Miroase a salcâmi, din aer fin coboarã,
Pe brațele umbroase a merilor ciuntiți
De-un meşter ce le lasã coroana mai uşoarã,
Ce dulce se rãsfatã în zarea aurie
Pãşind în pragul curții precum o sãrbãtoare!
Se leagãnã şi macii în blânda fantezie,
Culorile se-mpart tãcute pe cãrare.
Miroase a salcâmi, miroase a-mpãrãție,
Se lasã firul ierbii uşor înveşmântat...
Un fluture tot zboarã cuprins de armonie,
Pãmântul se roteşte precum un împãrat
Ce poartã în veşmântu-i parfumul cel mai dulce
Când soarele de mai i-aduce strãlucire,
Îngenunghez în iarbã, las gândul sã se culce
Pe patul de miresme, visând o poezie.