Pe măsură ce ne făceam tot mai măricei, mutam joaca din fundul grădinii mai la munte, în poiana de la Măgură, unde noi eram șefii hribelor, afinelor și zmeurii. Din aproape în aproape, tot văzând, imaginar, câte un urs după fiecare fag, ajungeam la Mlejniță, uriașa poiană de sub Gutâi. ”Măi, de urcați la Creasta Cocoșului, după cloacăze, nu cumva să mereți la Tăul Fără Fund, că acolo periți!”-ne sfătuiau păcurarii. Și am auzit de la ei povești de ne băgau în sperieți. În tău a căzut un car cu boi, cu om cu tot, și nimeni nu i-a mai văzut. După multă vreme au ieșit tocmai în Marea Neagră! „Iară dacă mereți pe la tău, să știți că acolo sunt plante care înghit oameni, plante carnivore!” În sufletele noastre se amestecau la o mare intensitate spaima și curiozitatea, setea de aventură. A învins spiritul de aventură. Ne era inima în gât când am ajuns pe malul tăului. Pământul juca sub picior ca răcitura. Normal, eram pe o mlaștină. Ne așteptam ca, din moment în moment, o gheară a Diavolului să ne tragă în tău. Ne și imaginam călătoria pe sub pământ, până la Marea Neagră... Peste mulți, mulți ani aveam să știu ce-i cu tăurile fără fund, când i-am însoțit la o cercetare pe academicienii Nicolae Boșcaiu și Dan Munteanu, doi mari biologi. În imaginea de față este Tăul Morărenilor sau Tăciunosu sau Tăul Brebului, situat între satul Breb și Creasta Cocoșului din Gutâi. Un lac natural format prin alunecarea unei coline. Malul este o mlaștină eutrofă. Aici este o arie naturală protejată, în suprafață de 20 ha, luciul de apă fiind de 0,45 ha, unde sunt o floră și o faună specifice zonelor umede. Mai aproape de Creasta Cocoșului, este Tăul Chendroaiei, unde sunt două ochiuri de apă și o mare mlaștină, un tinov, sub care este o turbărie cu grosimea de 8 metri. Printre alte rarități botanice, aici trăiește Roua cerului (Drosera rotundifolia), planta insectivoră care, cu ajutorul unor perișori care au pe ei un lichid ca roua (lipicios) prinde insectele ca într-o capcană și le devorează. Aceasta este planta din povestea păcurarilor, planta care mănâncă oameni...
Text
și foto de Alec Portase

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu