Povestea unui vivianit. Pe pereții ceasornicăriei sale din Baia Mare (str. 1 Mai), Sandu Chiuzbaian avea mai multe curiozități: pozele unor dictatori (Stalin, Musolini, Hitler, Mao, Ceaușescu), o hribă uscată (semnul ciupercarului ce era) și poza unei flori de mină. Îl știam pe amicul meu Sandu și ca ”florar”, iscusit colecționar de flori de mină. Cum nu știam ce-i mineralul din foto, l-am întrebat de el. ”Este vivianitul meu”!- mi-a răspuns el cam mândru. Și mi-a spus și povestea vivianitului. Odată, i-a intrat în atelier un om care i-a lăsat un ceas de mână la reparat. ”Hai după el peste vreo trei zile”. Omul s-a conformat și a revenit. ”Te costă reparatul 30 de lei”-i-a spus ceasornicarul. Omul s-a codit ce s-a codit și l-a întrebat: ”N-ai vrea pentru reparat o floare de mină de la Ilba, că bani n-am”. Sandu florarul a și făcut ochii mari! Omul a scos din tașcă o bară verde, lucioasă, lungă cam de 20 țenti. ”O vrei”?-l-a întrebat pe ceasornicar. Au băut cei doi o bere la ”Vinclu” , omul, miner la Ilba, și-a luat ceasul, iar Sandu a rămas cu floarea de mină. A întrebat ceasornicarul printre geologi pentru a afla ce fel de floare are și care-i valoarea. Cum vorba circulă lesne prin târg, zvonul că ceasornicarul are o floare de mină foarte rară, de patrimoniu, a ajuns și la urechile lui Victor Gorduza, directorul Muzeului de Mineralogie, care azi îi poartă numele. Mai cu vorba dulce, mai scrâșnind, Victor l-a convins pe ceasornicar să vândă floarea de mină Muzeului de Mineralogie. Sandu a luat bani frumoși, cu care și-a cumpărat o ”Dacia” roșie. Floarea de mină a lui Sandu este un VIVIANIT, o raritate pentru subteranele Maramureșului. La data documentării mele, posibil că și acum, vivianitul lui Sandu era singurul vivianit din patrimoniul Muzeului de Mineralogie din Baia Mare, muzeu-reper european pe harta mineralogiei și turismului. Cu ocazia unei vizite la muzeu, l-am fotografiat pe Sandu cu vivianitul în mână. În memoria amicului Sandu Chiuzbaian, postez imaginea și cuvintele de față.
Text și fotografie de Alec Portase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu