Poesis - Mina STAN LASCU

 

Mlădiţele de spini

 

Când soarele apune şi-n ochi răsare luna

Să îţi aduci aminte cum mi-ai ales cununa.

Ai împletit aievea ca zânele mlădiţe!

Să-mi cadă lângă ochi, de aur sfânt... cosiţe.

 

Aşa putea să fie, aşa n-aş mai fi fost,

Iar pentru voi, buni oameni... n-aş fi avut vreun rost.

Mlădiţele-au fost spini, pe chipu-mi întristat

Răpus în chin de lume în Cer am înviat.

 

Să nu plângeţi acum, că Viu sunt pentru voi

Şi tot ce-a fost Atunci, eu am iertat în toţi.

Culege dragostea, om bun, şi nu-nceta să crezi că Eu

Sunt pentru tine casa ta, suflet din Sufletul meu.

 

Un Tată la toţi ne-a fost dat

Să scape lumea de păcat.

 

Poesis - Mina STAN LASCU

 

Mesaj de la Ea

(pentru Mircea Grumaz)

 

Te-așteaptă Ea, cuminte de frumoasă,

Dar ai răbdare și ajută-ți mama-n casă.

Când ochii nopții, ai somnului comoară,

Închizi și blând sărutu-i te-nfioară,

Te-așteaptă Ea şi-ncet te ispitește,

De dorul tău și timpul îl oprește.

 

Să nu o cauți; n-ai s-o găsești la nimeni.

Respiră-adânc și uită-te în tine.

Acolo sunteți voi, doi șoareci de preerie

Însinguraţi ai nopții

Uniți în veşnicie.

Poesis - Mina Stan Lascu

 

Lumina

 

Ce eşti Tu, fiinţă divină?

Pluteşti sau te scufunzi?

Întunericul e mort în lumină

Iar apa ce-o bei şi corpul inunzi...

 

Încearcă să zbori,

Hăul te-absoarbe,

În vortexul minţii

Timid te îneci.

 

Şi uiţi să pluteşti,

Să înoţi şi să fii,

În timp ce te-atacă

Săgeţile vii.

 

De ce nu te crezi?

De ce te-ai uitat?

Adu-ţi aminte că ai venit

Cu ştiutul creat.

 

Că nimeni, nici tu,

N-ai fost de acord

Să uiţi să fii stea

În corp de muritor.

 

Învaţă prezentul

Şi fugi către el

Acolo te-aşteaptă

Singurul – El.

 

Te-aşteaptă să fii

Şi să-ţi aminteşti

De ce ai venit

Şi încotro te îndrepţi.