Limbii Române
Când Mama mea mă abua
În leagăn de la mama bună,
Cu vorbe de alint mă alăpta
Și-n lapte îmi turna limba română.
Îmi curg în gând iubirile de neam
Și le degust esențele de dor.
Ascult cuvintele străbunilor din veac
Și știu ca limba mea e limba lor.
De suntem în Timoc ori Voivodina,
În Basarabia sau orice loc străbun,
Toți de un neam vorbim româna
Și trupul țării e liman comun.
Ne-am strâns ființa din semințe de iubire
Și sensuri noi crescut-au din cuvânt!
Cu limba românească-n devenire
Strămoșii noștri mers-au în mormânt.
Și doinele, ce încă mai răsună
În sate cu tradițiile toarse,
Sunt îngânate în limba română -
Un dialect din cele mai frumoase!
Ce să-i urez, mai mult de nemurire,
Ei, limbii mele în care m-am născut
Și întru care-am respirat iubire
Din chiar secunda dintru început?
Hai, dar, în limba românească
Să ne fortificăm etern simțirea!
Să nu uitam ființa strămoșească-
Doar ea ne împlinește devenirea!
Valeria Bilț,
31 august, 2023