O carte valoroasă despre poetul Tiberiu Utan

                                              de Gheorghe Pârja

Cu profesorul Ioan Dorel Todea am crescut aproape umăr la umăr într-o perioadă fastă a culturii sighetene. Viața de cenaclu, întâlniri literare din municipiu, sfaturile ziditoare ale unor intelectuali de marcă ne-au apropiat multe teritorii spirituale. El a rămas în orașul dintre ape să construiască frumoase, și necesare, edificii pe tărâmul culturii, așa cum face un prieten energic și cultivat, un om de cuvânt și respect pentru datoria față de cetate. Literatura îi este a doua viață. A început prin a scrie poezie, astăzi fiind autorul unor apreciate volume. În ultimii ani s-a remarcat ca un priceput analist literar, cu virtuți critice dovedite.

Ne-a dăruit cărți bine documentate și argumentate despre trei scriitori consacrați ai Nordului: romancierul Nicolae Breban, poetul și pictorul Gheorghe Chivu și recenta apariție editorială despre poetul Tiberiu Utan. Din punctul meu de vedere, acestea sunt cărți care au pus în icoana vremii trei creatori, care s-au dăruit literaturii române și Maramureșului. După cum spuneam, recentul volum semnat de dr. Ioan Dorel Todea, “Tiberiu Utan, poetul profunzimilor tăcute” (Editura PandaPrint, Baia Mare, 2025) este o recuperare necesară pentru destinul unui scriitor cu certe dimensiuni valorice.

Născut în 21 martie 1930, în Vadu Izei, unde părinții erau învățători. Dar rădăcina paternă este din Vălenii Maramureșului. Începe școala primară în Vadu Izei, urmează Liceul Dragoș Vodă din Sighetul Marmației. După ocuparea Transilvaniei de Nord, familia se refugiază în județul Alba, la Vinerea, Tiberiu continuându-și studiile liceale la Orăștie. După absolvire, se înscrie la Facultatea de Litere a Universității clujene. Frecventează cenacluri din urbea de pe Someș. Debutează în volum în anul 1955, cu placheta Chemări. Se stabilește la București, unde se remarcă în presa literară din Capitală.

Un moment luminos al biografiei sale, prezența la conducerea Editurii Ion Creangă. Dar raiul lui sufletesc vor rămâne Vadu Izei și Vălenii Maramureșului, cu oameni frumoși și demni. Volumul, de 400 de pagini, are două dimensiuni. Una monografică, în care autorul își încadrează personajul în timp și epocă, și dimensiunea dominantă, cea care se referă la analiza critică a operei. Cuprinzătoare și bine articulată.

Ioan Dorel Todea se dovedește stăpân pe decantarea ideilor desprinse din poeme, fiind și un bun cunoscător al epocii în care a trăit și a scris Tiberiu Utan. Poetul a traversat o perioadă cu multe sinusoide ideologice, cu ani de relaxare pentru imaginația lirică. De altfel, el a făcut parte dintr-o generație care a înfruntat multe piedici pentru a-și păstra demnitatea creației. “De fiecare dată am scăpat/ viu și nevătămat”, mărturisește liric poetul. Meritul incontestabil al acestei cărți stă în capacitatea lui Dorel Todea de aduce la suprafață o voce poetică matură, cu o personalizare a expresiei lirice.

Multe detalii despre familia Utan știu de la Sever, fratele poetului, cu care am făcut, o perioadă mai scurtă, gazetărie bucureșteană. Dar să revin la carte. Titlurile capitolelor sunt elocvente pentru universul critic aplicat de autor poetului Utan. După ce creația lui este încadrată contextul literar al secolului XX, este desenată geografia lăuntrică a poeziei sale. Cuvântul devine ofrandă, iar natura, oglinda sufletului. Sunt evocate spațiul, memoria și destinul, dar și creația făcută în numele durerii și al visului. Întrebările existențiale au o tăcere lucidă, iar erosul și frumusețea devin revelație lirică.

Apoi suntem vrăjiți de umbra cuvântului și obișnuiți cu simbolurile bucuriei și curiozității. Așa ajungem la poetul profunzimilor tăcute. Ochiul criticului Ioan Dorel Todea observă că „poeziile lui Tiberiu Utan surprind printr-un rafinament liric profund, în care simbolurile tradiționale, imaginile delicate ale timpului și meditația asupra destinului uman se împletesc într-o simfonie a memoriei și introspecției. ”În ansamblu, poezia sa este o căutare a sensului în tăcerea dintre cuvinte, o meditație lirică asupra tăcerii.” Câteva considerații critice ale confraților de generație vin să contureze universul liric al poetului cu rădăcini în Maramureș.

Poetul Ion Caraion apreciază că „Tiberiu Utan a știut a dobândi asupra-și prestigiul spațiilor dintre tentație și conștiință, al domniei peste ademeniri. El își stăpânește cuvintele și învățându-le nu dezmățul, ci economia, obține din partea lor efectul sobrietății.” Ori criticul Eugen Simion: „Într-o generație bogată în poeți, Tiberiu Utan își are locul și nota lui originală, provenită dintr-o sensibilitate aparte pentru un univers plin de transparențe și suavități.” Și multe alte comentarii substanțiale.

“Tiberiu Utan, poetul profunzimilor tăcute” este o carte valoroasă, necesară, care recuperează personalitatea poetului și editorului Tiberiu Utan în viziunea criticului și istoricului literar Ioan Dorel Todea. Cele trei cărți de analiză și sinteză stau mărturie. Trei lumini pe cerul editorial al Maramureșului.

P.S. Astăzi, 19 martie, ora 13, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare va avea loc un simpozion omagial dedicat poetului Tiberiu Utan. Cu acest prilej va fi lansată cartea „Tiberiu Utan, poetul profunzimilor tăcute”, autor dr. Ioan Dorel Todea. Despre operă și poet vor vorbi: prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, cercetător Pamfil Bilțiu și Petru Nemeș, primarul localității Văleni. Moderatorul întâlnirii, dr. Teodor Ardelean, directorul instituției gazdă.