A conduce o țară nu înseamnă să râzi aiurea ca muta la sulă...

„ A conduce o țară nu înseamnă să râzi aiurea ca muta la sulă...

Nu înseamnă să faci glume prostești sau să te amuzi de orice.

A conduce înseamnă să vezi realitatea.

-Spitale ale groazei

-Școli care se prăbușesc.

-Drumuri nesigure.

-Oameni care nu au ce pune pe masă.

El nu râde de probleme.

Râde de prost ce e.

Cu un vocabular sărac, ca un copil de școală ajutătoare. Gesturi copilărești. Râs fără sens. Studii superioare?

Aiurea. Cuvinte goale. Legendat de Servicii.

De asta un ,,control medical" nu e insultă.

E necesar.

Este o tehnică de manipulare veche și bine cunoscută.

Dacă vrei să reduci nivelul unei societăți, începi prin a coborî nivelul dialogului.

Nu te adresezi oamenilor ca unor adulți capabili să gândească, ci ca unor copii mici.

Simplifici excesiv. Râzi aiurea. Vorbești prost.

Când te porți ca un idiot, îl forțezi pe cel din fața ta să coboare la nivelul tău.

Așa îi reduci gândirea. Așa îi tocești reflexele critice.

Nu mai analizează, nu mai judecă, nu mai cere explicații. Se obișnuiește cu prostia.

De aceea nu e întâmplător că au pus un idiot în frunte.

Nu pentru că râde de țară.

Ci pentru că râde fără sens, ca un copil mic când îi fluturi un deget în față.

Pentru că vorbește simplu, sărac, incoerent.

Pentru că nu are gravitate.

Mesajul e clar: așa trebuie să fiți și voi.

Mai puțin atenți.

Mai puțin exigenți.

Mai ușor de condus.

Când președintele se comportă ca un copil, poporul e tratat ca o grădiniță.

Nu se cere inteligență, ci supunere.

Nu se cere gândire, ci reacție.

Nu e prostie întâmplătoare.

E prostie folosită ca un instrument.

Și cel mai periculos lucru nu e că el e limitat, ci că limita lui riscă să devină noua normalitate.

Un lider adevărat nu râde aiurea.

Nu vorbește ca un copil mic.

Fiecare gest contează. Fiecare cuvânt contează. Nepăsarea lui ucide neîncrederea oamenilor.

Subminează viitorul copiilor. Distruge ceea ce a mai rămas solid. Țara nu e scenă de joacă. Oamenii nu sunt spectatori de bâlci.

Timpul pierdut în prostii nu se mai poate recupera. Orice altceva e vânare de vânt și căderea în ridicol.

Cine râde ca un copil când ar trebui să conducă, nu conduce de fapt.

Și fiecare râs al lui e o palmă dată viitorului nostru."

Maria Cristea