O sută de zile – o perioadă suficient de lungă pentru ca fiecare român să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, așa-zisa „reformă a statului”. AUSTERITATE pe pâine. Reforma? Reforma… pe nicăieri.
Doar în retorica încruntat-obositoare despre „greaua moștenire”, în taxe crescute, în venituri amputate și, mai ales, în plăcerea constantă a amenințării permanente cu disponibilizări în masă.
La finalul acestor 100 de zile, cifrele vorbesc mai clar decât orice discurs: o economie frânată, o inflație cu două cifre, un deficit bugetar la fel de mare ca anul trecut și o populație împovărată, speriată și lipsită de încredere. Cu iarna bătând la ușă.
Disponibilizarea anunțată prin pachetul 3 a 13.000 de oameni aduce economii de doar 1,15 miliarde lei, adică 0,06% din PIB, în timp ce evaziunea fiscală rămâne neatinsă la peste 160 de miliarde lei anual. Și nici asta nu e reformă a administrației. E doar un nou capitol din ciclul „cu barda după bugetari”. Ciclu care produce doar haos. Ca și în educație.
Și, totuși, reforma? Reforma unde e? În ce constă? Reforma statului? Reforma instituțiilor? Reforma administrației centrale și locale? Dincolo de obsesia concedierilor cu cifră fixă, nu există nimic. Doar o zvonistică total contraproductivă.
Spunem din nou răspicat! Eficientizarea administrației este necesară. Dar o reformă adevărată nu se face cu barda, ci cu responsabilitate și cu respect pentru oameni. Scopul ei nu este să trimiți mii de oameni în șomaj, ci să elimini risipa și să creezi servicii mai bune pentru cetățeni, cu costuri mai mici din banii publici.
Decizia nu poate fi confiscată de Guvern sau de premier, ci trebuie lăsată în mâna aleșilor locali, cei care răspund direct în fața comunităților. Primarii și președinții de consilii județene sunt cei care pot face ordine în cheltuielile de personal: să îi înlăture pe cei ineficienți și să îi păstreze, cu salarii decente, pe cei serioși și performanți.
Dincolo de asta, adevărata urgență, în mod bizar invizibilă pentru premier, rămâne însă alta: lupta cu marea evaziune și măsurile reale de stimulare a economiei. Fără acestea, orice așa-zisă „reformă” nu este decât austeritate mascată. Nu poți construi un stat funcțional doar pe concedieri și taxe crescute.
Ai nevoie de investiții, de producție, de sprijin pentru mediul de afaceri, de măsuri care să aducă plusvaloare, nu teamă și sărăcie. Ai nevoie de o viziune clară, discutată și asumată de toți beneficiarii măsurilor. Ai nevoie de combaterea hoției din această țară.
Deocamdată, nici în administrația centrală, nici în cea locală, nimeni nu știe ce vor mai naște orgoliul și încăpățânarea nemăsurate ale premierului. Iar nesiguranța din instituții, în pragul iernii, e devastatoare pentru oameni – oameni care, în marea lor majoritate, muncesc cinstit și din greu pentru ziua de mâine.
Și, totuși, care e rezultatul măsurilor luate în aceste 100 de zile?
Răspunsul e la fel de simplu: austeritate și cam atât. Aceasta este, de fapt, „performanța” guvernării Bolojan după primele 100 de zile.
Mihai Fifor, deputat, pe Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu