Mă uit la ce se întâmplă acum în politica românească și îmi aduc aminte de disponibilizările din minerit, din 1997. Atunci, ca și acum, acțiunea avea un scop, fără a se gândi cei ce o făceau ce se va întâmpla după aia. Atunci se urmărea închiderea mineritului, acum se dorea demiterea lui Bolojan. Atunci nu se gândea nimeni la ce se va întâmpla cu minerii disponibilizați, acum nu are nimeni un plan pentru continuarea demersului. Orice pietricică ce apare în drum este un obstacol greu de trecut. Atunci s-a trecut la înființare de job-cluburi pentru mineri, în zone în care se trăia aproape numai din minerit și nu angaja nimeni în alte domenii. A fost înființată o agenție națională a zonelor defavorizate, cu filiale prin teritoriu etc. Rezultatul? Minerii s-au descurcat care cum au putut. Au plecat în străinătate, s-au dus prin satele de unde veniseră să facă bani, și-au găsit slujbe mult mai slab plătite ca în minerit...
Mă uit acum la PSD cât de dezorientați sunt. Se așteptau, sunt sigur, ca liberalii să nu renunțe așa ușor la guvernare, să se rupă în două și să plece Bolojan cu o parte în opoziție iar ceilalți să fie alături de PSD, într-un guvern pro... european, occidental, ce o fi. Numai că liberalii și-au dat seama că ei depind de Bolojan, nu Bolojan de partid, că el trage acum partidul, este locomotiva de care PNL avea nevoie. Așa că... aștept să văd cine va fi, până la urmă, la guvernare. Acum toți vor în opoziție. E mai ușor să stai pe marginea șanțului și să bați din gură, decât să faci ceva!
Ioan BUDA TZETZU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu