Partea I: Analiza la rece a condiţiei umane (cont.)
După această completare
(metaforă în analiză!)
revin la om şi-a lui derivă
ce-a perturbat morala pân’ la criză.
Cum cred că-i lesne de-nţeles,
al zămislirii plan l-am conceput
cu axe două-n angrenaj ales –
a duhului şi-a fizicului brut.
Din trup şi suflet plămădit,
după căderea în păcat
omul perfect s-a alterat
şi axele i-au ruginit.
O catastrofă-n plan moral
şi-n trup al morţii candidat,
el are şansa mântuirii
doar voia de Mi-o face ne-ncetat.
Iar voia Mea din Decalog
şi din a Fiului lucrare,
e cecu-n alb ce i-l dau azi
pentru viaţa viitoare,
printr-o-nţelegere în care
Eu singur fac dovada clară
că-n veci Mi-am respectat cuvântul,
cum Cartea Mea testamentară
confirmă că s-a întâmplat
- după mai multe-avertizări –
ba cu Sodoma şi Gomora,
ba cu-ale apei debordări.
Ce-ncredere în om să am,
când chiar alesul Meu popor
- uitând că din robie Eu l-am scos –
neascultarea practica de zor,
cu mulţi nemulţumiţi şi-n dese rânduri
zeloşi închinători la zei păgâni,
aşa încât prin Tine-n fapte şi în gânduri
să-şi dobândească faima de josnici asasini?!
În alergarea spre Apus,
părea că viul creştinism
va izbuti să scoată omul
din rătăcirea-n păgânism.
Şi-a izbutit, dar nu cu totul
după ce-n crez s-a urgentat
schimbarea templelor în noi lăcaşuri
şi a Bisericii în stat,
un stat-imperiu colosal
cum n-a pupat puterea seculară,
în care papii sforile le trag
după ce fac din cezarism papară.
De precizat că-n noul cadru
- prin creştinism fertilizat –
progrese culturale însemnate
în lume s-au înregistrat,
precum tiparul dătător
de viaţă-n mari biblioteci
şi al busolei magnetism
ce-n mări trasat-a lungi poteci.
Dar s-au ivit şi alte „isme” –
aşa ca schismele-n credinţă,
iar, mai tîrziu, fascismul sumbru
şi-expertul bolşevism în suferinţă,
la treabă puse de orgolii
şi de ambiţii ce-au iscat
lugubra artă-nfăţişată
în al războaielor tratat:
De la-nfruntările cu prăştii
la nimicirea nucleară,
omu-n războaie-şi etalează
instinctul progresiv de fiară.
De-aceea el din creier foloseşte
doar o câtime, şi ar vrea
(infirm la minte şi simţire)
să scurme în lucrarea Mea.
La răul promovat în timp
din răzbunare sau prostie,
prăpăd ar fi de-ar stăpâni
potenţialu-ntreg din scăfârlie...
Numai că Eu prin tainele zidirii
zădărnicesc efortul lui necugetat,
nedându-i voie nasul să şi-l vâre
în ceea ce-i doar pentru Mine descifrat,
căci toate-au fost de Mine concepute:
Cereasca boltă-nveşmântată
cu stele-n depărtări sinistre,
Pământul şi cu viul laolaltă!
- Părinte, zise-atuncea Fiul,
cu-adânc respect am urmărit
această amplă prezentare
a omului neliniştit,
o sui-generis epopee
cu fapte bune şi haíne,
cum numai lui i-a fost menit
contrariile să le-mbine.
Speranţa nefiind pierdută
în a sa şansă de-ndreptare,
Te rog, iubitul Meu Părinte,
să M-onorezi cu-a Ta colaborare,
în încercarea de-a salva
tot ce mai poate fi salvat
şi să-Mi permiţi iar coborârea
pe-acest Pământ descreierat,
unde-s cam toate á rebours
ca într-o casă de nebuni –
cu binele prin rău impus
şi adevărul prin minciuni.
- Vrei, Fiul Meu, să-l faci pe om
cel care-a fost odinioară,
când el în dolce farniente
alungă gândul c-o să moară?
Aşa să fie, deşi-i sigur
că în raport cu-ntâia oară,
nu vei mişca nimic în om
nici în lăuntru, nici afară.
De data asta Te-or privi
cu o totală nepăsare –
nici tu plăcerea regăsirii
şi nici cruzimea-n prosternare.
Recomandarea Mea-i ca Petru
- o inimă cum alta nu-i –
să Te-nsoţească-n drumeţie.
Drum bun spre duhul omului!
Sighetu Marmației, George PETROVAI