De ieri, (nu) de azi
De când e
lumea, cine n-a putut sau nu poate constitui în aspect literar o grupare
denumită ”cenaclu”? Oricine, indiferent de poziție socială, profesie, vârstă,
religie, fie că este sau nu este scriitor. Gata, dă cu ”goarna” pe acest sistem
de socializare, și în funcție de cine este și ce este organizatorul sau
fondatorul, tot strânge 10-15 participanți, chiar mai mulți. Dar ce să mai lungim acest articol menționând
numărul așa ziselor ”cenacluri” din toată țara. Sunt câtă frunză și iarbă, de
ordinul miilor sau zecilor de mii, începând de pe unele scări de bloc și
continuând cu obiective de interes cultural, în unități de învățământ, chiar la
unități comerciale sau de altă natură.
Păi, nimic mai obiectiv, adică unele sunt cică ”selective”, adică la
acestea se merge doar pe linie de breaslă, ranguri, funcții și invitații. Că
doar nu vei vedea la un cenaclu cutare o anumită ”personalitate” unde vin mai mult cei prea puțin evidențiați,
să se afirme și ei ca unii poeți consacrați. Ce mai, aceste întruniri cenacliere
sunt constituite doar prin apelativele menționate mai sus, de parcă un scriitor
nu are o valoare anume prin scrierile sale, numai dacă citește ceva din creația
sa la un anumit cenaclu , nu și la altele. Dar și așa nu este suficient când
aroganța și aspectul de a se făli doar prin ei înșiși trece peste unii, deși
sunt cenacluri în țară o sumedenie, auzim peste noapte că au mai apărut noi și
noi cenacluri. De parcă opera dumitale nu este opera dumitale, numai dacă o
citești ”selectiv” pe linie de un anumit cenaclu, nu și la altele. Nimic mai
bizar. Legat de acest articol puteți citi aici alt articol scris de mine și
publicat în prestigioasa revistă ORIZONTURI MUREȘENE. https://orizonturimuresene.wordpress.com/2025/03/03/taiphas-show-partea-i/
Vasile
Dan Marchiș
fondatorul revistei Sintagme codrene
