ALEGE SPERANȚA...
Alege speranța și pune-o în suflet,
Vei merge spre vise cu pașii grăbiți,
Cu șoapte de timp, vântul pe-al său răsuflet
Va duce la stele tot ce voi gândiți.
Din fiece strop va zidi o bucată
Din cuibul speranței ce este în noi
Și gândul va crește cu ea deodată,
Va trece prin tunete, ape și ploi.
Când norii vor cerne agale mărgele,
Aduse de timpul ce ți-e dăruit,
O rază de soare va trece prin ele
Și-n tandre culori, curcubeu ți-a zidit.
Un zâmbet va trece peste a ta față,
Azurul din ochi lăcrimând va luci,
Atunci simți puterea ce îți dă speranță
Și-n tine din nou viața va străluci.
Posibil e totul și forță tu dai
Lași timpul în urmă-n clepsidră,
Nisipul să-și scurgă și-n margini de rai
Speranța mai viu te inundă !
BAGAJUL VIEȚII
Într-o valiz-am adunat,
Tot ce-am ascuns în suflet,
La drum în viață am plecat,
Pe-al vântului răsuflet.
Am pus în ea și poza ta
Și tot ce-am scris în taină,
În gară te voi aștepta
Și în a vieții haină.
Te rog însă nu-ntârzia
Căci toamna e prezentă
Și-n viața mea, dar și-n a ta,
Nu este corigentă.
Ea vine-n fiecare an
Și ne vestește iarăși,
Să n-o lăsăm să treacă-n van,
Să fim din nou tovarăși,
De drum, de viață, de iubit,
Să fim doar noi și viața,
Bagajul este pregătit,
Deci, să-i urmăm povața !
COLUMNA MEA
În mine am zidit columna
De OM, ce are pe pământ,
O datorie sacră, sfântă,
Ce-i cultivată în cuvânt.
Un soclu de granit ea are
Să-i fie trupul veșnic drept,
Nu îndoit de-orice furtună
Ci forță s-aibă-n al său piept.
Pe trupul marmurei cu dalta
Am tot sculptat scene de viață,
Unele calde, fericite,
Altele dure, ca de gheață.
Am înălțat-o înspre soare,
Lumina lui să-i fie scut,
Din tot ce-i greu să iasă vie
Și să o ia de la-nceput.
Când toată marmura va fi
Umplută cu sculpturi de viață,
Eu voi desface trupul meu
Columna va ieși în față
Și lumii se va prezenta
Cu albele-i figuri cioplite
Pe trupul zvelt și înălțat
De viața mea, prin dragi cuvinte !
Mulțumesc frumos!
RăspundețiȘtergere