De la
animalele omorâte prin înfometare,
la
oamenii uciși cu alimente și băuturi chimizate
Doctorul Coriolan Dragomir aproape că nu mai are nevoie de nicio
prezentare, domnia-sa fiind bine cunoscut în tot Maramureșul, îndeosebi în
Maramureșul Voievodal, ca vajnic și neobosit apărător al sănătății semenilor
prin controalele efectuate pe nepusă masă în centrele de producție, procesare,
depozitare și comercializare a alimentelor și băuturilor: abatoare, depozite,
puncte de desfacere.
Căci
până la pensionarea sa, ceea ce înseamnă zeci de ani de activitate, nu doar că
a pus pe picioare Cooperative Agricole de Producție unde la propriu animalele
mureau de foame (a avut serios de tras din întrebuințarea substantivului „inaniție”,
pe care activiștii anilor șaizeci nu l-au priceput, dar îndată l-au catalogat
ca extrem de dușmănos pentru rânduielile socialiste!), lăsând în urmă-i
laboratoare de referință în branșă (bunăoară Laboratorul pentru analize din Piața
centrală de alimente a Sighetului), ci în decursul timpului a acumulat o bogată
experiență, precum și aprecierea tuturor factorilor decizionali din țară și
străinătate, locuri cu amintiri pe unde a fost purtat de destinul profesiunii
sale.
De
pomină în acest sens rămâne schimbarea la 180 de grade a atitudinii fostului
prim secretar al județului Maramureș, extrem de exigentul și influentul Iosif
Uglar: Dacă la început (în ședința de analiză), luând de bune reclamațiile și
veninoasele acuze ale detractorilor, el l-a făcut pe tânărul și timoratul
Coriolan Dragomir trădător și pui de năpârcă (tatăl doctorului fusese preot
greco-catolic), în foarte scurt timp a ajuns să-l aprecieze atât de mult pentru
progresele înregistrate în urma schimbărilor făcute, încât i-a dat mână liberă și
l-a încurajat în tot ce întreprindea!
De
aceea, pentru mine nu-i de mirare că și astăzi pensionarul dar mereu activul
doctor C.Dragomir este la fel de preocupat ca odinioară de calitatea
alimentelor care ajung pe mesele românilor.
Întrebare: Domnule doctor, pornim în
dialogul nostru de la afirmația făcută cândva (nu-i mult de-atunci) de un
reputat medic nord-american: „Ce doriți, ca oamenii să moară de foame la 20 de
ani, ori de cancer la 50 de ani?...” Vi se pare cinică?
Răspuns: N-aș spune cinică. Mai degrabă
brutală în maniera comunicării adevărului. Pentru că adevărul poate fi transmis
direct sau pe ocolite. În ce mă privește, sunt adeptul adevărului spus direct și
cu niscaiva menajamente, oricât ar fi acesta de dureros...Interogația acelui
medic conține în ea însăși coloana vertebrală a tragediei omului zilelor
noastre: Este inuman să ne lăsăm semenii să moară de foame, așa că-i îndopăm cu
alimente și băuturi contrafăcute, crimă premeditată prin care li se prelungește
agonia de la 20 la 50 de ani!
Întrebare: Totuși, pentru care din cele
două variante optați dumneavoastră?
Răspuns: Opțiunea mea categorică se
îndreaptă spre anticul și mereu actualul Mens
sana in corpore sano (Minte sănătoasă în corp sănătos). Este îngrozitor de
înjositor pentru noi toți că în secolul 21 încă mai mor de foame zeci de
milioane de oameni, când se știe prea bine că, pe de o parte, atâta teren
arabil este lăsat în paragină (bunăoară așa ca în România) și că pe de altă
parte mii de miliarde de dolari se duc pe apa sâmbetei cu nebunia înarmărilor,
bani cu care s-ar putea obloji o bună parte din actualele răni planetare:
malnutriția, cancerul și alte multe maladii care fac ravagii, poluarea, deșertificarea
etc.
Dar
la fel de înjositor și, desigur, mult mai perfid este să-i hrănești pe oameni
cu alimente și băuturi cancerigene. Absolut tot ce se comercializează la noi și
în lume conține într-o poporție mai mică sau mai mare otrăvuri de felul
conservanților, coloranților și din larga gamă a e-urilor! Atâta timp cât cele
trei elemente primordiale pentru filosofii antici și vitale pentru întreaga
existență (pământul, apa, aerul) sunt infestate, niciun om de pe planetă,
oricât ar fi acesta de bogat, puternic sau izolat, nu poate scăpa din această
neiertătoare capcană, pe care chiar el (a se citi cârmuitorii și capitaliștii)
cu mâna și nechibzuința lui și-a întins-o. Dovadă că mai devreme sau mai târziu
totul se plătește și că erorile politice sunt mai îngrozitoare decât crimele
întâmplătoare, întrucât din ele decurg cu necesitate toate formele de genocid:
biologic, economico-financiar, cultural, identitar.
Așa
că iată-ne și la aprovizionare puși în situația ca din două răuri să alegem
răul mai mic – ne informăm și dintre toate alimentele chimizate, căutăm să
cumpărăm pe cele mai puțin dăunătoare. În acest chip contracarăm pe cât posibil
(dar unde sunt alimentele sigure de altădată?) bolile și suferințele ce ne
pândesc la fiecare pas. Ca și accidentele, de altminteri. Că acuma, cu demența
mașinismului, nu mai ești în siguranță nici măcar pe trotuar...
Iată
de ce spun că-i vai de tine când ai devenit clientul framaciilor. Nu numai că
medicamentele sunt nepermis de scumpe (taman cele mai scumpe sunt
necompensate!), dar nici nu au menirea de-a vindeca (după mine ăsta-i tot
secretul uriașei rentabilități a industriei farmaceutice), ci doar aceea de-a
crea dependența și iluzia vindecării, astfel – târâș-grăpiș - prelungindu-se
agonia bolnavului sau ceea ce în statisticile oficiale duce la creșterea
duratei medii de viață a unui popor.
În
paranteză fie spus, dacă nu dăm uitării tranșanta afirmație a lui I. Kant cu
cele trei tipuri de minciuni (mari, mici și statistici), atunci datele și
tabelele statistice trebuie privite cu o prudență situată în vecinătatea
neîncrederii.
Întrebare: Știe o lume întreagă că sunteți
adeptul tratamentului naturist cu ceaiuri, alifii și extracte din plante,
domeniu în care posedați o mare experiență (vă ocupați de câțiva copii grav
handicapați), la care se adaugă rețetele moștenite de la tatăl dumneavoastră.
Să înțeleg din cele afirmate mai sus că nu aveți încredere în medicamentele de
sinteză, deși medicina naturistă își dovedește eficacitatea doar în faza de
prevenire a bolilor?
Răspuns: Într-adevăr, tratamentul
naturist este realmente miraculos în faza de prevenire, mai exact în faza de
întărire a sistemului imunitar. Îndeosebi atunci cînd el este puternic susținut
de credință în Cel ce toate le-a făcut, de mișcare, respirație corectă, masaje și
presopunctură...
Să
nu mă înțelegi greșit. Nu sunt refractar la toate medicamentele prescrise de
medici (eu însumi mai iau din când în când câte o pastilă), dar mă pune serios
pe gânduri înmulțirea alarmantă a farmaciilor, fapt care ilustrează precara
stare de sănătate a poporului român, precum și înfricoșătoarea diversitate a
pastilelor eliberate cu și fără rețetă, cu atât mai mult cu cât este știut încă
din antichitate că peste 80% din afecțiuni se datorează alimentației și că,
potrivit învățăturii Yoga, omul își sapă mormântul cu propriii lui dinți. Acest
mare adevăr yoghin i se potrivește omului modern ca o mănușă, pentru că el,
crezîndu-se atotștiutor și fiind în continuă goană după bani, refuză să învețe
cum, când, cât și ce trebuie să mănânce.
Întrebare: Ce credeți că-i de făcut la
noi?
Răspuns: Sunt multe, foarte multe de
făcut în această delicată chestiune, de care depinde sănătatea biologică și
moral-spirituală a întregului popor. Aș începe cu începutul – punerea pe
picioare a agriculturii. Dar nu orice agricultură, ci cu prioritate agricultura
ecologică, adică aducătoare de mari profituri. Dacă în perioada interbelică
România era considerată grânarul Europei, astăzi ea ar putea să-și hrănească
sănătos cetățenii și încă vreo câteva zeci de milioane de europeni și de mai
departe.
Deodată
cu acest proiect fundamental pentru viitorul României, sau chiar înaintea lui,
trebuie înființat un Inspectorat Național pentru Protecția Alimentelor. Iar
acest inspectorat, aflat în subordinea primului ministru, trebuie format din
specialiști onești și aleși pe sprânceană fără mânării sau nepotisme, care cu
legea într-o mână și, atunci când este cazul, cu arma în cealaltă, să aibă
dreptul de-a controla orice locație din țară (magazine, piețe, abatoare,
depozite), inclusiv toate mijloacele de transport marfă (vehicule, trenuri,
nave).
A consemnat George PETROVAI Sighetu Marmației,
