Când 2 milioane de turiști pe an se uită la chipul lui Iisus din Rio de Janeiro, nu știu că se uită la lucrarea unui sculptor român din Galați care a murit căzând dintr-un tei în timp ce culegea flori.
Pe vârful muntelui Corcovado, la 700 de metri deasupra orașului Rio de Janeiro, stă cea mai faimoasă statuie din lume. Cristo Redentor, Cristos Mântuitorul. 30 de metri înălțime, 28 de metri lățime la nivelul brațelor, 1.145 de tone de beton armat. Capul singur cântărește 30 de tone, fiecare mână câte 8. Este una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne. Și chipul acelui Iisus a fost sculptat de un român pe care nimeni din România nu îl cunoaște.
Gheorghe Leonida s-a născut la Galați în 1892, penultimul dintre cei 11 copii ai familiei Leonida. O familie care a dat României un număr absurd de personalități. Fratele lui, Dimitrie Leonida, a fost inginerul energetician care a fondat Muzeul Tehnic din București și a proiectat primul metrou al Capitalei. Sora lui, Elisa Leonida Zamfirescu, a fost prima femeie inginer din lume. O altă soră, Adela Leonida Paul, a fost primul medic oftalmolog care a folosit curentul electric în tratamentul cataractei. Alt frate, Paul Leonida, a ajuns general și șef al Secției Operații din Marele Stat Major.
Într-o familie de ingineri și oameni de știință, Gheorghe a ales arta. A studiat la Conservatorul de Arte Frumoase din București, secția sculptură. A debutat în 1915, la un salon național. A luptat în Primul Război Mondial, apoi și-a continuat studiile în Italia, unde a câștigat premii mari la Roma pentru lucrarea "Reveil" și la Paris pentru "Le Diable". Era recunoscut unanim pentru un lucru: expresivitatea chipurilor pe care le realiza. Nimeni nu sculpta fețe ca Gheorghe Leonida.
Doar cei care au văzut lucrările originale ale lui Leonida pot înțelege cu adevărat de ce Landowski l-a ales pe el din toți sculptorii Europei pentru cea mai importantă față din istoria artei monumentale.
În 1925, la 33 de ani, s-a mutat la Paris. Acolo, sculptorul Paul Landowski tocmai primise comanda pentru cea mai ambițioasă statuie din istorie: Cristo Redentor pentru Rio de Janeiro. Proiectul fusese inițiat de inginerul brazilian Heitor da Silva Costa și pictorul Carlos Oswald. Landowski trebuia să transforme schița în realitate. Avea nevoie de cel mai bun portretist pe care îl putea găsi. L-a ales pe Leonida.
Sarcina nu era ușoară. Chipul lui Iisus trebuia să exprime simultan măreție divină, blândețe, suferință, iubire și protecție. Toate într-o singură expresie. Toate vizibile de la sute de metri distanță. Toate sculptate la o scară de 3,75 metri înălțime doar pentru cap. Timp de cinci ani, din 1926 până în 1931, Leonida a lucrat meticulos la această capodoperă în atelierul din Paris.
Pe 12 octombrie 1931, statuia a fost inaugurată pe muntele Corcovado. La ceremonie, luminile trebuiau aprinse prin comandă radio de însuși inventatorul Guglielmo Marconi, aflat la 9.200 de kilometri distanță, în Roma. Din cauza vremii proaste, sistemul nu a funcționat și luminile au fost aprinse manual. Dar statuia era acolo. Și chipul ei era opera unui gălățean.
Te-ai întrebat vreodată cum e posibil ca sculptorul celei mai vizitate statui din lume să fie complet necunoscut în propria țară? Pentru că regimul comunist s-a asigurat de asta.
Întors în România, Leonida a continuat să sculpteze. A fost numit sculptor al Casei Regale, fiind foarte apreciat de Regina Maria și de ceilalți membri ai familiei regale. A realizat busturi ale suveranilor și lucrări care pot fi văzute și astăzi la Castelul Bran și la Muzeul Național de Artă. Dar exact această legătură cu monarhia i-a fost fatală din punct de vedere al memoriei.
După instaurarea regimului comunist, numele lui Gheorghe Leonida a fost șters din manualele de artă. Operele lui au fost ascunse de ochii publicului. Un sculptor al regilor nu avea loc în România comunistă. Criticul de artă Pavel Șușară confirmă: "Nici în muzee nu găsești la tot pasul lucrări de Gheorghe Leonida. Ceea ce face din el un personaj artistic misterios."
Sfârșitul a fost absurd și tragic. Pe strada Salcâmilor, numărul 9, în București, în primăvara anului 1942, una dintre surorile lui l-a rugat să culeagă flori de tei. Era un tei mare și frumos la intrarea în curte. Leonida a avut o premoniție, a plecat cu inima îndoită, i-a fost puțin frică. Dar apoi a râs singur de el și s-a urcat. O creangă a cedat. A căzut de la înălțime. A mai trăit două-trei zile, apoi s-a stins. Avea 49 de ani. Omul care sculptase cel mai celebru chip din lume murise căzând dintr-un copac, culegând flori.
Astăzi, pe Wikipedia în engleză, la articolul despre Cristo Redentor, scrie clar: "Romanian sculptor Gheorghe Leonida sculpted the face." O propoziție. Atât a rămas din contribuția unui geniu. În Brazilia, statuia este iluminată la fiecare meci al naționalei în galben și verde, iar 2 milioane de turiști pe an îi fotografiază chipul. Nimeni nu știe că se uită la opera unui român din Galați care a murit căzând dintr-un tei. Și poate asta e cea mai românească poveste posibilă: să creezi ceva ce vede toată lumea și să fii uitat de toți.
C.L.
