PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Martirul, profetul și... lumea

 

1. „Fără religie și istoricitatea lui Iisus, lumea e un imens pustiu de sare și cenușă. Creștinismul nu e un drum cu stâlpi pe care să scrie „la stânga” sau „la dreapta”. Creștinismul e libertate lăuntrică, fără indicatoare vopsite. Vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentru creștinism, cum n-a fost nici cea care pleacă, ci, ca tot veacul, vremea ce vine  e o vreme de încercare. O vreme în care se vor număra oile de capre, însă nu se vor despărți, cum nici grâul de neghină. S-a schimbat numai sensul ispitelor.

Mircea Vulcănescu (1904-1952),

filosof, sociolog, economist, profesor de etică, unul din cei mai mari oameni de cultură ai timpului. A murit în închisoare la Aiud. Un ultim gest a fost întinderea pe cimentul ud din celulă, așezând  peste el un bolnav grav, pentru a se încălzi.

 

+ + +

 

 2. „Hotărârile şi legile care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii  şi să vă înmulţiţi şi ca să vă duceţi ca să moşteniţi acel pământ pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire. Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc şi să nu lăsaţi ceva din ele. PĂZIŢI PORUNCILE PE CARE VI LE SPUN EU ASTĂZI” (Cartea V-a lui Moise „Deuteronomul”-cap. 4).

 

MOISE – (în ebraică MOSHE, citit MOŞE),

este socotit de tradiţia iudaică, iar pe urmele ei  şi de cea creştină, un profet şi etnarh, conducătorul triburilor israelite ieşind din Egipt, în jurul anului 1250 î.Hr. El este cunoscut la evrei ca Moşe Rabenu („MOISE ÎNVĂŢĂTORUL NOSTRU”) şi este după tradiţia lor religioasă, cel care a primit LEGEA  DIVINĂ (TORA) pe Muntele Sinai şi fondatorul religiei evreilor-iudaismul. De acea, această religie e uneori numită şi MOZAISM, după Moise. Tradiţia evreiască îi atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cărţi ale Bibliei ebraice, cărţi cunoscute sub numele ebraic TORA, sau sub echivalentul grecesc PENTATEUH. Dintre personajele Bibliei ebraice MOISE este singurul pe care evreii îl numesc OMUL LUI DUMNEZEU. Pentru credincioşi, MOISE este cel mai blând om născut vreodată şi ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană.

 

+ + +

 

3. „Un om spunea odată unui grup de prieteni: De ce mi-ar păsa mie de Dumnezeu, Biserică și preoți. Biserica este bună pentru cei ce o iubesc, dar pentru mine sunt numai două lucruri care contează în viață: ocupația mea și familia mea. Un prieten îl întrebă: „Nu te-ai gândit niciodată că tu într-o zi poți să le pierzi pe amândouă? Atunci ce vei mai avea”? Omul răspunse: „Niciodată nu m-am gândit la asta, în acest chip”.

Din păcate, azi,  foarte mulți sunt robiți „Zeului Banului”, adevărați robi pământești. Dar... „Lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui  Dumnezeu rămâne în veac” (I Ioan, 2, 17).

 

               P.S. I Corinteni, cap. 13, vers. 7- 8: „Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată”.

Cu dragoste creștinească,

părintele Ilie