Federația
Română de Handbal a anunțat, marți, lotul cu care echipa națională va aborda
Campionatul Mondial feminin din Olanda și Germania, care va avea loc în
perioada 26 noiembrie-14 decembrie.
Cele 18
jucătoare aflate sub comanda selecționerului Ovidiu Mihăilă evoluează în Liga
Națională, trei dintre ele fiind naturalizate: Yuliya Dumanska (CS Minaur Baia
Mare), Maria Skrobic (CS Rapid București), Asma Elghaoui (SCM Râmnicu Vâlcea).
Ce voi scrie nu
are nicio legătură cu naționalismul, suveranismul, xenofobismul, rasismul sau
alte drăcovenii de genul acesta, noțiuni atât de vehiculate, cu rost sau mai
mult fără, în această perioadă.
În ultimii ani
Liga Națională, sau a Florilor cum a redenumit-o un tembel, s-a umplut de
jucătoare străine, astfel încât la ora actuală acestea au o pondere majoritară
în formula care intră pe teren la echipele cu pretenții din competiție.
Discuții au
fost, vor mai fi, pro sau contra, la o analiză succintă ambele tabere
susținătoare au dreptate. Primii vin cu argumentul că o competiție internă cu
jucătoare aduse din toate colțurile lumii este mult mai puternică și, în
această conjunctură, automat crește și valoarea jucătoarelor noastre.
Din cealaltă
tabără vin reproșurile care susțin, lucru dovedit, că româncele freacă banca,
nu sunt băgate în seamă, finanțatorii cluburilor vor rezultate și nu-i
interesează cu cine joacă antrenorii, astfel că în primul „7” rareori se
întâlnesc două sau trei românce, ajungând-u-se astfel la blazare, indiferență,
resemnare pentru că oricât s-ar pregăti la antrenamente, șansele de a juca în
meciurile oficiale sunt anulate din start.
Remarca aceia că
în campionatul nostru se pregătesc, pe banii românilor, jucătoarele străine
care atunci când joacă pentru țările lor bat naționala noastră de îi sună apa
în cap, are mai mult decât un sâmbure de adevăr.
Zăpăcitul acela
de la UDMR, care a fost ministru al sportului, în neghiobia lui, a încercat să
facă ceva pentru a îndrepta lucrurile spre făgașul normal, dar au sărit imediat
„globaliștii” cu argumente din lumea de căcat a politicului și inițiativa a
ajuns în mormânt de nici la „luminație” nu o mai pomenește nimeni.
Ce înseamnă
pentru handbalul românesc naturalizarea de jucătoare străine? Un dezastru!
Există în țară sute de cluburi de stat sau private, care pregătesc mii de
tineri dornici să facă o carieră în handbalul intern și internațional. Am avut
și mai avem performanțe la acest nivel, colective și individuale. Mereu apar
vârfuri, excepții purtătoare de speranțe că vor ajunge adevărate valori, care
vor readuce handbalul românesc în elita mondială.
După o vreme,
după ce trec la nivelul următor, intră în umbră, se mai aude doar sporadic de
ei, apoi se pierd de tot, ies de pe radar. Când însemnam ceva în această
disciplină, fetele și băieții noștri evoluau la cele mai puternice cluburi din
Europa, cucereau trofee, erau o mândrie pentru români deoarece și la echipa
națională își dădeau sufletul pe teren.
Astăzi nu mai
avem pe nimeni pe afară. Doar câteva mici excepții pe la cluburi de mâna a doua
dacă nu cumva a treia. Din exportatori am devenit importatori, în condițiile în
care baza de selecție s-a mărit considerabil, investițiile la fel, avem mii de
practicanți la nivel juvenil, centre de excelență, olimpice sau cum Dumnezeu se
numesc, profesori, antrenori, preparatori, medici, sute de săli de sport,
competiții la toate nivelurile, arbitri, delegați oficial, echipamente și mingi
de firmă…
Dar ce nu avem?
Rezultate, evident. Și nici măcar un dram de strategie de viitor pentru a ieși
din acest marasm în care am intrat de câteva decenii. Apelăm, iată, la ceea ce
știe să facă orice prost din lume: să țină pe bancă jucători autohtoni și să
joace în teren cu străini care, să mă ierte Dumnezeu sunt, de multe ori, sub
valoarea sportivilor noștri.
PS. Nu pot să
închei fără să fac o precizare necesară. Dintre cele trei jucătoare
naturalizate incluse în lotul național, Iulia Dumanska este o excepție
notabilă. Ea a venit la vremea junioratului în Baia Mare, aici s-a pregătit,
aici a devenit jucătoare, de aici a plecat la cluburi mai mari din țară și
străinătate, aici și-a luat cetățenia (pe merit, fără intervenții) și a ajuns
să reprezinte cu drag și dăruire România!
Iulia, tu chiar
ești româncă și fără naturalizare!
