Caravana iubirii fără frontiere – Caravana bucuriei, prieteniei, înfrățirii cultural spirituale

       ,, Oriunde te duci, du-te cu toată inima. ” Confucius.

  Când am fost invitată să fac parte din această minunată acțiune coordonată de inimoasa prietenă Zenovia Zamfir, am confirmat pe loc, fără ezitare, onorată de oportunitatea de a întâlni comunități de români din Austria, Germania, Elveția și de a vizita locuri încărcate de istorie, locuri emblematice, romantice, monumentale!

  Plecată din Brașov în seara zilei de 8 mai, ora 21, am ajuns la Viena după aproape 16 ore de mers cu microbuzul, călătoria fiind presărată cu povești, bancuri, moțăieli și bineînțeles cu scurte popasuri în parcările amenajate. Nici oboseala, nici căldura zilei nu au estompat emoția și percepția primului popas turistic – Piața Sfântul Ștefan ( Stephansplatz), dominată de cel mai râvnit obiectiv din capitala Austriei – Catedrala Sfântul Ștefan, un simbol de o impresionantă bijuterie arhitecturală! La mine, starea de copleșire a fost amplificată de o puternică trăire lăuntrică pentru că numele tatălui meu, care a plecat la Domnul când eu aveam 18 ani, a fost Ștefan și întotdeauna am o simțire aparte în locurile aflate sub patronajul acestui prim martir creștin. În inima Vienei am făcut un tur lejer al zonei, vrăjiți de atmosfera grandioasă și cosmopolită, după care am mers la cazare, odihnindu-ne 2-3 ore. Seara, în jur de ora 18, ne-am deplasat la Biserica Ortodoxă Română ,,Sfântul Ștefan cel Mare”, unde părintele paroh Emanuel Nuțu ne-a așteptat și întâmpinat împreună cu un grup de oameni de cultură, toți fiind apoi absorbiți de programul cultural desfășurat cu evlavie în  ,,rostire românească”, vorba ilustrului filozof Constantin Noica. Vibrând de emoție, am citit poemul ,,Scrisoare pentru mama”, scris în perioada când, la fel ca cei de aici, eram departe de țară, de familie, de acel ACASĂ definitoriu pentru identitatea noastră! Am locuit 10 ani în Anglia ( 2007-2017), timp în care dorul mi-a fost în continuă creștere și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru privilegiul dat, de a o cunoaște pe doamna Alexandra Wilson-Noica, fiica marelui filozof, care ,,m-a adoptat”, cum îi plăcea să  spună, devenind familia mea de suflet, oaza mea de alinare existențială. Traiul printre străini mi-a înaripat scrisul și a dat un plus de înțelegere valorilor spirituale. De aici tumultul de emoție revărsat în fața acestui grup de români desprinși de patria mamă dar legați de sentimentul românesc! Seara s-a încheiat cu discuții cordiale și cu promisiunea de a ne revedea scurt a doua zi, în jurul orei 9, ceea ce s-a și întâmplat, însă de data aceasta am fost prezentați și am dialogat cu grupurile de copii care veniseră pentru activitățile lor educative, surpriza fiind copleșitoare de ambele părți. Însă înainte de această întâlnire ziua a început cu binecuvântarea primită de la preotul dr. Nicolae Dură, parohul bisericii Sfântul Apostol Andrei,  pe care am  vizitat-o la prima oră a dimineții, închinându-ne cu venerație la icoana aferentă sărbătoarei Izvorul Tămăduirii și înclinându-ne omagial la bustul poetului Mihai Eminescu,  amplasat în fața bisericii în anul 2011 prin străduința familiei Hant și a Asociației Culturale "Mihai Eminescu" din Viena (sculptor: Virgilius Moldovan).

Cu sufletul înmiresmat de florile bucuriei, ne-am continuat călătoria spre Germania, ajungând în jurul orei 15 la Furth, unde am fost așteptați și găzduiți de familia Christa și Ionel Udrea, doi oameni minunați și luminați de duhul iubirii aproapelui, plecați din România de aproape 30 de ani. Am rămas profund impresionată de povestea acestei familii de o mare generozitate și distincție sufletească!  

      Seara ne-am deplasat la Biserica Ortodoxă din Nuremberg (aflată în curtea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei), unde  IPS Mitropolitul Serafim și un sobor de preoți tocmai încheia slujba Sfântului Maslu. Miruiți și smeriți, am fost copleșiți de onoarea de a fi prezentați chiar de Înalt Preasfinția Sa și invitați să dăm glas gândului și vibrației sufletești. Când mi-a venit rândul, mi-am încheiat discursul cu poezia ,,Limba română”, moment în care am surprins în ochii multora licărul de lacrimi, de dor, de neuitare. Clipele de emoție s-au topit într-un prinos de bucurie și recunoștință, mai ales că părintele Mitropolit ne-a surprins cu invitația la o masă de protocol îmbelșugată cu binecuvântări, pilde și cuvinte duhovnicești. Îndestulați sufletește, ne-am întors energizați la cazare, lasându-ne prinși în meandrele somnului.

Următoarea zi ( sâmbătă, 11 mai) am dedicat-o explorării locale, grație doamnei Christa Udrea, care ne-a dăruit din timpul său, conducându-ne pașii prin spectaculoasa rețea de atracții turistice.

În timp ce la Brașov primarul Allen Coliban și primarul Nuremberg-ului Marcus Koning  semnau tratatul de înfrățire dintre cele două orașe, eu eram în frumoasa cetate Nuremberg, impresionată de fascinația locului! Deși a fost bombardat în proporție de 90% în timpul celui de-al doilea război mondial, orașul a fost reconstruit aproape identic, recăpătându-și farmecul și atrăgând atât prin abundența reperelor istorice cât și prin multitudinea și diversitatea culturală.

Rememorez cu emoție Cetatea Nuremberg, înconjurată pe o lungime de 4 km de ziduri medievale, Castelul Imperial – vechi de 1000 de ani, Hauptmarkt (Piața pricipală), Fântâna Frumoasă cu cele 2 inele legendare ( aducătoare de noroc și reușită), Fântâna Căsniciei, Biserica Sf. Laurențiu,  Biserica Maicii Domnului, Biserica Doamnei Noastre, Casa lui Albrecht Durer (autorul celebrei picturi ,,Mâini în rugăciune”), Piața Puricilor ( tarabe cu tot felul de produse noi și second hand), casele divers colorate, străduțele pline de terase frumos decorate, o bogăție arhitecturală care mi-a lăsat impresii profunde. Cu aceste gânduri de încântare am adormit fără a resimți oboseala fizică.

 Duminică, 12 mai, am plecat la ora 7 mai departe, spre Elveția. Am făcut un popas de câteva ore la Berna, admirând în plimbarea noastră clădirile medievale, străzile cu fântâni decorative, abundența muzeelor – amintesc aici Casa Einstein, în care eminentul om de știință a locuit 2 ani.

Turnul cu ceas astronomic,  Bulevardul Marktgasse – patrimoniu UNESCO, totul încadrat de un mediu natural superb – munții Alpi și faimosul râu Aare, de culoare turcoaz. Privind încântați în jur și absorbind din splendoarea locului impresii revelatoare, ne-am desprins de frumoasa capitală a Elveției, îndreptându-ne spre destinația finală care ne stârnea nerăbdarea pe măsură ce drumul nostru avansa spre zona montană dantelată de vârfuri înzăpezite. Acolo, la poalele maiestoșilor Alpi, între cer și cuvânt, pulsează lumina credinței și rezonanța graiului românesc.

Mângâiați de un frumos apus de soare, am ajuns la mănăstirea ,,Acoperământul Maicii Domnului", prima și singura mănăstire ortodoxă românească din Elveția (sfințită în septembrie 2019) situată în comuna Les Sciernes d’Albeuve, cantonul Fribourg. Cu o limpezime de Voroneț în privire, maica stareță Antonia și celelalte opt măicuțe ne-au întâmpinat cu inima deschisă, cu masa îmbelșugată și cu multă căldură sufletească revărsată lin în cuvinte duhovnicești. Am fost profund mișcată de faptul că paraclisul acestui sfânt lăcaș are ca ocrotitori pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și pe Sfântul Ioan Maximovici. Nimic întâmplător, nu? Pot spune acum că îndemnul de a face această călătorie de neuitat a venit prin voia și mijlocirea Sfântului Ștefan, spre folosul meu sufletesc și pură bucurie spirituală! Și cum bucuria este una dintre roadele duhului, să mulțumim bunului Dumnezeu pentru virtuțile sădite în sufletele noastre, spre desăvârșire și mântuire, căci ,, mântuirea este o scară cu zece trepte. Fiecare știm unde suntem pe scara asta. Să ne ajute Dumnezeu să punem piciorul pe prima treaptă și pe următoarea treaptă și să ne ajute Dumnezeu să ajungem pe treapta a zecea.”( părintele Rafail Noica)

 * Atașez cele două poezii menționate în acest articol  

               Scrisoare pentru mama

 

Am intrat în rândul lumii

mamă

realitatea mă urmărește obsedant

uneori mă iau la întrecere cu ea

cum în copilărie

alergam paralel cu trenul

întotdeauna pierdeam

dar jocul acela sisific

mă antrena pentru cursele lungi

transpir și nu știu

dacă de teamă

sau de mișcarea continuă a coatelor

din spate mă împinge presant

o memorie grăbită

și uneori pătrund în sufletul oamenilor

fără să vreau

mă simt înstrăinată

de tăcerea mea intimă

nu mai am mersul

de furnică îngândurată

calc tot mai apăsat

de la o afirmație la alta

mi-am legat cu nojițe cuvintele

nici nu bănuiam

cât de mult

îmi pot ține de cald !

 

       Limba română

 

Vorbește-mi inimă

în graiul neprihănit al pruncilor

vorbește-mi cu sfiala

rugăciunilor de noapte

cuvintele să atingă ca un mir

aproapele,

limba română să decanteze dorul

sub pleoape

să distilăm

memoria străbună

între cer și pământ

statornicia din muguri

să o doinim

fără a da răgaz hotarelor

să suspine.

Autor: Carmen Tania Grigore, Uniunea Scriitorilor din România

 Foto: Zenovia ZAMFIR

 

 

 

 

 

 

 

 

              

 

          

 

Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră

 

Austria, Germania, Elveția

La început a fost nevoia de libertate, după ridicarea restricțiilor de emigrare a intervenit argumentul economic, salarii mari, un nivel de viață ridicat. La ora actuală, milioane de români sunt plecați în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie. Dacă la început partea financiară a fost suportul moral principal, pe măsură ce timpul a trecut dorul de familie, de copii, părinți, a început să se simtă tot mai puternic. Viața este ca un râu care în drumul său uneori lin , alteori năvalnic, ne duce în locuri la care ne-am fi așteptat mai puțin...sau mai mult. Uneori ne trezim departe de cei dragi, de zâmbetul mamei, de chipul blând al tatei, de frații, de bunicii noștri care ne-au făcut din copilăria la sat o poveste de neuitat. Atunci când îți este greu, când dorul de casă te frământă îndreaptă-l spre Patrie. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea). Îndreaptă-ți dorul la glia străbună când te simți singur, amintește-ți de mirosul florilor din grădina de acasă, amintește-ți de lătratul și săriturile de bucurie ale câinelui din curtea părintească, lăsa emoțiile să te umple de căldura celor ce te așteaptă acasă. Cu ani în urmă am trăit experiența ’’traiului printre străini’’, pentru o perioadă de câteva luni. Atunci am înțeles cu adevărat ce înseamnă ...dorul ! Deși aveam de toate, mâncare bună, cazare bună, o vorbă frumoasă, câteva ore pe zi libere, tot nu am putut să mă adaptez. Uneori simțeam un gol imens în stomac, o stare de letargie pe care nu o puteam înțelege. Așa cum obișnuiam și acasă, duminica mergeam la biserică, de fapt într-un loc închiriat, improvizat , cu un altar adaptat la spațiul disponibil, dar plin de confrați. Mare și frumoasă mi-a fost surpriza când am descoperit că toți veneau să -și aline dorul de cei dragi, că toți înălțam câte o rugăciune pentru noi și pentru cei rămași acasă. Am fost deasemenea impresionată de preotul care slujea cu toată ființa sa, care în cuvântul de învățătură strecura multe vorbe și povețe care să le amintească tuturor că Dumnezeu este alinare, că Maica Domnului este nădejdea tuturor.  Atunci mi-am propus ca, dacă viața îmi va oferi posibilitatea de a reveni printre frații de peste hotare, să le aduc un strop de bucurie, să le ofer un dar care să le amintească de ’’ România, Grădina Maicii Domnului’’ ! Publicasem câteva cărți și aveam în lucru altele. Și cum Dumnezeu veghează ca dorințele să se împlinească, în toamna anului 2021, am inițiat primul pelerinajul cultural – spiritual ''Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră'', am continuat în 2022 și în primăvara anului 2023. Împreună cu un grup de oameni de cultură am colindat Europa în lung și-n lat. Întâlnirile întru cuvânt, cânt și iubire de Dumnezeu, de la Viena până la Borås în Suedia, Parla – Spania,  au fost un dar oferit românilor de pretutindeni. Fiecare călătorie a fost plină de emoții, peripeții, aventuri, care ne-au lăsat în suflet multe bucurii și amintiri prețioase. La Parla – Suedia, părintele Barz ne-a întâmpinat alături de un grup de scriitori, cu melodii românești interpretate magistral de membrii unei formații de muzică pop – folk. În Viena, preoții Nicolae Dura și Emanuel Nuțu au reușit performanța extraordinară de a construi din temelii două  biserici românești unde alături de părinți, copiii participă la diferite activități unde învață limba și tradițiile poporului român.  Uneori participă la slujbă în costume tradiționale. La Borås, frații noști veniți de la sute de kilometri distanță împreună cu părintele Andrei Hoha și familia domniei sale, ne-au așteptat îmbrăcați în costume naționale și ne-au ospătat cu sarmale în foi de viță. Anul acesta, la începutul lunii mai, cu sprijinul familiei Christa și Ion Udrea, alături de Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore, Hodoroagă Liliana, Eufrosina Lazăr, Rodica Prodan, am pornit din nou la drum spre confrații din diasporă. După o noapte petrecută pe drum și un somn ’’ pe apucate ’’ în mașină, am ajuns la Viena. Bucuria revederii, zâmbetul și chipul blajin al părintelui Emanuel Nuțu, ne-a făcut să uităm toată oboseala. Într-un cerc al iubirii și al prieteniei, la Biserica Ortodoxă "Sfântul Ștefan cel Mare",  alături de scriitoarea Sifora Sava, domnul arhitect M. Popescu și câțiva oameni de cultură stabiliți în Viena ne-am bucurat în tihnă de versul dulce strămoșesc. Joi, 10 mai 2024, chiar în ziua sfântă a ’’ Izvorului Tămăduirii ’’, am primit binecuvântarea părintelui Nicolae Dura la Biserica Ortodoxă Română "Sfântul Apostol Andrei" și am rostit un gând frumos la bustul poetului nepereche Mihai Eminescu, aflat chiar în fața bisericii din Viena. Cu binecuvântarea părintelui Emanuel Nuțu, la ora 9,00 ne-am întâlnit cu un grup de copii și voluntari români ai parohiei. Le-am recitat versuri și le-am prezentat câteva creați proprii. În puținele clipe petrecute împreună am trăite momente de încântare și bucurie pură. Cu inima ușoară, cu soarele în priviri am plecat voioși la drum spre Nürnberg. Revederea cu Christa și Ionel Udrea a fostă plină de emoții și lacrimi de bucurie. Stabiliți de peste 30 de ani în Germania, cei doi soți nu au uitat niciodată ’’ iarba verde de acasă’’, mai mult, așteaptă cu nerăbdare pensia pentru a se retrage la căsuța de poveste pe care au construit-o pe malul pârâului Cerna din județul Vâlcea. Seara, am fost așteptați de părintele Teofil Herineanul la Biserica Ortodoxă din Nürnberg (Bavaria), care se află în curtea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei. După ce IPS Mitropolitul Serafim, înconjurat de un sobor de preoți a finalizat slujba Sfântului Maslu, am fost prezentați confraților chiar de Înaltpreasfinția Sa. Cu un chip blând, coborât parcă din picturi, părintele Mitropolit ne-a primit cu zâmbetul pe față, ne-a vorbit despre Dumnezeu, despre iubire, despre puterea rugăciunii. Pentru că i-am oferit în dar cartea „Patriarhul Justinian Marina, Fiu al Vâlcii Străbune”, scrisă de: George Rotaru, Zenovia Zamfir , Dr. Alin Pavelescu, a spus că domnia sa, a avut marea șansă de a-l cunoaște personal. Cuvinte izvorâte din suflet , poezii recitate de doamnele Adriana Weimer și Tania Carmen Grigore,  mai multe volume de proză și poezie au fost darurile noastre pentru frații din diasporă. <<  Să avem credința neclintită că Mântuitorul Iisus Hristos, înviat din morți, este cu noi în tot momentul și ne ajută, dacă ne rugăm, să biruim păcatul cu toate consecințele lui nefaste care culminează cu moartea. El ne cheamă mereu: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi ” (Luca 11, 28) >>, ne îndeamnă părintele Mitropolit Serafim. La final am avut onoarea de a fi oaspeții Înalpreasfinției sale. În anul 1994, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la cererea mai multor preoți și credincioși din Germania, a hotărât înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord pentru a se îngriji de viața duhovnicească a românilor ortodocși din această parte a Europei. La primele ore ale dimineții de duminică, 12 mai 2024, am pornit spre Elveția. Drumul presărat cu peisaje desprinse parcă din ilustratele care promovează turismul, ne-au încântat și ne-au făcut călătoria de sute de kilometri mai ușoară. După ce am vizitat pe fugă, orașul Berna, capitala Elveției, ne-am continuat periplul prin locuri de poveste , cu munții ale căror creste erau încă albe de zăpada care nu se topise, până la apele limpezi și cristaline ce se rostogoleau vijelios de pe stânci în adevărate cascade, străjuite pe alocuri de poienițe înverzite. La Mănăstirea ’’ Acoperământul Maicii Domnului ’’ din Elveția am fost întâmpinați de maica stareță Antonia . Cu chipul smerit, ochii de culoare cerului, un albastru infinit, cu graiul dulce românesc, maica Antonia ne-a încântat cu vorbe frumoase și alese, cu povețe și sfaturi prețioase. Și aici, ca de altfel peste tot pe unde pașii ne-au purtat, am întâlnit ’’Oameni care sfințesc locul’’. În ciuda greutăților cu care s-au confruntat și se confruntă, măicuțele continuă să-l slujească pe Dumnezeu cu multă râvnă. Pe tot parcursul pelerinajului ''Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră'', derulat sub egida Ligii Scriitorilor " Valeriu Anania " Vâlcea am încercat sentimentul de ’’ Bucuria de a dărui...bucurie’’. IPS Mitropolitul Serafim spunea...„Și toată umanitatea este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Și în umanitate, ca în fiecare dintre noi, trebuie să domnească iubirea. Dacă este iubire, înseamnă că este pace, că este armonie, că este unitate”. Emoții, Bucurii , Clipe Binecuvântate ! Slavă Domnului !

Zenovia Zamfir