Baciul Vasile din Bârsana

                                                                            de Gheorghe Pârja

Mă bucur să fiu în armonie cu amintirile profunde din istoria Maramureșului. Unele uitate, altele mijite în coloanele unor cărți. Am rămas câțiva care mai cutreieră labirintul vremilor, pentru a nu uita fapte aparent simple, dar cu o mare încărcătură istorică. Unele au fost puse sub sechestru din pricina unor întâmplări mai ciudate, comentate de instituții actuale. Un asemenea episod este legat și de Maramureș. Este vorba despre legătura filosofului, sociologului, economistului și profesorului de etică, Mircea Vulcănescu, cu Baciul Vasile din Bârsana.

Prima poveste o știu de la regretatul meu prieten, geologul Vasile Bologa. Apoi, de la preotul Gheorghe Urda. Care cu acribie, la întâlnirile de la simpozioanele de la Săliștea de Sus și de la Bârsana, a evocat întâmplarea. Am reținut aceste rânduri dintr-o comunicare a părintelui Urda, care explică celebra prețuire a filosofului pentru mândrul țăran de pe Valea Izei. Scria părintele: „Întemeietorul sociologiei românești, marele profesor Dimitrie Gusti, în secolul trecut, în cadrul cercetărilor sale monografice în satele românești, a venit și în comuna Bârsana, împreună cu studenții și asistenții săi, în anul 1931, timp de câteva săptămâni. Mircea Vulcănescu l-a însoțit, fiind asistentul onorific al profesorului. Și câtă vreme a stat la Bârsana a fost găzduit la Baciul Vasile. Profesorul dorea ca studenții și asistenții să locuiască la localnici, ca să cunoască mai bine firea și tradițiile gazdelor, pe care apoi le discutau împreună și le notau în monografiile lor”.

În acest fel, spunea preotul, între filosof și țăran s-a produs o apropiere deosebită, de o aleasă omenie, o legătură religioasă și sufletească. Mircea Vulcănescu, de o rară inteligență, a fost captivat de gândirea limpede, înțeleaptă, a Baciului Vasile, acea filosofie țărănească transmisă și îmbogățită oral de la o generație la alta. Cu ocazia cercetărilor monografice, se făceau fotografii. Astfel, Mircea Vulcănescu avea o fotografie a Baciului Vasile pe care o păstra pe biroul lui de lucru. Asta mi-a confirmat-o și fiica filosofului, Măriuca Vulcănescu, la dezvelirea bustului tatălui ei, din fața școlii din Bârsana.

Am crezut că s-a deschis lumea. Mai ales că citisem lucrarea lui Mircea Vulcănescu „Dimensiunea românească a existenței”, lucrare deosebită, racordată la prețuirea lui Constantin Noica. Când să ne primenim sufletește de înțeleapta întâmplare, au venit ordine din Capitală ca numele școlii gimnaziale din Bârsana să nu mai poarte numele filosofului, iar bustul să fie înlăturat. De ce?, vine fireasca întrebare. Cică în 1946, a fost arestat în lotul doi al celor ce au făcut parte din guvernul lui Ion Antonescu și condamnat de un fals Tribunal al Poporului. În pledoaria de apărare, filosoful a spus că dă seama de toate faptele vieții sale unei autorități morale, Baciul Vasile, din Bârsana Maramureșului.

Vremea tulbure a făcut din Mircea Vulcănescu o victimă a unui destin tragic. Despre care voi scrie cu alt prilej. La Colocviile de cultură de la Săliștea de Sus, părintele Urda mi-a adus aminte de un episod la care am fost martor. Era în anul 1983, când am ajuns la Bârsana, coborând de la Ieud, dimpreună cu Vasile Vetișanu, directorul Institutului de Etnografie și Folclor, Gheorghe Focșa, directorul Muzeului Satului, și poetul Ioan Alexandru. A venit vorba despre personalitatea lui Mircea Vulcănescu și legătura lui cu Bârsana. S-a născut întrebarea: cum îl chema pe Baciul Vasile? Preotul Gheorghe Urda a făcut cuvenite cercetări în documentele parohiei, la șirul de neamuri din comună. A aflat că îl chema Bologa Vasile.

Așa am făcut legătura cu prietenul meu, geologul Vasile Bologa, care avea pasiunea cercetării fenomenului etnografic maramureșean. Din discuțiile noastre prin ani, geologul, cu rădăcini de familie în Bârsana, a lăsat să se înțeleagă că nu este străin de numele real al Baciului Vasile. Purta numele lui. Mircea Vulcănescu s-a stins din viață într-o celulă a închisorii din Aiud, în anul 1952. Unul dintre colegii de suferință, epuizat, se va prăbuși pe podeaua rece. Biruit de milă și dragoste, Mircea Vulcănescu se va întinde pe podeaua de piatră, iar cel epuizat îl va așeza peste el să se încălzească.

Urmarea avea să fie fatală. Vulcănescu s-a îmbolnăvit grav de plămâni, de unde i s-a tras moartea. La cei 48 de ani ai săi, Vulcănescu a lăsat un testament tulburător: SĂ NU NE RĂZBUNAȚI! Să nu uităm nici cuvintele din celebra pledoarie din fața improvizatului Tribunal care l-a condamnat la opt ani de închisoare: „Ție, Baciule Vasile din Bârsana Maramureșului îți dau astăzi, aici, mai presus chiar de această curte, socoteală.” Da, a fost victima unui destin tragic!

P.S. Din lipsa unei fotografii a Baciului Vasile din Bârsana, ilustrez acest text cu lucrarea pictorului Traian Bilțiu-Dăncuș de Ieud, AM FO ȘI-OI SI. 

Semnificațiile zilei de 3 martie 2023

 

Evenimente ale zilei 3 martie

1075: 

“Dictatus papae” prin care se proclamă autoritatea universală a papei.

1431: 

Eugeniu al IV-lea devine papă.

1585: 

Este inaugurat Teatrul Olimpic din Vicenza, realizat după planurile arhitectului Andrea Palladio.

1845: 

Florida devine al 27-lea stat al S.U.A.

1875: 

La Opéra Comique din Paris, a avut loc premiera operei Carmen de Georges Bizet.

1904: 

Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei a devenit prima persoană care a înregistrat un document politic folosind fonograful lui Thomas Edison.

1907: 

Răscoalele țărănești din 1907: A avut loc prima mare ciocnire dintre răsculați și armată, la Pașcani. Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local.

1916: 

A avut loc premiera piesei „Patima roșie”, de Mihail Sorbul, la Teatrul Național din București.

1918: 

Rusia bolșevică și Puterile Centrale au semnat tratatul de la Brest-Litovsk, prin care Rusia a ieșit din Primul Război Mondial.

1952: 

A apărut primul număr al revistei Time.

1955: 

Elvis Presley apare la tv pentru prima dată.

Celebrări 3 martie

1904: 

A fost născut Mircea Vulcanescu - FOTO.

1933: 

A fost născut Felix Caroly.

1951: 

A fost născut Petre Don.

1941: 

A fost născut Radu Mares.

1928: 

A fost născut Marie Cardinal.

1847: 

A fost născut Alexander Graham Bell.

Comemorări 3 martie

1962: 

A murit Pierre Benoit.

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Martirul, profetul și... lumea

 

1. „Fără religie și istoricitatea lui Iisus, lumea e un imens pustiu de sare și cenușă. Creștinismul nu e un drum cu stâlpi pe care să scrie „la stânga” sau „la dreapta”. Creștinismul e libertate lăuntrică, fără indicatoare vopsite. Vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentru creștinism, cum n-a fost nici cea care pleacă, ci, ca tot veacul, vremea ce vine  e o vreme de încercare. O vreme în care se vor număra oile de capre, însă nu se vor despărți, cum nici grâul de neghină. S-a schimbat numai sensul ispitelor.

Mircea Vulcănescu (1904-1952),

filosof, sociolog, economist, profesor de etică, unul din cei mai mari oameni de cultură ai timpului. A murit în închisoare la Aiud. Un ultim gest a fost întinderea pe cimentul ud din celulă, așezând  peste el un bolnav grav, pentru a se încălzi.

 

+ + +

 

 2. „Hotărârile şi legile care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii  şi să vă înmulţiţi şi ca să vă duceţi ca să moşteniţi acel pământ pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire. Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc şi să nu lăsaţi ceva din ele. PĂZIŢI PORUNCILE PE CARE VI LE SPUN EU ASTĂZI” (Cartea V-a lui Moise „Deuteronomul”-cap. 4).

 

MOISE – (în ebraică MOSHE, citit MOŞE),

este socotit de tradiţia iudaică, iar pe urmele ei  şi de cea creştină, un profet şi etnarh, conducătorul triburilor israelite ieşind din Egipt, în jurul anului 1250 î.Hr. El este cunoscut la evrei ca Moşe Rabenu („MOISE ÎNVĂŢĂTORUL NOSTRU”) şi este după tradiţia lor religioasă, cel care a primit LEGEA  DIVINĂ (TORA) pe Muntele Sinai şi fondatorul religiei evreilor-iudaismul. De acea, această religie e uneori numită şi MOZAISM, după Moise. Tradiţia evreiască îi atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cărţi ale Bibliei ebraice, cărţi cunoscute sub numele ebraic TORA, sau sub echivalentul grecesc PENTATEUH. Dintre personajele Bibliei ebraice MOISE este singurul pe care evreii îl numesc OMUL LUI DUMNEZEU. Pentru credincioşi, MOISE este cel mai blând om născut vreodată şi ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană.

 

+ + +

 

3. „Un om spunea odată unui grup de prieteni: De ce mi-ar păsa mie de Dumnezeu, Biserică și preoți. Biserica este bună pentru cei ce o iubesc, dar pentru mine sunt numai două lucruri care contează în viață: ocupația mea și familia mea. Un prieten îl întrebă: „Nu te-ai gândit niciodată că tu într-o zi poți să le pierzi pe amândouă? Atunci ce vei mai avea”? Omul răspunse: „Niciodată nu m-am gândit la asta, în acest chip”.

Din păcate, azi,  foarte mulți sunt robiți „Zeului Banului”, adevărați robi pământești. Dar... „Lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui  Dumnezeu rămâne în veac” (I Ioan, 2, 17).

 

               P.S. I Corinteni, cap. 13, vers. 7- 8: „Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată”.

Cu dragoste creștinească,

părintele Ilie

Vitrină de carte în memoria lui Mircea Vulcănescu la Biblioteca Județeană

 

O vitrină de carte a fost realizată la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” la 70 de ani de la moartea filosofului, sociologului, scriitorului Mircea Vulcănescu (1904 – 1952).

Mircea Vulcănescu rămâne una dintre cele mai incitante, complexe și, cu toate astea, puțin cunoscute personalități ale vremii sale. A fost un membru marcant al Școlii Sociologice de la București, întemeietor și protagonist al simpozioanelor Criterion, finanțist expert al statului român. Este autorul a 146 de lucrări, dintre care 54 de economie și statistică, 79 de filosofie, teologie, etică, istorie, arte.

Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904,[1] București, România – d. 28 octombrie 1952, Aiud, Regiunea Cluj, România) a fost un filolog, filosof, publicist, sociolog și politician român de dreapta cu puternice idei antisemite, condamnat în 1946 de un tribunal din România pentru crime de război. A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu ca subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe.

Conform WIKIPEDIA:

S-a născut pe 3 martie 1904, la București, în familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit în Capitală, gimnaziul la Iași și Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupației germane), iar liceul l-a urmat la Galați și București. Din adolescență a scris poezii și eseuri („Conștiința națională la români”, „Cine e poetul românismului”). La sfârșitul ocupației germane din Primul Război Mondial, Mircea Vulcănescu își manifestă bucuria de a fi trăit momentul 1 decembrie 1918 printr-un discurs în fața Universității din București. Ajutat de I. G. Duca, ministrul cultelor și instrucțiunilor publice de atunci, se suie pe soclul statuii lui Mihai Viteazul și vorbește în public pentru prima oară ca reprezentant al elevilor de liceu.

În 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere și la Facultatea de Drept din București. A fost membru al Asociației Studenților Creștini din România (ASCR). În anul universitar 1923 - 1924 și-a satisfăcut stagiul militar, ca voluntar, la școala militară de geniu din București, unde a obținut gradul de sublocotenent.

În timpul studenției a scris mai multe lucrări filosofice: Cercetări asupra cunoștinței, Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței, Misticismul și teoria cunoștinței. A proiectat Sistemul meu filosofic: existențialismul. A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR și a fost influențat de profesorii săi Dimitrie Gusti și Nae Ionescu.

În 1925, și-a luat licențele în Filosofie și în Drept. În primăvara aceluiași an a participat la campania monografică organizată de Dimitrie Gusti în satul Goicea Mare (din 1968, component al comunei Goicea), județul Dolj. Tot atunci s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, o colegă de facultate.

Începând cu toamna lui 1925, Mircea Vulcănescu a făcut studii de specializare la Paris, intenționând să-și dea un doctorat în drept și altul în sociologie, nedefinitivate.

În iarna lui 1927, a început colaborarea la „Gândirea”. A continuat să activeze în cercurile cultural-religioase la Paris, unde a conferențiat în repetate rânduri. În octombrie 1928, a început să colaboreze la ziarul „Cuvântul”, al Mișcării Legionare, până la suspendarea ziarului în 1933. În anul universitar 1929–1930, a fost „asistent onorific” la catedra profesorului Dimitrie Gusti. Apoi, a fost profesor de economie politică și științe juridice la Școala de Asistență Socială, până în 1935. S-a despărțit de soția sa, Anina Rădulescu-Pogoneanu.

Pe 27 aprilie 1930 s-a căsătorit cu Margareta Ioana Niculescu, o altă fostă colegă de facultate, profesoară de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice și texte de economie politică; a mers în campaniile monografice organizate de profesorul Dimitrie  Gusti; a conferențiat cu diverse ocazii și a participat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română.

Pe 13 octombrie 1931 a ieșit în public asociația culturală „Criterion”, la simpozioanele căreia Vulcănescu a susținut comunicări. A colaborat la Viața Universitară, Realitatea ilustrată, Ultima oră, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc, Familia, Cuvântul studențesc, Gând românesc, Ideea Românească, Excelsior, de multe ori sub pseudonim. Din iunie 1935, a deținut funcția de director general al Vămilor până în septembrie ’37, când a fost demis după ce a descoperit contrabanda cu băuturi și țigări făcută de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicațiilor. Totuși, a fost numit director al Datoriei Publice în Ministerul de Finanțe. În acei ani a călătorit intens pentru interesele statului român în mai multe capitale europene. În anii următori, a ocupat de asemenea poziții importante în administrația națională: 1940 - 1941, director la Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării naționale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 să fie subsecretar de stat la Finanțe, până la 23 august 1944. În această perioadă, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti. Regele Carol al II-lea și ulterior regele Mihai I i-au conferit distincții și mari ordine naționale, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse statului român.

                                                                                                GDL

"Prunc de o zi Domn nefacut S-a intrupat Cel Nevazut si din Fecioara S-a nascut."

Colind sărac,

suflet sărac.

Să pot, m-aş fi făcut colac.

Şi-n miez de nucă aş fi vrut să mă

prefac,

dar n-am putut,

căci nu-i pe plac.

Colind sărac,

Suflet sărac.

Şi totuşi n-am putut să tac

ci îţi trimet un gând,

flămând,

ca dorul unui vechi pastor,

colindător,

ce sta veghind

şi aşteptând,

să vadă cerul coborând.

Colind sărac,

Suflet sărac.

Colind al sufletului meu

eşti gol de sârg, de drag eşti greu;

gol cum e bunul Dumnezeu

născut în staul, printre oi,

nu în palate, ci-n nevoi,

ca să ne fie nouă Frate

şi să ne scoată din nevoi

şi din păcate.

Colind sărac,

suflet sărac.

Prunc de o zi

Domn nefăcut

S-a întrupat Cel Nevăzut

şi din Fecioară S-a născut.

Din slavă plină, din tărie,

ni S-a născut în sărăcie,

Sol coborât din vecinicie,

Vis împlinit,

Hristos în cuie răstignit,

în ieslea rece ne-nvelit,

un bou suflând

îngeri în jurul Lui veghind,

păstori cântând,

amurg pe cerul ruginit…

şi… «trei crai de la răsărit»

ce «spre stea au călătorit»…

Colind sărac,

suflet sărac.

Vin la-nchinat

Şi, dar din sufletul curat

I-au adus aur, să domnească,

Smirnă ca să tămăduiască,

Tămâie, ca să-nvioreze,

Rugă, ca să se-nduioşeze.

Tot ce-nfloreşte, să rodească.

Tot ce-i pierdut, să se-mplinească

Ce este strâmb, să se-ndrepteze.

Săracii să se-ndestuleze.

Furtuna să se liniştească.

Duşmanul să se biruiască.

Toată ispita să-nceteze.

Doar bucuria să cuteze.

Şi robi suntem, ca şi regi,

să ne găsim din nou întregi

prin Taina Lui de căpătâi

în slava noastră cea dintâi.

Colind sărac,

suflet sărac.

O stea azi ni s-a arătat.

E steaua lor? E steaua cui?

A tuturor? A nimănui?

Argat, fecior de împărat,

e steaua Lui…

I-al nostru! Atât L-am aşteptat

şi-L aşteptăm neîncetat

în fiecare an odată

să se nască

să ne pască

şi să ne mântuiască

pe noi, — robii Lui

pierduţi hai hui —

ce-I ducem lipsa greu, când nu-I

că de răsare câte-o stea

pornim grămadă după ea.

Iar de-L găsim,

Îl răstignim,

în cruci,

pe la răscruci.

Colind sărac

După toate câte s-au pierdut

Mircea Vulcănescu

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Filozofia&optiune2=1904.03.03+-+1952.10.28+-+Mircea+Vulc%C4%83nescu

Crăciun cu bucurie!

Valentin-Nicolae Bercă

"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.