Cenzurarea obiceiurilor religioase de Crăciun
reprezintă o formă de schizofrenie socială și o restaurare a cenzurii
comuniste, evocând o reîntoarcere dureroasă la perioada bolșevică din anii ’50.
Interzicerea frumoaselor colinde ale lui Radu Gyr de către autoritățile din
Timișoara, orașul simbol al libertății revoluției din 1989, este cu atât mai
paradoxală și antidemocratică, cu cât Gyr, poet cunoscut pentru colindele sale,
a compus versuri în închisoare, reflectând atât bucuria Nașterii Domnului, cât
și suferința celor privați de libertate din cauza convingerilor lor religioase.
Actualmente, Filarmonica Banatului nu are voie să-i interpreteze lucrările din
motive ideologice, teziste, care derivă din confuzia dintre opera literară și
biografia poetului. În anii ’70, aceste colinde au avut un ecou neașteptat în
cadrul unor serbări de Crăciun organizate la Facultatea de Teologie din
București. Fiica lui Radu Gyr, Monica, și ginerele ei, Demostene Popa, au fost
prezenți, împreună cu băiețelul lor, Radu Popa. Acesta din urmă a recitat cu
curaj un colind al bunicului său, generând un moment de surprindere în rândul
audienței, inclusiv al patriarhului Justinian Marina, având în vedere
interdicția care îi viza numele și opera. În ciuda riscurilor, recitarea a fost
bine primită în secret, transformându-l pe Radu Popa într-un purtător de mesaj
al lui Gyr și aducând bucurie familiei poetului. Activiștii comuniști au fost
siderați, la fel ca și criticii de astăzi fără cultură lirică, care confundă
opera literară cu biografia.
Un poem interzis astăzi în cadrele de prezentare
oficiale din partea autorităților și instituțiilor, cu încălcarea Constituției,
este remarcabilul „Colind” al poetului închisorilor comuniste. Poemul „Colind”
de Radu Gyr este o creație profundă, originală și emoționantă, care reflectă
tema Crăciunului într-o lumină specific românească, împletind suferința umană
cu dorința de mântuire și ajutor divin a celui care-l cântă, aflat în chingile
gulagului. Poemul abordează teme profunde, cum ar fi absența mângâierii în
suferință și căutarea luminii spirituale, când subiectul este prizonier în
universul concentraționar și își caută izbăvirea în Dumnezeu. Prezența
Crăciunului devine un simbol al speranței, iluminării, dar și al dorințelor
neîmplinite ale celor care suferă, în special ale celor aflați în închisorile
comuniste. Ninsoarea este comparată cu curăția sufletească, dar și cu
bătrânețea. La autohtonii precreștini, albul era funerar; poetul vedea albul ca
pe un lințoliu în versurile sale.
„A venit și-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viața mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viața mea
Care-aici se stinge.”
Structura poetică a poemului, compusă din șase
strofe cu rimă împerecheată, contribuie la un ritm melodios, facilitând astfel
accesibilitatea și memorabilitatea mesajului, cu un puternic sens de metanoia
și teologal. Poetul folosește imagini puternice și simbolice, cu caracter
creștin. Printre imaginile centrale se numără „albă nea”, „stele” și „lumina
lui Iisus”, care creează o atmosferă de tristețe, dar și de speranță. Suferința
este hieratică și mântuitoare. Aceste imagini sugerează puritate, mângâiere și
lumină divină, oferind alinare celor în suferință. Albul e sinonim cu Lumina și
șterge întunericul. Poemul emite o atmosferă de melancolie profundă,
evidențiind căutarea mângâierii și a justiției divine. Contrastul între
fericirea sărbătorii și suferința celor privați de libertate este extrem de
pregnant, îndemnând cititorul la reflecție și nerepetare în istorie. Luminile
și stelele devin simboluri ale speranței și dorinței de mântuire, în timp ce
temnițele simbolizează suferința și nedreptatea. Steaua care luminează căile
este un simbol tradițional al nașterii lui Hristos și al revelației divine.
Suferința în Hristos este răscumpărătoare și mântuitoare. Cei închiși se
identifică cu suferințele hristice, identificându-se cu El.
„O Iisuse împărate,
Iartă greșeli și păcate.
Vin de-nchizi ușor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aștepta,
Căci pe crucea Ta
Stam bătuți în cuie.”
Metaforele sunt sugestive și sinergice. „Cade albă
nea peste viața mea” sugerează atât puritate, cât și tristețe. Personificarea
transformă cerul în pământ simbolic, creând un refugiu interior plin de
tristețe nostalgică, unde poate fi trăită adevărata libertate în Hristos.
„Îngerii de sus nu aduc colinde” sugerează dezamăgirea și calamitățile trăite
de cei închiși. Aliterația și armonia versurilor contribuie la muzicalitatea
textului, întărind impresia de colind. Tonul poemului variază, oscilând între
melancolie și așteptare, sugerând o viziune complexă asupra sufletului uman în
fața suferinței jertfelnice. Ritmul este fluid, cu o alternare a versurilor, ce
conferă un aer sacru textului, adecvat pentru atmosfera colindelor tradiționale
de Crăciun, într-un stil popular. poetul include un portret iconic al Maicii
Domnului în ”Colind”, respectând tradiția populară românească.
„Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-așteptăm în prag,
Noi, din închisoare.”
„Colind” de Radu Gyr este, prin urmare, o meditație
profundă asupra suferinței umane, credinței și speranței de mântuire.
Eliberarea sufletului vine doar prin credință jertfelnică. Stilul său poetic
îmbină elemente lirice cu o profunzime tematică, ce provoacă și inspiră
reflecție, oferind o viziune unică asupra Crăciunului ca simbol al renovării
spirituale. Poemul nu doar că evocă imagini frumoase și emoționante, ci și
rezonează cu experiența colectivă a românilor, în special a celor care au fost
privați de libertate din diverse motive, fie religioase, fie politice. Prin
explorarea acestor teme profunde, Gyr ne amintește de importanța compasiunii și
solidarității într-o lume adesea marcată de injustiție și suferință. Nu doar că
celebrează Nașterea Domnului, ci și promovează valorile umanității, demnității
și ale nevoii de speranță care transcende perioada festivă. Poemul devine
astfel un apel la reflecție și un imbold de a căuta lumina în cele mai
întunecate momente ale existenței noastre, chiar și în condiții de
concentraționare.
„Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori
Să le-aduci lumina.”
Poetul invocă „mila Dumnezeiască” ca singura cale
eliberatoare și mântuitoare din temnița comunistă. Aceasta este o cale de
suferință spre mântuire. Pentru poet și frații săi închiși în temnițele
comuniste, singura salvare este prin paradigma hristică, adică suferință,
moarte, înviere și mântuire. Pe plan terestru, prizonierii închisorilor
comuniștilor în viziunea poetului nu mai au nicio scăpare din punct de vedere
teluric, ci doar prin credință, prin mântuire spre Împărăția cerească, de
dincolo, la „Judecata de Apoi”. „Colindul” lui Gyr surprinde esența spirituală
a Sfinților Închisorilor, care, din prizonieri politici, renasc prin jertfă în
temnițe, prin credință, devenind adevărați sfinți ai Închisorilor. Astfel,
„Colind” este mai mult decât un simplu poem; este o mărturie a puterii
cuvântului și credinței de a transforma durerea în frumusețe divină și de a aduce
un strop de speranță în viețile celor care suferă. Speranța martirilor și
mucenicilor din gulagul comunist este doar pentru ”Împărăția cerurilor”, ca
mijlocitoare între cei din tărâmul de azi și tărâmul de dincolo, în brațele lui
Hristos. Prin stilul său poetic ultra-rafinat și prin teme universale, Radu Gyr
reușește să transmită o viziune durabilă asupra Crăciunului înveșnicit, o
sărbătoare a celor suferinzi din închisori, invitând cititorii să reflecteze
asupra valorilor profunde ce definesc umanitatea dincolo de regimurile
totalitare trecătoare. Mesajul poetului este relevant și emoționant până la
lacrimi, având capacitatea de a inspira generații întregi în căutarea
adevărului și a luminii în fața întunericului, a alegerii libertății pentru
ieșirea din dictatură. Eliberarea vine din jertfă spre mântuire. Regenerarea
spirituală propusă liric de poet în „Colind” este răscumpărătoare și
mântuitoare pentru cel prins în lanțurile fizice. Colindul din închisori este
calea, adevărul și viața prin Cruce. Lirica concentraționară a poetului Radu
Gyr nu poate fi exclusă din istoria literaturii române.
IONUȚ ȚENE
.jpg)
.jpg)
