Vineri, 15 martie 2019, la Biblioteca Judeţeană „Petre
Dulfu” Baia Mare, într-o sală arhiplină cu prieteni, a avut loc lansarea
volumului colectiv “Nicolae Bud 65 – Comorile Prieteniei”, din seria “Personalităţi
maramureşene – Aniversări”, Editura „Ceconii”Baia Mare, coordonator prof. dr.
Adrian Sabău.
Moderatorul evenimentului a fost domnul dr. Teodor Ardelean
(directorul bibliotecii), iar prezentarea cărţii a fost făcută de P.S. dr.
Iustin Sigheteanul, pr. dr. Florin Codrea, pr. dr. Cristian Ştefan şi prof. dr.
Adrian Sabău. Despre personalitatea complexă şi cultivarea prieteniei au mai
vorbit: geologul Saşa Nicolici, pr. Gheorghe Pop, fosta handbalistă Carmen
Buceschi şi primarul comunei Mireşu Mare, ing. Ioan Mătieş.
A fost o întâlnire la care nu puteam lipsi şi ori de câte
ori în actualitatea-mi sufletească revine gândul la prietenia fără reproş, prima
realitate spre care mă gândesc e mitul lui Ghilgameş – regele cetăţii Uruk – şi
al prietenului său, Enghidu, cu care neînfricatul erou obişnuia, între alte îndeletniciri, să vâneze lei. Şi
îmi mai vine un gând referitor la o faptă de-a lui Nicu Bud. Era deputat (în al
treilea mandat) în Parlamentul României şi într-o zi de vară se opreşte la mine
acasă, la Lucăceşti, fiindcă l-a zărit
pe tatăl meu în curte (Dumnezeu să-l odihnească!) şi îi dăruieşte o pâine caldă,
moale şi pufoasă, coaptă la Morile lui Mătieş. Vă rog să mă credeţi că o bucurie
mai mare nu a existat pentru tatăl meu! O săptămână numai despre asta vorbea,
cum un înalt reprezentant al Maramureşului şi României a stat de vorbă cu
dânsul, fostul brigadier la C.A.P. şi l-a întrebat de sănătate şi cum o mai
duce. Da, aşa era şi este Nicolae Bud, cel cu două titluri de doctor luate „pe
bune”, adică prin muncă asiduă şi inteligenţa Domniei sale, atent şi iubitor al
ţăranului român. Şi încă ceva, de fiecare dată când mă intersectez cu dânsul în
oraşul Domniţelor, e singur cu gândurile sale, cu veşnicul rucsac în spate,
merge pe jos (asfel vede mai profund Baia Mare, de care e îndrăgostit) şi mă
întreabă de Dăneştiul Chioarului natal, de rudeniile din Lucăceşti şi ce se mai
întâmplă la centru, adică în Mireşu Mare. Modestia lui nu este prefăcută, de
faţadă, aşa este interiorul lui, aşa a fost crescut şi aşa consideră că este normal să fii, orice
demnitate sau funcţie ai deţine la un moment dat.
Bucurându-mă de prietenia domnului Nicolae Bud, am să închei
cu spusele unor personalităţi române despre Domnia sa:
„Oameni ca Nicolae Bud sunt cartea de vizită a unei ţări
care trebuie să-şi preţuiască asemenea concetăţeni. La mulţi ani Nicolae Bud şi
fie ca această carte care îţi este închinată să schiţeze măcar o parte din
profilul unui autentic şi vrednic prieten”. Răzvan Theodorescu
„Îl felicit din inimă pe domnul (sau prietenul) Nicolae Bud
pentru priceperea cu care ne face dovada că viaţa merită trăită”. Alexandru Surdu
„Mă mândresc cu prietenia lui Nicolae Bud. Gândul că un om
ca el există, gândeşte, acţionează, mă face să sper că în România nu e totul
pierdut”. Alex Ştefănescu
„E de remarcat că spiritul lui Nicolae Bud, aplecat asupra
unor probleme grave ale ţării şi ale lumii, nu e niciodată atins de crispare,
nici străin de resursele umorului”. Ştefan
Cazimir
„Nicolae Bud este omul care, alături şi împreună cu
generaţia lui, va fi trecut în rândul marilor binefăcători ai neamului, cu
gândul, cu vorba, dar mai ales cu fapta, cu dragoste faţă de glia românească,
faţă de naţia şi nemuritorii acestui pământ şi ai cerului care ocroteşte
această ţară plină de oameni buni”.
Justinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului
„Toţi care îl cunosc, au admirat şi admiră la Nicu Bud
ambiţia, tenacitatea, seriozitatea şi dăruirea de sine depusă în folosul
aproapelui”. Nistor Ioan Bud
LA MULŢI ANI, NICOLAE BUD!
Gelu Dragoş
