În mai 2026, Parlamentul Ungariei a oferit un moment simbolic rar: mai mulți deputați aparținând minorităților naționale au depus jurământul în limbile lor materne. Gestul a fost salutat ca un semn de respect față de diversitate. Printre ei s-a numărat și Gurzó Mária (Tisza) care a rostit jurământul în română. Un eveniment firesc și democratic.
UDMR a transformat acest episod într-o operă de propagandă unilaterală. Au scos în evidență cu emfază doar componenta românească, prezentând-o ca pe o victorie istorică exclusivă, ca o dovadă a generozității Budapestei față de românii din Ungaria, ignorând cu bună știință că au depus jurământul în limba maternă și reprezentanții comunității rome (în lovári și beás) și cei ai comunității croate (în croată).
Această omisiune nu este o simplă neglijență jurnalistică practicată de puterea de la București. Este o manipulare calculată. Prin această strategie UDMR continuă să consolideze o imagine falsă: singura minoritate „influentă” și „apreciată” de la noi din țară ar fi cea maghiară, iar gestul din Parlamentul de la Budapesta ar fi un privilegiu special acordat românilor ca o favoare făcută Bucureștiului. Realitatea este mai puțin flatantă pentru ceea ce incearcă să promoveze UDMR-ul: Ungaria aplică o regulă generală pentru minoritățile recunoscute, nu un tratament preferențial inventat pentru a impresiona Bucureștiul.
În legislația din țara noastră există și o formulare aberantă, care definește minoritățile, acceptată de ani de zile: „minoritățile naționale altele decât cea maghiară”. O expresie care îi separă explicit pe maghiari de restul minorităților, tratându-i ca o categorie privilegiată, distinctă, cu greutate și pretenții superioare.
C.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu