Ce extaziați am fost când s-a semnat. Cam
ca Ben Ardun, stăpânul lui El Zorab, când Pașa i-a oferit punga cu galbeni:
– “O mie de ţechini primeşti?!
– “O, paşă, cât de darnic eşti!/Mai mult decât în visul
meu!/Să-ţi răsplătească Dumnezeu,/Aşa cum îmi plăteşti!!!”
Au venit americanii
Ne pricopsiserăm! După o jumătate de secol de sărăcie si
mătănii, norocul își întorcea față și către România, îndeplinindu-i un vis
devenit deja legendar: venirea americanilor! Ca și arabul lui Coșbuc, nu ne mai
incăpeam în piele de fericirea ce se anunța:
„Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!”
Doar că poemul citat nu s-a mulțumit să rămână o simplă
poveste despre dragoste și valoarea fără de preț a acesteia. El Zorab a devenit
fabulă. Cu un tâlc, ca orice
fabulă, pe care îl putem aplica de
minune, după cum veți vedea, și parteneriatului strategic al României cu SUA.
Că, după 50 de ani de comunism, România ajunsese o gloabă, o
cam știm cu toții. Ca atare, americanii ne-au cumpărat la preț de gloabă, că
doar nu erau proști să ne plătească de pur-sânge, mai ales că nimeni nu le
cerea așa ceva. Simplu! Însă conducătorii noștri, fuduli, au ținut-o una și
bună că ce preț bun au luat pe ea, pe ţărişoară. Ce avantaje grandioase ne
aduce acest parteneriat strategic. Și atunci americanii au intrat la idei: păi,
dacă românii sunt așa de fericiți de târgul ăsta de doi bani cu noi, înseamnă
că nu ne-au vândut un cal ci un asin.
În consecință, ne-au tratat ca atare.
Investiții americane în România, vax! Vize pentru români,
ciuciu! În schimb prădători cât cuprinde, și pe persoană juridică și pe
persoană fizică: Bechtel, Chevron, Microsoft, Gitenstein, Gordon etc. Ca totul
să culmineze cu baza de la
Deveselu. Marea garanție de securitate!???
În fotbal există o expresie: „focul la ei”. Cam asta este și strategia de apărare a SUA: zonele de
potențial conflict ținute cât mai departe de teritoriul lor propriu. Pe NOI ne
apără cu acest scut? Hai că ne doare burta de râs! Pe ei și numai pe ei se
apără, ţinând focul la un continent și un ocean distanță! Pe noi doar ne supraexpun!
Turcia pretinde zeci de miliarde de euro ca să nu deschidă
robinetul cu refugiați spre Europa. Noi ce-am primit de la generoșii noștri
parteneri strategici ori de la frații noștri din UE (cărora, ce mai, le cam
puțim), pentru că am acceptat să blocăm,
de pe teritoriul nostru, cu riscurile noastre, imense, eventuale rachete
rusești sau iraniene vizând centrul civilizat al Europei?
Vă spun eu ce-am
primit și de la americani și de la europeni: flit!
De la americani sub formă de sfidarea voinței a 7.5 milioane
de români și de transformarea țărișoarei într-un laborator cu cobai, într-o
Guantanamo administrată de monstru bicefal SRI – DNA, iar de la europeni un
decalog de îngenunchere economică și un refuz Schengen pe cât de abuziv pe atât
de zeflemitor.
Ca să ne vină acum, tot de la neprețuiții noștri yankei,
declarația ambasadorului lor la
Chișinău. Că Moldova
are altă istorie și altă limbă decât România. Deci: Moldova nu e România!
Când cineva te nesocotește, chiar te disprețuiește într-atât
încât să te lovească sub centură în plină zi, în văzul tuturor, în gura mare,
doar ca să smulgă un zâmbet de satisfacție celuia de care pretinde că te protejează
cu scutul antirachetă și cu Art. 5 din Tratatul NATO, nu merită să zici, ca-n
fabula de la care am plecat:
„Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!”?
Cu cât suntem mai buni încasatori, fără replică și fără coloană
vertebrală, cu atât vom fi mai disprețuiți și mai la coada listei. Iar riscul
nu este doar că o să ne scuipe în cap toți malacii (dar și toți piticii)
listei. Flegma e moale, nu găurește.
Riscul este că sputa asta infectă, a politicii externe de
dictat cu care malacii lumii ne trateaza, acționează ca o bombă cu ceas. Pe
care, dacă ești neghiob sau condus de neghiobi, o percepi doar ca pe un banal
ticăit, fără să înțelegi mai mult. Un ticăit monoton, care adoarme vigilența și
înmoaie sentimentul patriotic.
Iar atunci când explozia se va produce, nicio apărare nu va
mai fi de folos. Moldova
din stânga Prutului, Transilvania imperială vor deveni, din străinătățuri,
embleme ale unei epoci de rușine a istoriei României. Epoca destrămării
naționale.
Sursa: Contele de Saint Germain
