Îmi umblă toamna prin grădină,
iar vântul despletește norii.
Se vaită cântul de sulfină
și plânge apa-n Balta morii.
Trei sfinți rătăciți prin oraș,
tot caută un colț de pâine,
eu umblu-nviață pe-un făraș,
să dau un ieri pentru un mâine.
Șoptesc ferestre pe la colțuri,
că astăzi nu am ținut post
și multe m-ar prta în clonțuri,
da-și spun în barbă: N-are rost!
Puiu RĂDUCAN