Gluma zilei - Campionii României eșuate

 

Gluma zilei - Gașca ”Rotativa”

 

Lista Guvernelor care au îndatorat România până la Ordonanța falimentului lui Ciolacu. Trăim pe datorie!

 

GÂNDUL a realizat o analiză privind evoluția din cele aproape două decenii de la aderarea la Uniunea Europeană. Datoria publică a României a avut un trend predominant ascendent în ultimii ani, ajungând la un nivel-record în prezent. Analiza Gândul este realizată pe baza cifrelor oficiale din perioada postaderare a României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007 – 31 mai 2023, dar și din prima jumătate a anilor ‘90.

Ponderea datoriei publice era unitară în 1995, potrivit datelor istorie ale Ministerului Finanțelor Publice (MFP) calculate conform metodologiei UE, respectiv 6,6% din PIB. A urmat un salt la 10% în 1996, apoi o creștere uriașă, la 20%, în 1999.

Primul an când datoria publică a depășit pragul de 30% a fost în 2011, când ajunsese la 34%, apoi, în 2014, s-a apropiat de pragul de 40%, respectiv 39,2%. Acest prag a fost depășit în iunie 2020, când ponderea a ajuns la 41,1%, nivelul-record anterior lunii septembrie 2020.

Datoria publică a României a avut un trend predominant ascendent în ultimii ani, ajungând la un nivel-record în prezent. Analiza Gândul este realizată pe baza cifrelor oficiale din perioada postaderare a României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007 – 31 mai 2023, dar și din prima jumătate a anilor ‘90.

România a depășit în luna mai pragul de 700 de miliarde de lei (peste 140 de miliarde de euro) – 50,1% din PIB – datorie publică, un record absolut al celor 33 de ani de la Revoluția din decembrie 1989.

Peste 50% din datoriile statului reprezintă acum datorii externe (mai bine de 70 de miliarde de euro), mai mult cu peste 23% față de luna decembrie 2022.

Cu alte cuvinte, statul are acum nevoie de încă 50% din tot ce adună în buget pentru a acoperi tot ce consumă, titrează Gândul.ro.

Pe parcursul ultimilor 16 ani și jumătate de la aderarea la UE, la Palatul Victoria au fost 18 guverne, conduse de 11 premieri, dintre care șapte au fost prim-miniștri de dreapta (PNL – PDL / Boc, Orban, Cîțu, Ciucă) și restul de stânga (PSD / Ponta, Grindeanu, Tudose, Dăncilă).

În 2023, față de 2007, datoria publică a crescut nominal de aproape 8 ori și procentual de la 19,8% la 50,1% din PIB.

Executivele cu premieri PNL – PDL (Boc, Orban, Cîțu, Ciucă) au guvernat în perioada postaderare la UE, cumulat, timp de 81 de luni (6 ani și 9 luni) și au acumulat o datorie de 493,3 miliarde de lei.

Prim-miniștrii social-democrați (Ponta, Grindeanu, Tudose, Dăncilă) au fost, în perioada postaderare, la conducerea Guvernului, cumulat, 77 de luni (6 ani și 5 luni) și au acumulat o datorie de 135,7 miliarde de lei.

Asta înseamnă că, într-o perioada relativ echivalentă, guvernările cu premieri PNL – PDL au împrumutat de aproape 4 ori mai mult decât au făcut-o guvernele cu prim-miniștri PSD.

Pe parcursul ultimilor 16 ani și jumătate, la Palatul Victoria au fost 18 guverne, conduse de 11 premieri, dintre care șapte au fost prim-miniștri de dreapta. În acești ani, România a trecut prin cel puțin două crize economice majore, respectiv cea din 2008 – 2010 (în timpul celor două Guverne Boc) și criza declanșată de pandemia de COVID-19, din 2020 (în Guvernele Orban, Cîțu și Ciucă), cu efecte majore în anii care au urmat, precum criza din domeniul energiei.

De precizat că, în anii de creștere economică, atunci când PIB-ul a crescut, ponderea datoriei, chiar dacă nominal a crescut, a fost mai redusă procentual, conform datelor oficiale al MFP analizate de Gândul.

1995 – 503,2 milioane de lei / 6,6% din PIB (Guvernul Văcăroiu, PDSR)

2000 – 18.185,6 milioane de lei / 22,5% (Guvernul Isărescu, independent)

2005 – 45.625,7 milioane de lei / 15,9% (Guvernul Tăriceanu, PNL)

2010 – 156.538,3 milioane de lei / 29,6% (Guvernul Boc, PDL)

2015 – 269.151,3 milioane de lei / 37,8% (Guvernul Ponta, PSD)

2017 – 301.158,5 milioane de lei / 35,1% (Guvernul Grindeanu / Guvernul Tudose, PSD)

2018 – 330.587 milioane de lei / 34,7% (Guvernul Dăncilă, PSD)

2019 – 373.624,6 milioane de lei / 35,3% (Guvernul Dăncilă, PSD / Guvernul Orban, PNL, ultimele două luni)

2020 – 499.868,5 milioane de lei / 46,9% (Guvernul Orban, PNL, primul an de criză din pandemia COVID-19)

2021 – 577.521,6 milioane de lei / 48,6% (Guvernul Cîțu / Guvernul Ciucă, PNL)

2022 – 666.608,5 milioane de lei / 47,3% (Guvernul Ciucă, PNL)

mai 2023 – 731.283,1 milioane de lei / 50,1% (Guvernul Ciucă, PNL)

Și datoria publică externă a ajuns la un record istoric, după cum arată datele oficiale. Conform celor mai recente date publicate de Banca Națională a României, datoria externă a administrației publice se ridică, la data de 30 iunie, la 71,022 miliarde de euro, în creștere cu 13,386 miliarde de euro față de nivelul de la sfârșitul anului trecut (57,636 miliare de euro). Procentual, este o creștere cu 23,2% față de 31 decembrie 2022.

Ponderea datoriei publice externe în PIB a crescut constant în ultimii ani, conform celor mai noi date ale MFP.

2015 – 133.069,6 milioane de lei / 18,7% din PIB (Guvernul Ponta, PSD)

2016 – 137.268,1 milioane de lei / 18% (Guvernul Cioloș, tehnocrat)

2017 – 146.129,5 milioane de lei / 17% (Guvernul Grindeanu / Guvernul Tudose, PSD)

2018 – 158.001,4 milioane de lei / 16,6% (Guvernul Dăncilă, PSD)

2019 – 173.005,8 milioane de lei/ 16,3% (Guvernul Dăncilă, PSD / Guvernul Orban, PNL, ultimele două luni)

2020 – 253.993,4 milioane de lei / 23,8% (Guvernul Orban, PNL, primul an de criză din pandemia COVID-19)

2021 – 284.264,3 milioane de lei / 23,9% (Guvernul Cîțu / Guvernul Ciucă, PNL)

2022 – 330.609,4 milioane de lei / 23,5% (Guvernul Ciucă, PNL)

mai 2023 – 380.108,4 milioane de lei / 26% (Guvernul Ciucă, PNL)

Anterior, conform documentului MFP „Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2012 – 2014”, între 2007 și 2011, ponderea datoriei publice externe din PIB, conform metodologiei UE, a variat între 7,3%, în 2008, în scădere după 7,7% în 2007, dar a crescut la 11,5% din PIB în 2009, apoi la 14,9% în 2010 și la 16,3%, în 2011. Între anii 2007 și 2011, ponderea datoriei publice externe în totalul datoriei externe era cuprinsă între 14,2% și 22,6%.

 Sursa: Gândul

Iubirea și roboții

 

                                                                                                      de Gheorghe Pârja

Buna mea cunoștință Alexandru Mironov, cu care am împărtășit timp de vreo opt ani o frumoasă experiență în conducerea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, președinte fiind profesorul universitar Mihai Miron, ne-a spus, într-o seară la televizor, că nu peste mulți ani, unii dintre pământeni vor avea un robot prin preajmă. Nu un robot de bucătărie, cum au gospodinele noastre, ci unul care îți aduce apă, îl trimiți la cumpărături, îți păzește casa de hoți și multe altele. Îmi aduc aminte de o noapte de poveste la Craiova, dimpreună cu regretatul prieten din Vârșeț, poetul Petru Cârdu, când Alexandru Mironov, jurnalistul de știință, ne-a vorbit cu patos despre cărțile lui Isaac Asimov, ori Carl Sagan, cei care au închipuit lumea roboților.

Atunci mi-am dat seama că Mironov, dacă nu s-ar fi născut într-o așezare basarabeană, ar fi trebuit inventat ca personaj de povești despre viitor. Atât de convingător ne-a vorbit despre mașină­riile lumii de mâine, că, ajuns acasă, am visat că mi-a bătut un robot la ușă. Printre pandemie, crize și război se strecoară și texte care se referă la timpul care vine. Un articol recent al profesorului Sorin Costreie mi-a adus aminte de Star Trek, acel univers ima­ginar de factură science fiction. Domnul profesor ne vorbește despre iubirea în vremea inteligenței artificiale. Se crede că această viteză cotidiană a modificat fundamental și modul în care iubesc oamenii. Felul în care generația de astăzi se angajează în relații personale prefațează tocmai programele de inteligență artificială.

Marea provocare ar fi testarea umanității noastre. Oare cât omenesc mai rămâne în noi? Văd o fotografie în care apar un robot și o femeie-robot (că roboată nu merge!), care încearcă o îmbrățișare, simulând un sărut. Repede mi-au venit în minte marile modele ale iubirii din literatură. M-am gândit că iubirea este un sentiment complex, ilustrat încă din operele literare antice, este profund uman, este, cum spunea profesorul, marele test al umanității noastre, pe care trebuie să-l trecem în fața mașinilor. Mare încercare! Vedem cu ochii noștri cum lumea se robotizează cu mare poftă, dar în același timp ne însingurăm pe zi ce trece. Chiar banala observație a străzii poate spune multe. Oamenii, mai ales cei tineri, merg pe stradă cu ochii și gândul în telefonul mobil.

Și cum mașinăriile devin din ce în ce mai inteligente, comunicarea tandră dintre noi își pierde din intensitate. Pe de altă parte, preocuparea oamenilor este dacă roboții făcuți de ei sunt capabili să iubească. Adică cum? Pot fi însuflețite niște metale? Putem iubi cu adevărat niște roboți și să fim iubiți de aceștia? Problema care ne frământă este dacă mașinăria poate avea emoții, intimitate, compasiune, înțelegere, poate sfătui și câte nu-și spun oamenii între ei. Cum poate fi o tandrețe metalică? După cum vă așteptați, imaginația mea nu află rezolvări la aceste întrebări. Dar să ascultăm și părerea profesorului: „Umanitatea noastră este testată și de iubirea altor specii, câini, pisici, ori maimuțe, drept care granița poate fi sărită, cred, și în cazul în care semeni de-ai noștri iubesc diverși roboți. Aceștia pot fi acum programați să mimeze comportamentul îndrăgostitului și să ne lase impresia că mașinăria respectivă chiar este îndrăgostită de noi.”

Se discută și despre fantezii amoroase cu roboți. Numai că mașinăria nu te poate face să ai fluturi în stomac. Poate un robot să fie subiectiv, să plângă după persoana iubită? Pot fi geloși? Da, domnule profesor, cred că am mers prea departe cu acest exercițiu de ima­ginație. Oare ar putea iubi cu sentimentele noastre profund umane? Cred și eu că aici este hotarul ultim, care ne desparte de alcătuirea metalică. O mașinărie, cât ar fi de perfecționată, nu cred că se poate simți îndrăgostită. Poate trăi drame, tragedii, măreții în dragoste? Cum s-ar sinucide din deznădejde, ori cum s-ar jertfi din iubire? Ar putea depăși iubirea dintre Paris și Elena din Troia, dintre Romeo și Julieta, dintre Cătălina și Hyperion și multe, multe pilde care au înfruntat timpul?

Profesorul Costreie vine cu o idee mai liniștitoare. Cică inteligența artificială, care va fi o prezență banală în viața noastră, cum au fost marile descoperiri umane, nu va reuși niciodată să iubească, deci să înlocuiască declarația de dragoste. O iubire dacă este adevărată nu poate fi artificială. Și apoi să nu uităm că iubirea este fruct divin! Îmi aduc aminte cum a încheiat domnul Mironov seara aceea de la Craiova: „Suntem o specie condamnată la eternitate!” Deci, iubiți-vă ca oamenii, nu ca mașinile. Mai ales că vine primăvara.

P.S. Când tocmai să închei textul, aud că domnul premier Nicolae Ciucă are un robot pe post de consilier. Pe numele lui, Ion. Care nu critică, ci numai laudă guvernarea și priveliștile României. Deci iubește binele. Nu știu ce grad are robotul domnului general. Mă informez și vă spun.