Vânzarea Napolact către Ungaria trebuie blocată!

Peste 1200 de fermieri români vor avea contractele reziliate. Tranzacția nu este o simplă investiție economică, ci se constituie într-o operațiune ostilă României din cadrul ofensivei politico-economice maghiare asupra țării noastre.

Cumpărătorul, patronul Bonafarm, Șandor Csanyi, nu este doar cel mai bogat om de afaceri din Ungaria, ci vector strategic al Guvernului Viktor Orban, inclusiv pentru exercitarea polititicilor autonomiste asupra Transilvaniei. Este cadru al statului maghiar. Csanyi deține principala instituție bancară a Ungariei, OTP Bank Group, este membru în consiliulul de administrație MOL și președinte al Asociației Maghiare de Fotbal, din această funcție, făcând presiuni asupra UEFA pentru afișarea hărții cu Ungaria mare pe stadioane. Este totodată principalul finanțator al echipei Sepsi OSK din Sfântu-Gheorghe, fiind adesea lângă Viktor Orban atunci când acesta vine la „meciuri” în România.

Prin preluarea Napolact (dacă va fi acceptată de Comisia pentru examinarea investiții străine) Ungaria lovește în două direcții, slăbește pe de o parte puterea economică a peste o mie de ferme românești care au contract cu Napolact, locul românilor fiind luat de fermierii maghiari și pe de altă parte își consolidează serios cosuveranitatea asupra României, mărindu-și baza financiară care susține politicile autonomiste, iredentiste ale Guvernului Viktor Orban în țara noastră. Finanțarea puterii UDMR (procent cat mai ales influență) pentru a intra în parlament și a se menține la guvernare costă. În acelasi timp, cu voturile maghiarilor de aici, majoritatea covârșitoare având dublă cetățenie, Orban se menține la putere (și) în Ungaria. Maghiarii din România care asigură pentru UDMR un procent de 5-6%, la alegerile din Ungaria generează un procent cu mult mai mare, populația cu drept de vot a țării vecine fiind de aproximativ doar 7,5 milioane.

Napolact este doar un exemplu din strategia de extensie strategică a Budapestei spre București, căci Ungaria și-a schimbat de ceva vreme tactica. Pentru a prelua într-un fel sau în altul Transilvania, ea trebuie să fie parte în cât mai mare măsură din puterea de la București si de acolo să decidă, impună politica autonomistă, iredentistă, atât în mod direct, prin funcții importante în guvern si diverse instituții cât si indirect prin jocurile diplomatice la nivel internațional, menite a crea presiune pe București pentru cale liberă fără control, pentru Guvernul Orban în România, un fel de Schengen acordat Budapestei la București.

În sensul acesta Ungaria face „ce trebuie” pe zona suveranistă în plan internațional iar săgeata UDMR face „ce trebuie” pe zona globalistă în România si la Bruxelles. Teoretic ar trebui să dobândească aliați în ambele tabere, de cele mai multe ori au si reușit, dar am sentimentul că de ceva timp încoace, „preacurvia” începe să miroase destul de urât la din ce în ce mai multă lume, inclusiv în SUA.

Sper să mute nasul și celor de la București.

Concluzia pe care am mai enunțat-o și cu alte ocazii este că cea mai mare parte a politicii interne și mai ales externe a Ungariei se rezumă la o singură frustrare: Transilvania. Sutele de milioane de euro investite aici în educație maghiară, sport, firme, agricultură, pământ, biserici, sunt pentru ocupație și propagandă.

Banii desigur au fost recuperați, într-un mod mai mult sau mai puțin direct, atât prin dobândirea parțială a controlului cât si prin retrocedările ilegale către urmașii grofilor maghiari din Transilvania, aceștia fiind parte a structurilor maghiare. Este vorba de miliarde. Despre asta va fi o discuție aparte într-un „serial” referitor la „chestiunea maghiară”.

Până una alta, ceva este cert, anume că,

Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!

Doamne ajută!

 

Dr. Mihai Târnoveanu

Ochii din coif

Ochii acestui coif de luptă identitară trebuiau să fie priviți de elevii școlilor românești, nu de muzeele „progresiste” ale unei țări inamice. Tezaurul Moștenirii Naționale trebuia dus în fiecare liceu mare din țară, nu plimbat aiurea prin Olanda.

Mă întreb, care a fost logica? Adică statul din România scoate istoria românilor din manualele școlare, alocă un buget derizoriu pentru cercetările arheologice și conservarea patrimoniului național, adică îngroapă istoria noastră în interior, dar în schimb este „preocupat” de promovarea celei mai profunde identități naționale românești, în exterior, taman în Olanda, de parcă cei de acolo ar fi interesați de comorile dacice, mai mult decât ar fi interesați de niște vârfuri de suliță din centrul Africii. Zero relevanță pentru ei.

Dincolo de asta, cum poți să scoți din țară un tezaur inestimabil fără să-i asiguri o protecție proprie, fără o pază fizică a unor oameni specializați în acest sens? Cum poți să te dai pe mâna unor străini ostili doar printr-un contract? Se spune că „asigurarea” este de 30 milioane euro! Sună a 30 arginți. Ce asigurare se poate aloca pentru mii de ani de istorie? O fărâmă din averea unui baron local din clasa politică a statului din România! Atât valorează istoria?

Sunt ochii unei Istorii, dată la propriu pe mâna unor străini pentru a fi furată, așa cum a fost furată și din manualele școlare de zeci de ani încoace.

Ochii din coif par a fi ochii unui martor ce transcende vremurile, ce vede cum ni se șterge memoria pentru a-i uita pe ai noștri și a-i accepta „senin” pe ai altora…rămânând astfel întrebarea, când oare, Moștenirea Națională furată va fi regăsită de tinerii acestui popor?

Dr. Mihai Târnoveanu

 

Treaba asta nu e în regulă! Este trădare!

 

Treaba asta nu e în regulă! Este trădare!

Nu este în regulă să-i dai la schimb lui Viktor Orban pentru intrarea în Schengen, intrarea UDMR la guvernare! Poate chiar si încă ceva mai mult! Treaba cu Schengenul se putea rezolva fără compromis, prin blocarea transportatorilor din țările care se opun, prin controale excesive!

Nu este în regulă ca prim-ministrul României să-l potențeze din nou, pe Viktor Orban, în condițiile în care acesta a declarat clar, chiar pe teritoriul României, la Băile Tușnad, că nu recunoaște Transilvania ca fiind pământ românesc! Ciolacu, practic, pleacă capul în fața Budapestei, ridicând încă o cărămidă la construcția de „lider regional” pe care si-o face Orban. Ciolacu dacă ajunge președintele României, va rămâne în continuare de facto și președintele PSD, după modelul tuturor președinților de partid care au devenit ulterior si președinți ai României. În aceste condiții, vrând-nevrând, cu regret vă spun (mi-as fi dorit să fim mai mulți) sunt însă singurul candidat la alegerile parlamentare din județul Covasna care va reprezenta cu adevărat drepturile românilor din Covasna, prin extensie și a celor din Harghita, dacă voi fi ales în Camera Deputaților.

Vă întreb retoric, credeți că cei care candidează la parlamentare din partea PSD în Covasna, indiferent de calitatea lor umană pe persoană fizică, vor putea face ceva pentru românii din Covasna dacă vor ajunge in parlament, atât timp cât șeful lor de partid și de stat are înțelegeri peste capul lor, cu Viktor Orban? Votul inutil, dar nu numai inutil, ci și toxic, este pentru oamenii care nu sunt liberi, fiind constrânși prin natura funcțiilor, situațiilor, să se supună disciplinei de partid, pentru că le sunt datori partidelor.

Tot cu regret o spun, candidata opoziției pe Covasna, nu înțelege nimic din ce se întâmplă acolo, doamna respectivă ducându-se la ,,Festivalul cârnațului secuiesc” din Zăbala, spunând pe live că e frumos, când vede stema așa-zisului ținut secuiesc și organizatori cu haine inscripționate cu ,,honved”. Oameni buni, asta e realitatea dramatică de scena politică, care devine de-a dreptul tragică în Covasna și Harghita. Dincolo de toate apartenențele politice, în sinea lui, fiecare român din Covasna știe că nu am dat înapoi niciodată, știe că pot să înfrunt interesele Ungariei, respectiv UDMR și mai ales știe că sunt liber să o și fac. Toți stiu, dacă se privesc în oglinda conștiinței lor, care este singurul vot cu adevărat util pentru români în Covasna.

Mihai Târnoveanu

Eminescu a murit pe front

 A fost un geniu, dar nu unul rupt de realitate, ci un excelent organizator al luptei românesti, fiind creator de doctrină natională, dar si de formule de manifestare a acesteia, organizand Congresul Studentesc de la Putna, Societatile Carpatii si Matei Basarab, toate actiunile sale având ca obiectiv faurirea României Mari. Sabia lui Decebal, Crucea lui Stefan cel Mare si Unirea lui Mihai Viteazul au fost pietrele de temelie pe care Eminescu a faurit o doctrina organic românească, reper pentru toate generatiile viitoare, conceptia de Neam cristalizându-se în toata lucrarea sa, precum apa în fulgul de nea: sub semnul monogramei lui Iisus Hristos. De aceea a murit Eminescu pe front. Cei de alt sange au vazut în el intruchiparea celei mai complexe reactii românesti (atat conceptuala, cat si organizatorica) la agresiunea antiromânească, exercitata atat din interiorul cat si din exteriorul arealului istoric românesc. Constructia lui Eminescu, prin perfectiunea sa, dărâmă “Marele Arhitect”, nimiceste “Templul” si adăpostește Dacia.

Un tânăr sopteste prin padurile sădite de el o Doina menită să ne tina in viată. Satana continua sa arunce cu pietre în el. Hristos îl mângaie si-i spune că va fi bine; altfel nimic nu ar avea sens.

Eminescu este Crucea pe care Maica Domnului a împlântat-o în acest Tărâm. Si nimeni nu o poate nimici.Drumul de la Gradina Maicii Domnului la Tara lui Hristos: Mihai Eminescu.

Avem nevoie ca El sa fie pe granita tarii, ca o ultima baricadă în fața invaziei, ca un ultim tranșeu al românismului. Aceasta este menirea lui de soldat si general în linia întâi a frontului: apararea Granitei. Eminescu traseaza linia orizontului etnicului românesc: uneste Neamul cu Dumnezeu, Pământul în care sunt ingropati stramosii cu Cerul în care acestia s-au înălțat. Acolo începe El să creeze ;deasupra noastra, dar în noi, el fiind lacrima pe care o simtim in Biserică străfulgerându-ne inima, strigătul de viata al unui copil născut român în botezul cu apă, rugăciunea din urma a botezului cu pământ ca prim pas catre Tara lui Hristos din Ceruri. El este sabia si manastirea lui Stefan, barda lui Mihai Viteazul, cana cu vin si flinta haiducilor, jertfa martirilor anticomunisti.

El este, fiind în Timp, căci asa cum spunea un bătrân întelept din Tara Fagarasului, clipa de prezent este mai efemera ca un drac ce vede sabia Arhanghelului, noi muritorii, nefiind decât în trecut si în viitor, prezentul neputand să-l prindem, să-l oprim, fiind cu pacate pe noi (nu în noi).

Eminescu este.

Mihai Târnoveanu