Băncile avertizează că anul viitor companiile şi populaţia vor intra în sevraj

 

Băncile avertizează că anul viitor companiile şi populaţia vor intra în sevraj: criza reală urmează să se vadă după ce vor dispărea drogurile injectate de guvern în economie – amânarea plăţii ratelor, a unor taxe şi impozite, plus deficitul bugetar mare. În joc sunt 150 mld. lei

Săptămâna trecută, miercuri, 9 decembrie, Conferinţa ZF şi BRD – Buget 2021: Cum pregătim viitorul? Participanţi: bancherii de la BRD, BNR, Consiliul Fiscal, analişti şi nu în ultimul rând, antreprenori.

Toţi cred că 2021 va fi anul relansării, dar şi un moment al adevărului pentru business: persoanele fizice şi companiile din mai multe sectoare au fost ţinuţi pe linia de plutire în 2020 de măsurile luate de stat – şomaj tehnic, scheme de finanţare, granturi, şi nu în ultimul rând de moratoriul privind suspendarea plăţii ratelor la bancă.

Conform unui discurs ţinut de Leonardo Badea, vice-guvernator al Băncii Naţionale la conferinţa Piaţa Financiară, circa 564.000 de persoane fizice şi companii au apelat la facilitatea privind amânarea plăţii ratelor la credit.

Volumul total al creditelor amânate la plată era de 41,8 miliarde de lei, din care 70% pe baza moratoriului guvernului şi 30% pe baza programelor proprii ale băncilor.

Acest volum înseamnă 14,7% din totalul finanţărilor acordate de bănci.

“În condiţiile în care ponderea împărumuturilor deţinute de aceşti debitori era de cca. 14,7% din totalul finanţărilor acordate, impactul asupra sectorului bancar poate fi semnificativ dacă ulterior expirării efectelor moratoriilor poziţia financiară a debitorilor care au apelat la această facilitate nu le va permite reluarea plăţii ratelor”, spune Leonardo Badea.

Pornind de la realitatea că aceste măsuri (şi altele similare lor) vor fi retrase de-o manieră graduală şi previzibilă, într-un viitor încă incert, impactul financiar asupra sectorului bancar va începe să fie mai vizibil, a menţionat el.

De aceea băncile ar trebui să iniţieze din timp procesul de evaluare a capacităţii debitorilor de a-şi rambursa creditele pentru expirarea moratoriilor pentru identificarea problemelor şi a gândi soluţii constructive şi echitabile, spune vice-guvernatorul Băncii Naţionale.

Moratoriul de amânare a plăţii creditelor expiră la 1 ianuarie, dar de mai multe săptămâni Ministerul Finanţelor şi băncile discută o nouă formă de prelungire, puţin mai restrictivă.

Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară din cadrul BNR, a declarat la conferinţa ZF şi BRD că şi anul viitor politica mortatoriilor trebuie să continue pentru că economia încă nu este refăcută, iar primul trimestru va porni destul de lent din punct de vedere al activităţii.

El spune însă că de noul mnoratoriu trebuie să beneficieze cei care au nevoie de ele, trebuie stabilite nişte criterii, iar aceste criterii trebuie să fie analizate şi urmărite de fiecare bancă în parte.

Conform datelor BNR, în această criză 51 de sectoare au avut o dinamică negativă şi numai 34 de sectoare au fost pe plus.

La sfârşitul anului 2019 35% dintre companiile din România aveau capitaluri negative, iar BNR a calculat că aceste firme ar avea nevoie de 150 de miliarde de lei, adică peste 30 de miliarde de euro, pentru a se capitaliza.

O sumă imensă pentru companiile româneşti.

Conform unei îndrumări venite de la EBA – Autoritatea Europeană Bancară -, această politică de amânare a plăţii ratelor nu ar trebui prelungită mai mult de şase luni după expirarea oficială.

Într-un sondaj făcutt de Banca Naţională, principalele bănci din România, care deţin peste 80% din piaţă, au indicat faptul că riscul de neplată a creditelor luate de companii şi populaţie devine risc sistemic ridicat.

În criza de acum 10 ani , 25% din creditele acordate de bănci au devenit neperformante, iar băncile au fost presate de BNR să injecteze 15 miliarde de lei pentru a acoperi pierderile şi a-şi menţine solvabilitatea.

În această criză băncile ar fi vrut ca amânarea plăţii ratelor la bancă să nu fie totală, ci firmele sau persoanele fizice să-şi menţină comportamentul de plată chiar dacă ar fi plătit numai 5-10% din rată.

Reluarea plăţii ratelor la bancă fie de la 1 ianuarie, fie de la 31 martie, va fi un semi-şoc pentru firme şi populaţie.

Trimestrele întâi şi al doilea din 2021 vor însemna zile de luptă continuă pentru firme, care se vor confrunta cu o cerere scăzută atât internă cât şi externă, cu presiunea recuperării banilor de la clienţi şi cu şocul reluării plăţii impozitelor şi taxelor şi a ratelor la bancă.

De partea cealaltă, persoanele fizice se vor confrunta cu o piaţă a muncii extrem de dificilă, unde numărul de locuri de muncă va fi limitat, dar cererea va fi mai mare.

Ca să nu mai vorbim de plafonarea salariilor sau chiar reducerea acestora.

În 2020 economia României a fost ţinută într-un relativ echilibru cu 100 de miliarde de lei din partea statului, din care 40 de miliarde de lei a însemnat deficitul bugetar curent, la care s-au adăugat şi aproape 60 de miliarde de lei, preţul acestei crize, respectiv toate cheltuielile făcute de stat, facilităţile fiscale de amânare a plăţii impozitelor şi taxelor etc.

Chiar şi în aceste condiţii, economia va scădea cu 5%, iar cifra de afaceri totală în economie cu mai mult de 10%.

Deci “drogurile” injectate în economie de către stat şi bănci înseamnă 140-150 de miliarde de lei, adică 30 de miliarde de euro.

Pentru anul 2021 guvernul, indiferent de numele lui, va cheltui încă 100 de miliarde de lei, deficitul bugetar, pentru a susţine economia.

Cele 80 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană care nu vin gratis, ci prin împrumuturi, vor veni destul de greu şi târziu, pentru că guvernul, indiferent de numele lui şi administraţia publică au o capacitate redusă de implementare a proiectelor.

Ca să nu mai vorbim de programele guvernamentale care sunt deja în viaţă – începând de la IMM Invest până la Kurzarbeit (statul să preia o parte din salariile companiilor) şi care nu merg atât de repede (băncile au acordat numai 9 miliarde de lei din cele 14 miliarde de lei aprobate de Fondul de Garantare) sau unde plata stimulentelor de către guvern întârzie (Dragoş Anastasiu spune că nu ştie vreo firmă care să fi primit banii de la guvern pe Kurzarbeit).

Când toate aceste facilităţi – amânarea plăţii ratelor la bancă, amânarea plăţii impozitelor şi taxelor, reducerea deficitului bugetar – vor expira, economia va intra în sevraj.

Să vedem cum ne vom descurca atunci.

Autor: Cristian Hostiuc

Sursa: Corectnews.com

Băncile de la noi sunt un vehicul prin care multinaţionalele scot bani din ţară!

“Băncile nu plătesc impozit la stat decât dacă doresc; în perioada 2011-2015, din 46 de bănci, 19 au plătit impozit pe profit în unii din aceşti ani, iar celelalte bănci nu au plătit niciodată nimic. Ar trebui ca instituţiile abilitate să verifice dacă nu cumva băncile împreună cu societăţile străine preiau ostil companii româneşti. Cheltuielile cu vânzarea neperformantelor sunt integral deductibile. Întrucât 95% din sistemul bancar este capital privat străin, băncile pot să stopeze finanţarea economiei româneşti.”

Băncile din ţara noastră nu plătesc impozit la stat decât dacă doresc, ele având un sistem de raportare a profitului foarte complicat, după cum ne-au spus surse oficiale, demne de încredere.

Acestea ne-au precizat că există instituţii financiare care nu au plătit impozit pe profit timp de zece ani, raportând pierdere în toată această perioadă. Băncile se folosesc de prevederile legislative speciale şi dedicate sectorului bancar ca să nu plătească impozitul pe profit, subliniază sursele citate, explicând că este vorba despre deductibilitatea nelimitată a cheltuielilor cu vânzarea de credite neperformante (NPL).

Sursele noastre ne-au exemplificat: “Să spunem că o bancă a realizat un profit de 100 de milioane de euro şi a vândut un pachet de NPL de 200 de milioane de euro. În general, banca vinde portofoliile de neperformante cu 5-7% din valoarea lor nominală, dar, potrivit unui studiu, media pe sistem este de 11%. Aşadar, la NPL vândute de 200 de milioane de euro, banca încasează 22 de milioane de euro, înregistrând o pierdere de 178 de milioane de euro. Această pierdere este integral deductibilă, conform legislaţiei în vigoare. Aşadar, res¬pectiva instituţie încheie exerciţiul financiar cu o pierdere de 78 de milioane de euro, după ce cheltuiala cu vânzarea portofoliului de neperformante este scăzută din profit. Problema este că pierderile se reportează pe următorii ani fiscali, de la an la an, până când banca ajunge la zero, acesta fiind un fenomen ciclic.

Astfel, o bancă ce declară profit într-un an, în realitate nu plăteşte niciun impozit, pentru că profitul raportat se compensează cu pierderile din anul anterior. Este un artificiu folosit de bănci ca să nu plătească impozite la stat”.

Potrivit cifrelor existente, în perioada 2011-2015, din 46 de bănci, 19 au plătit impozit pe profit în unii din aceşti ani, iar celelalte bănci nu au plătit niciodată nimic, au conchis sursele noastre.

Surse: “Băncile vând NPL unei companii la care banca este acţionar, unui off-shore sau unei societăţi unde un fost manager al băncii are acţiuni” 

Instituţiile financiare vând credite neperformante în grup (unei companii la care banca este acţionar), unui off-shore sau unei societăţi unde un fost manager al băncii respective are acţiuni, ne-au spus sursele citate, precizând: “Banca vinde către un off-shore credite de 100 de milioane de euro, la preţul de 7 milioane, gradul de recuperare fiind de 35-40%, iar offshore-ul respectiv încheie contract cu banca să încaseze în continuare toate ratele, oferindu-i un comision de 1,8%. În aceste condiţii, profitul de 28 de mi¬lioa¬ne de euro (35 de milioane recuperate minus cele 7 plătite la cumpărare) merge în alte ţări, nu rămâne la noi.

Preluări ostile, în România

În ţara noastră, se fac preluări ostile de companii, ne-au mai spus sursele oficiale, care ne-au explicat: “Vă spun un caz concret – o societate româneas¬că a luat credit de la o bancă. Creditul de 14 milioane de euro a devenit neperformant, iar banca l-a vândut, împreună cu activele garantate, pe 1 euro, unei firme străine. Aceasta din urmă s-a îndreptat către societatea românească să-şi recupereze creanţa. Ca să nu execute activele şi să bage compania în faliment şi pentru că firma nu avea disponibilităţi, compania a convertit creanţa în acţiuni, preluând un pachet de 33% din pachetul de acţiuni al societăţii româneşti, la valoarea de 2,1 milioane de lei. Aşadar, pe un euro, firma străină a preluat pachetul de control al companiei româneşti, de 2,1 milioane lei, într-un mod ostil, cumpărătorul creanţei preluând, astfel, conducerea societăţii, care era listată la bursă.

Ar trebui ca instituţiile abilitate să verifice dacă nu cumva băncile împreună cu societăţile străine preiau ostil companii româneşti. Este vorba des¬pre o chestiune de siguranţă naţională, în care ar trebui să se implice inclusiv serviciile secrete”.

Circuit de fraudă, prin bănci

Băncile de la noi reprezintă un vehicul prin care multinaţionalele scot bani din ţară, ne-au mai spus sursele citate.

Acestea ne-au explicat: “Să spunem că avem următorul caz: o companie din străinătate are o filială în România. Societatea de la noi are nevoie de bani, dar nu ia direct de la mama sa din străinătate, pentru că, prin Serviciul de «Tranfer Pricing», diferenţa de dobândă dintre nivelul pieţei şi cea la care s-ar lua banii ar fi impozitată. În acest caz, compania străină face un depozit de, să zicem, 100.000 de euro la o bancă din ţara respectivă care are sucursală la noi. Banca mamă îi dă cei 100.000 de euro fiicei de la noi, sub formă de capital de lucru, banca de la noi îi acordă un credit companiei din ţara noastră cu acţionar străin de 100.000 de euro la o dobândă de 10% (mai mare decât este cea din piaţă, pe motivul că firma nu are cu ce să garanteze creditul). Societatea respectivă îi returnează, aşadar, 110.000 de euro băncii de la noi, dobânda de 10.000 de euro, care este o cheltuială deductibilă, fiind înregistrată ca pierdere pentru companie şi, aparent, ca profit pentru instituţia financiară. Dar banca nu plăteşte impozit pe aceşti bani, pentru că are o cheltuială de 15.000 de euro din vânzarea de neperformante şi, deci, în final, înregistrează o pierdere de 5.000 de euro. Banca din România îi dă înapoi băncii mame 110.000 de euro, cei 10.000 de euro din dobândă ieşind, astfel, din ţară fără să fie impozitaţi. Din aceştia, banca din străinătate încasează un comision pentru serviciile prestate, restul încasându-l compania străină (acţionarul firmei de la noi) ca dobândă la depozit, astfel încât ambele entităţi de acolo au profit din toată această schemă. În final, rezultă că societatea comercială şi banca de la noi ies pe minus, iar compania şi banca din cealaltă ţară ies pe plus. Acesta este un circuit de fraudă făcut cu ajutorul băncilor, prezentat la modul cât se poate de general, pentru că schemele sunt mult mai complicate, iar sumele sunt mult mai mari”.

Exemplul de mai sus a fost prezentat de OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) în planul anti-BEPS (erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor), după cum ne-au spus sursele citate.

În ţara noastră, 95% din sistemul bancar este capital privat străin, ceea ce înseamnă că, oricând doresc, băncile pot să stopeze finanţarea economiei româneşti, atrag atenţia sursele citate.

Acestea subliniază că, în anul 2009, “nu am avut criză; a fost o criză indusă de stoparea finanţării”: “Tăind liniile de credit, băncile au stopat investiţiile în curs de derulare, finanţarea fiind făcută din buzunarul propriu al firmelor”.

Acestea mai arată că, atâta vreme cât statul dă randamente foarte bune la dobânzi, băncile nu-şi plasează banii în economie, ci preferă să-i plaseze la stat, care are dobânzi mai bune decât cele din piaţă.

Autor: Emilia Olescu

Sursa: Bursa.ro