PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

România, trecut și... prezent

            Motto:

                         „Un popor sărac dar sănătos, are tot lungul viitorului înaintea lui; dar un popor degenerat, un popor compus din stârpituri, e condamnat a pieri pentru totdeauna. O grămadă de indivizi corupți nu e un popor, precum o movilă de frunze și rădăcini uscate nu e pădure”.

Mihai Eminescu (1850-1889), poet nepereche și universal

ERA O VREME...

            Era  o vreme în țara asta când cineva termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, „Domnule inginer sau „Domnule profesor”, sau „Domnule avocat”. Când unul dintre ei, la cam 15-16 ani de activitate își dădea sau lua (dacă îl lua) doctoratul, tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu... Era o vreme în țara asta, când dacă vedeai o mașină pe stradă, știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în comerț sau în alimentația publică. Era o vreme în țara asta dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 și 16, te gândeai că sunt în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracul om, și merge la doctor... Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai ascultat. Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuie operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă, și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că „este unul din ăia care chiulește sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică... Și ce bătaie lua acasă dacă afla  taică-său că a chiulit...! Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine, fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor. Era o vreme în țara asta când băieții deștepți erau considerați cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate și terminau primii. La ei se uitau lumea cu admirație: „ăsta este a lui Ilie de la sculărie”. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e „dăștept”... Era o vreme în țara asta când dacă te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-au luat copilul la liceu, sau îl inviți peste o lună la ziua ta, sau la nunta copilului. Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moț la bască. Era o vreme în țara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau pe stradă cântând în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: „Uite mamă, trece armata!”.

                                                                   ASTĂZI...

            Astăzi, în țara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai mari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”. Astăzi, în țara asta, nu mai porți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți. Astăzi, în țara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea  e în concediu fără plată. Astăzi în țara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai plicul. Astăzi, în țara asta,  când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, „ipodul”, „ifonul”, sau tableta. Astăzi, în țara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o familie, doar bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Astăzi, în țara asta, băieții deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se învârtă” sau sunt „băieți deștepți” care obțin bani ușor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept. Astăzi, în țara asta, când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, sau să ne te invite la o nuntă... Astăzi, în țara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite la gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cei mai mulți oameni stau ascunși în casă sau pleacă „la țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că au pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te miri că nu se dau cap în cap... Astăzi, în țara asta, când lumea vede armată întoarce capul pentru că „Ăștia au tras în noi în 89 și acum au pensii nesimțite”. OARE CE VA FI MÂINE? CUM VA FI MÂINE?”

Neagu Djuvara (1916-2018), diplomat, filosof, istoric

                P.S. Simeon Bărnuțiu (1808-1864), filosof, preot unit, profesor, om politic: „...Fraților, aduceți-vă aminte atunci când vă strigă din mormânt, străbunii noștri...rămâneți credincioși numelui și limbii voastre, apărați-vă ca frații cu puteri unite, în pace și  război; vedeți cum ne-am luptat noi pentru limba și romanitatea noastră; luptați-vă și voi și le apărați ca lumina ochilor voștri”.

                                                                                                        Cu dragoste creștină,

Olimpia Mureșan- UZPR

Preot  Ilie Bucur Sărmășanul-UZPR

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

ARTA

1.     Arta este minciuna care ne ajută să vedem adevărul.

2.     Uneori o imagine face cât o mie de cuvinte.

3.     Arta care nu se bazează pe sentimente, nu e artă. (Paul Cezanne)

4.     Singurul lucru pe care actorul îl datorează publicului este acela să nu-l plictisească.

5.     Arta caută să tulbure monotonia stereotipiei, sclavia față de obiceiuri, tirania obișnuinței și reducerea omului la nivelul mașinii. (O. Wilde)

6.     Opera de artă își capătă existența sa relativ independentă, prin transferarea unui conținut sufletesc într-un material concret, etern. (Panait Cerna)

7.     Creația – singurul surâs al tragediei noastre!

8.     Arta de a guverna în România e sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.(M. Eminescu)

9.     Opera de artă are o viață proprie.

10. Ideea valorii este foarte relativă, căci fiecare o măsoară după interesul său.

OGLINDA LUI GHANDI

Se spune că cineva l-ar fi întrebat pe Ghandi în legătură cu factorii care distrug ființa umană și el ar fi răspuns:

-„Politica fără principii, plăcerea fără angajament, bogăția fără muncă, înțelepciunea fără caracter, afacerile fără de morală, știința fără umanitate și rugăciunea fără caritate.

Viața m-a învățat că lumea este amabilă dacă eu sunt amabil, că persoanele sunt triste dacă eu sunt trist, că toți mă iubesc dacă și eu îi iubesc, că toți sunt răi, dacă eu îi urăsc, că există fețe zâmbitoare, dacă eu le zâmbesc, că există fețe amărâte dacă eu sânt amărât,  că lumea este fericită dacă eu sunt fericit, că lumea se supără dacă eu mă supăr, că există persoane recunoscătoare dacă eu sunt recunoscător. ”

Viața este ca o oglindă, dacă zâmbesc, oglinda îmi întoarce zâmbetul. Atitudinea pe care o am în fața vieții este aceeași pe care viața o va lua față de mine.

Cine vrea să fie iubit, să iubească!

Unicul motiv  să fii fericit  este pentru că tu hotărăști să fii fericit!

OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, ULMENI, MM

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

                                     Biblia, omenirea și ...generalul

 

                Motto:

                          „BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ ŞI ŞTIINŢA ESTE ADEVĂRATĂ, ŞI DE ACEEA, FIECARE CITITE CORECT, NU FAC DECÂT SĂ O DOVEDEASCĂ PE CEALALTĂ CA FIIND ADEVĂRATĂ".

Mattew Fontaine Maury (1706-1783),

a întemeiat ştiinţele oceanografiei şi hidrografiei

 

 

1. „În sânul societăţii de azi se resimte lipsa forţelor care să ridice OMENIREA BOLNAVĂ din smârcurile (capcanele, ispitele) vieţii instinctive spre culmile virtuţii. Tot numai în REZERVORUL RELIGIEI CREŞTINE lui HRISTOS, le putem găsi. Deci reînviorarea vieţii religioase este o poruncă a ceasului de faţă. Scriitorul francez Montesquieu a scris undeva: „CEL CARE N-ARE CREDINŢĂ RELIGIOASĂ ESTE CA ACEL ANIMAL TERIBIL, CARE NU-ŞI SIMTE LIBERTATEA, DECÂT ATUNCI CÂND SFÂŞIE ŞI ÎNGHITE". Omule, află cu NU eşti un produs al hazardului, ci opera mânilor lui Dumnezeu".

Preot ŞTEFAN ŞLEVOACĂ (1912-1998),

doctor în teologie la Cernăuţi, exeget în Omiletică, cu studii europene aprofundate, scriitor bisericesc, predicator înduhovnicit la Cernăuţi, Suceava, Câmpulung-Bucovina, misionar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii.

 

+ + +

 

     2 „NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE, / Că am să mor neîmpărtășit! / Un glonț pornit spre pieptul tău, / Cu pieptul meu eu l-am oprit... NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE! / E rândul nostru să luptăm / Și din pământul ce ne arde / Nici o fărâmitură să nu dăm! NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE! / Pentru dreptate noi pierim; / Copiii noștri, peste veacuri, / Onoare ne vor da, o știm! NU PLÂNGE MAICĂ ROMÂNIE! / Adună tot ce-i bun sub soare; / Ne cheamă și pe noi la praznic, / Când ROMÂNIA va fi mare!

 

Versuri găsite în ranița unui „soldat român mort”

în toamna anului 1918, pe muntele Sorica

din Carpații de Curbură.

 

+ + +

 

       3 „Cu mulți ani în urmă în China au fost tot felul de revoluții. Unul din conducătorii revoluțiilor a fost și generalul Ciang-Cio-Lin. În China marea majoritate a populației este de o altă gândire religioasă, păgâni, cum greșit i-am numit noi. Totuși existau și creștini, așa cum există peste tot în lume. Generalul mai sus amintit, a fost informat că ar exista în zona lui de activitate,  o grupare de creștini, cu concepții religioase străine poporului chinez. Au fost aduși toți în fața generalului și condamnați la moarte cu excepția unei fete foarte frumoase, căreia generalul i-a spus că o salvează de la moarte, datorită frumuseții ei. Fata îi răspunse generalului astfel: „O, generale, tu nu ai putere să dai viață nimănui, decât numai Dumnezeu și Mântuitorul Iisus Hristos. Dar, dacă tot ai putere, este aici un vestitor al evangheliei lui Hristos, pe care te rog să-l salvezi și să mă omori pe mine. Generalul văzând atâta dragoste de jertfelnicie în credința creștină, i-a iertat pe toți, iar după o perioadă de timp el și toată familia lui s-au în-creștinat”.

„O frumoasă lecție de credință; păgânii numiți de noi, au dat dovadă de credința creștină, care, pretindem că noi o avem; uneori, însă, din păcate, noi, suntem păgâni prin purtarea și faptele noastre”(n.a.).

 

         P.S. Efeseni cap. 5, vers. 14-16: „Tot ceea ce este descoperit este lumină. Pentru aceea zice: Deșteaptă-te cel ce dormi și te școală din morți și te va lumina Hristos. Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei drepți, răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele”.

Cu dragoste creștină,

Preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

   

Poporul Român și...  Zeul Ianus

 

Motto:

         „GUVERNELE NU AU DREPTUL să se considere pe dânsele ca având prerogative și interese proprii, ci să înțeleagă și să știe că nu sunt nimic alta decât puterea care se între-pune între acel care încearcă să nedreptățească și acel asupra căruia caută să se năpustească nedreptatea”.

Ion Ghica (1816-1897),

scriitor, matematician, pedagog, diplomat,  om politic fiind al 5-lea  prim ministru ales de 5 ori în această mare misiune.

 

„După cel de-al Doilea Război Mondial, întreaga Europă, trecea printr-o situaţie dificilă. Ţara noastră nu făcea nici ea excepţie. Erau, însă oameni de cultură care analizau situaţia la rece: dezastrul lăsat de război şi apoi imprevizibilul viitorului. Gândurile marelui teolog şi cărturar, Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală s-au conturat în „Pregătirea pentru intrarea în marele întuneric". Era previziunea pentru următorii  50 de  ani, care au aruncat ţara noastră în haosul comunismului prost înţeles şi transpus în fapt aidoma. În această perioadă, întunerecul, începea să se manifeste sub toate raporturile sociale, culturale, în ştiinţă, în filosofie, totul a fost falsificat, totul a fost întors pe dos, credinţa a fost redusă la lucrurile cele mai nesemnificative.

S-au format pentru  această necesitate câteva curente alcătuite din oameni responsabili şi dotaţi de la Dumnezeu cu multă înţelepciune şi curaj. În Moldova un astfel de curent constructiv se desfăşura în jurul Părintelui ILIE CLEOPA de la M-rea Sihăstria, care a adunat poporul în jurul său,  l-a luminat şi ţinut treaz în conştiinţa dumnezeiască şi naţională. Al doilea curent a fost în Transilvania şi s-a format instantaneu în jurul marelui vizionar Părintele ARSENIE BOCA, curent care dăinuie până astăzi când mii şi mii de oameni, caută alinare durerilor şi problemelor, la mormântul marelui vizionar. Sfinţia sa, ca un bun creştin ardelean, s-a gândit nu numai la Dumnezeu şi la pământul transilvan despre care avea să ne spună cu mulţi ani în urmă, că vom avea mari probleme cu etnia maghiară, care are pretenţii nejustificate şi vor  aduce prejudicii ţării noastre şi inclusiv nouă, ardelenilor. Al treilea curent s-a format în Ţara Românească, la M-rea Antim în jurul scriitorului, ziaristului, gazetarului SANDU TUDOR, viitorul preot monah Agaton Daniil. Acest curent a fost unul foarte puternic, fiindcă la el participau mulţi intelectuali din elita culturală  a Bucureştiului: Constantin Noica, Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, prof. Al. Mironescu, Tetrageneralul capitalei cu soţia sa, părintele Benedict Ghiuş, preotul Roman Braga, arhimandritul Andrei Scrima, preotul Ioan Culâghin, părintele Stăniloaie, poetul Ioan Barbu, marele matematician Octav Onicescu ş.a.

Aceştia, au dorit prin acţiunile lor o rezistenţă în faţa marelui întuneric venit de la răsărit. Punctul central a fost „RUGĂCIUNEA INIMII", „RUGĂCIUNEA MINŢII", ca un fel de continuare a curentului paisian condus de Paisie Velicicovschi de la M-rea Neamţ în urmă cu trei secole. Toate aceste curente aveau scopul suprem al întâlnirii inimii omului cu inima lui Dumnezeu. În această inimă se găsea dorul după Dumnezeu, responsabilitatea pentru om, care forma poporul român şi păstrarea unei demnităţi a elitei culturale, filosofice, teologice.

De 34 de ani, de la „MAREA JERTFĂ" a tinerilor, mergem printr-un astfel de „întuneric" al deznădejdii şi pierderii valorilor româneşti. Grav este că nu putem anticipa cât va mai dura acest întuneric care începe să ne arunce în haos.

Cred, că în Ardeal, mai avem o elită de români intelectuali şi patrioţi care, cu responsabilitate să ia taurul de coarne. Până nu este prea târziu. Să ieşim puţin din „ego-ul" nostru; să ne unim asemenea înaintaşilor noştri, care cu mult curaj au gestionat momentele de criză ale ţării, chiar cu preţul a zeci de ani de puşcărie grea, şi chiar jertfa supremă. SĂ NE UNIM PENTRU UN ŢEL SUPREM: „DUMNNEZEU ŞI ŢARA". După 34 de ani de speranţă deşartă, ne aflăm într-o situaţie mai grea decât în anul 1989, când toată suflarea românească striga : „JOS DICTATORUL". Acum, dacă ar fi să ne aflăm în situaţia anului 1989 oare cum ar trebui să strigăm? După părerea mea umilă ar trebui să strigăm: „TREZIŢI-VĂ ROMÂNI, STOP JAFULUI NAŢIONAL". Nici o instituţie naţională nu mai funcţionează corect; totul este înconjurat de minciună, fals, şi dorinţă de îmbogăţire necinstită. BISERICA, ARMATA, ŞCOALA - instituţiile de bază dintotdeauna, sunt bombardate permanent de tot felul de oameni fără de Dumnezeu, inculţi şi fără de ţară. Patriahul României Daniel spunea cu un an în urmă: „Dacă poporul român îşi pierde biserica şi pe Dumnezeul din sufletul lor, nu mai are ce pierde". Zilnic, în mass media, Dumnezeu şi Biserica sunt răstigniţi; cui foloseşte acest lucru? Este el oare unul constructiv? România se află în situaţia tragică datorită preoţilor, în calitate de reprezentanţi ai bisericii lui Dumnezeu? Unde sunt oare judecăţile de valoare? Unde sunt oare bărbaţii puternici care să apere dreptatea şi adevărul? Unde sunt oamenii de valoare care să înlăture nonvaloarea? Poetul nepereche Eminescu spunea : „Biserica ortodoxă este mama neamului românesc". Marele istoric Iorga spunea :„DUMNEZEU"? Toată lumina de soare şi toată lumina de suflet, care a fost, care este şi care poate fi. Prin religia ortodoxă suntem contemporani martirilor noştri, vorbim cu strămoşii noştri în graiul lor"; „În România de azi trebuie să privim veşnic către Biserica ortodoxă naţională şi falnică, fiind convinşi că numai prin ea se poate ridica poporul"; "„; Cu două lucruri omul nu se poate juca şi glumi: „DUMNEZEU şi ŢARA".

Poetul şi publicistul Octavian Goga ne aduce puţină alinare în acest ocean de prostie şi deznădejde  românească: „Rătăcitor, cu ochii tulburi / Cu trupul istovit de cale, / Eu cad neputincios, Stăpâne, / În faţa strălucirii tale! În drum mi se desfac prăpăsti / Şi-n negură se-mbracă zarea, / Eu în genunchi spre Tine caut; PĂRINTE, orânduie-mi cărarea". IUDELOR de ŢARĂ şi de DUMNEZEU - înapoi la istorie cu voi şi ca să vedeţi ce aţi realizat cu „înţelepciunea voastră strălucită în 34 de ani"; priviţi la TV. de dimineaţa până seara, şi atunci o să vă vedeţi „marile realizări" după cum spunea „dictatorul” pe care l-aţi omorât pentru a-i lua voi locul. Va veni vremea când toţi veţi plăti: „Dumnezeu ne iartă păcatele de şaptezeci de ori câte şapte dar nu se lasă batjocorit la nesfârşit". AMIN!

 

P.S. Constantin Mille (1861-1927), ziarist, avocat, poet, nuvelist: „ESTE TREBUINȚĂ să ne punem braț lângă braț, cuget lângă cuget, SĂ NE UNIM în sfântul lucru, să ne înfrățim inimile, să ne asociem puterile. NUMAI UNIȚI VOM ÎNVINGE”. (Cei ce au urechi de auzit să...audă!)

 

Cu dragoste pentru Neamul Românesc,

Olimpia Mureșan, membru LSR și UZPR Maramureș

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

 

 

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

       

Legiuitorul, poporul și… Pitagora

 Motto:

          „Cu cât cineva este pus mai sus, cu atât mai mult el trebuie să respecte legea și să fie pedepsit mai aspru când nu o păzesc”.

Alexandru Ioan Cuza (1820-1870),

„Domnitorul Unirii”

 

- Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.

            - Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.

           - Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea, e speţa umană ce se cheamă „popor".

          - Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!

 Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pârască fapte rele.

           - Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.

           - Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!

           - Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!

          - Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi „popor" încetează a mai fi oameni.

       - Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin „popor", dar multi cetăţeni!

          - Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou. Supune-te legilor chiar dacă sunt proaste! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.

           - Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.

Magistraţi! Fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale: ridicaţi un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copiii.

Magistratule!

           - Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.

           - Magistraţi ai poporului! Nu urmaţi pilda pescarilor de pe Nil care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpâni. Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.

           - Urmând pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile să fie citite şi îndreptate de un înţelept.

           - Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea socoteală când o părăsesc.

            -  Poporule ! Cântăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!

            - Poporule! Dacă îţi doreşti o bună rânduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.

            - Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.

            - Nu te aştepta să ţi se mulţumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.

            - Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.

            - Nu urma pilda omizii: nu accepta să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.

            - Toţi suntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului.

            - În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită „pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.

Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.

            - Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată. Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.

- Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admiraţia oamenilor.

- Fii cetăţean al lumii întregi până când vei întâlni un popor înţelept şi cu legi drepte.

 

Pitagora (sec. VI î.Hr.- 490 î. Hr),

filosof și matematician grec, originar din Insula Samos, întemeitorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități, teoria numerelor și a armoniei. A fost conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale nu s-au păstrat. Tradiția atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei de înmulțire, care îi poartă numele. Ideile și descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor apropiați.  Pitagora a fost un mare educator și învățător și se spune că a fost un atlet puternic, așa cum stătea  bine atunci poeților, filosofilor și comandanților militari. A întemeiat cea dintâi școală italică a Greciei antice care-i poartă numele.

 

P.S. „Câns stuparul vrea să ia mierea albinelor sau vrea să le slăbească rezistența, le amețește cu fum. Așa face și diavolul. Cu fumul ispitelor și păcatelor îi amețește pe oameni; le slăbește rezistența sufletească și pe urmă le fură „mierea”, le fură Împărăția lui Dumnezeu și mântuirea sufletului. Tu, însă, creștine păzește „LEGEA IUBIRII LUI HRISTOS”: „Să vă iubiți unii pre alții, precum V-am iubit și eu”. AMIN!

 

Prof. Olimpia Mureșan, membru LSR și UZPR Maramureș

Preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Redivivus… Dimitrie Cantemir

 +1723 – 2023

 

Motto:

           „ISTORIA este imaginea trecutului din care rezultă învățăminte și exemple pentru viitor; ea conservă drepturile și ne aduce aminte datoria...”.

 

August Treboniu Laurean (1810-1881),

istoric,  jurnalist,  filolog, unul din conducătorii revoluției de la 1848, membru fondator al Academiei Române.

 

1. „Dacă vei şti să înţelegi dreapta socoteală şi chivernisire cu toată simţirea şi tot sufletul tău, cu toată inima spre Dumnezeu, atunci nu vei fi lipsit de tot binele. DREPTUL NU VA MURI ÎN VEAC PENTRU CĂ EL UMBLĂ POTRIVIT SFINTELOR PORUNCI ALE LUI DUMNEZEU.

 

+ + +

 

2. „DUMNEZEU ATOATEFĂCĂTORUL NU TE-A FĂCUT PIATRĂ, LEMN SAU VREUN ALT FEL DE ANIMAL FĂRĂ DE SIMŢIRE, CI OM ÎNZESTRAT CU MINTE ŞI CU SOCOTEALĂ ŞI TE-A ÎNNOIT CU DUH DUMNEZEIESC".

+ + +

 

3. „Cei ce topesc multe lumânări în citirea cărţilor, tocesc şi vederea ochilor trupului; dar cei ce n-au căutat niciodată pe slove, măcar că li-au păzit mai ascuţită vederea ochilor, însă neştiinţa i-a vîrât în întuneric şi în tartarul (partea cea mai de jos) necunoştinţei".

(Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu Lumea, sau Giudeţul Sufletului cu Trupul).

Dimitrie Cantemir (1673-1723),

Domnul Moldovei în două rânduri: (martie-aprilie 1693 şi 1710-1711) şi un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupaţiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog şi compozitor. A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin. George Călinescu îl descria dreept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”. Tatăl său a fost domnitorul Moldovei Constantin Cantemir; la decesul acestuia, conform modelului lui Constantin Brâncoveanu, a fost numit domnitor Dimitrie Cantemir, dar n-a fost confirmat de Poarta Otomană. A locuit următorii ani în Constantinopol unde a însoţit armata otomană în expediţia eşuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadenţa Imperiului Otoman. În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Constantin Brâncoveanu, bănuit de neloialitate faţă de Poarta otomană, în schimb a încheiat el însuşi un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere din partea turcilor în Bătălia de la Stănileşti. În consecinţă, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde şi-a petrecut restul vieţii în mijlocul preocupărilor intelectuale. În anul 2003 un parc din Instanbul a primit numele lui Dimitrie Cantemir. Este considerat în Turcia ca fondator de muzică laică şi religioasă sub numele de Cantemiroglu, primind titlul de paşă cu trei tuiuri de la Ahmed al IIl-lea, cunoscut ca mare susţinător al artelor. Printre operele istorice se remarcă: „Descripţio Moldaviae", „Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor"(carte, care mai târziu a fos folosită de reprezentanţii Şcolii Ardelene...), „Istoria Creşterii şi Descreşterii Curţii Otomane", Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea...", „Sacrosanctae Scientiae...", „Istoria ieroglifică" ş.a.

A murit în Rusia, la 21 august 1723, în satul său Dmitrovska după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică în zona Derbent, în urma unui diabet avansat și a fost înmormântat într-o criptă din Biserica Sf. Nicolae din Moscova, construită după planurile sale și cu hramul  ca al bisericii sf. Nicolae, zisă și Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica „Trei Ierarhi” din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în anul 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: „Aici, întors din lunga și prea greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, se odihnește DIMITRIE CANTEMIR, Domn al Moldovei”.

Numele său a fost atribut multor străzi și localități din România și Republica Moldova. În sudul Republicii Moldova există orașul și raionul Cantemir. Numeroase instituții de educație și cultură din ambele țări îi poartă, de asemenea numele. Un monument al său se află amplasat în orașul Țarițâno din Rusia, iar altul la București, pe Bulevardul Dimitrie Cantemir. În aprilie 2003, un parc din Instanbul a primit numele lui Dimitrie Cantemir. În anul 2007, președintele României Traian Băsescu a inaugurat la Istambul Muzeul Dimitrie Cantemir, în cartierul Fener unde domnitorul a locuit. La Universitatea  din Oxford (din Regatul Unit), în cadrul Facultății de istorie există centru de cercetări „Cantemir Institute”. De asemenea în București există o universitate care îi poartă numele. În anul 2004 a fost imprimată pe CD muzica lăsată de Dimitrie Cantemir, interpretată de Linda Burman și comentată de Owen Right. Între 1973-1975, în România a fost turnat un film artistis de lung metraj în două părți: „Cantemir și Mușchetarul român” și „Dimitrie Cantemir”.

P.S. Epistola II Petru, cap. 3, vers. 17-18: „Deci voi , iubiților, cunoscând acestea de mai inainte, păziți-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâți de rătăcirea celor fără de lege, să cădeți din întărirea voastră. Ci creșteți în har și în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos. A lui este slabva, acum și în vecii vecilor! Amin.

 

Cu respect pentru cărturarii Patriei,

prof.  Olimpia Mureșan, UZPR, Maramureș

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

 

.

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

„DUŞMANII POPORULUI...!"

Motto:

            „Extremiști sunt toți aceia care apără demnitatea românească..., și patrioți... sunt revizioniștii care  vor Ardealul”.

                                                  Din ciclul: „De râsul curcilor” de Gâgâ

 

1. „CÂND PE DUŞMAN  ÎL CRUŢI, / URGIA ASUPRA-ŢI  MAI MULT TU O ASMUŢI”.

Dimitrie Bolintineanu (1819-1872),

poet, prozator, om politic patriot revoluţionar din generaţia de la 1848

 

+ + +

 

2. „URA DUŞMANULUI CA PIATRA CU VAR LUCRAT, PÂNĂ LA 40 DE ANI TOT  FIERBE”.

Dimitrie Cantemir (1673-1723),

domn al Moldovei, cărturar enciclopedist

 

+ + +

 

3. „SUNT DUŞMANI CARE ŢI SE PRIND ÎN FIECARE ZI, DE LA SINE, CA PRAFUL PE GHETE ŞI MURDĂRIILE PE TALPĂ. DE ACEIA SĂ NU-ŢI PESE. DOAR NU-I STA ÎN CASĂ DE FRICA LOR".

 

                          Ion Heliade Rădulescu (1802-1872),

 scriitor, lingvist, gânditor, om politic patriot

 

P. S. Este foarte adevărat, că România  a ajuns un „lanţ cu zale rupte”. Ceea ce se întâmplă în ţara noastră care este căzută „pe cale" asemenea lui Hristos, se datorează duşmanilor interni pe care i-aş clasifica pe două fronturi: uniunea fascitoidă revanşardă udemeristă şi clasa politică românească, în special cea din Transilvania. Fraţi români ardeleni, paharul s-a umplut şi cuţitul ne-a ajuns la oase, treziţi-vă". Trăgeam de mai mult timp semnale de alarmă, ca toţi intelectualii ardeleni, fie ei scriitori, poeţi, preoţi, medici, ingineri, profesori, să dăm dovada dragostei de ţară prin ceea ce facem fiecare, să fim un „lanţ comun” asemenea înaintaşilor paşopţişti şi nu numai, fiindcă vor veni tot felul de furtuni... şi iată că un vânt de început, a început să ne „în-ierneze" sufletele prin vizitele obraznice ale președintelui și premierului Ungariei care asemenea nemeșilor de altă dată ne umilesc, dar așa cum spune poetul. „Cei ce poartă jugul, merită să-l poarte spre rușinea lor”. Domnilor patrioţi mureşeni! Nu este de ajuns numai să scriem, fiindcă ei nu dau un ban pe aceste hârtii cum le numesc ei; le cumpără pe toate şi le dau foc, iar puţinii care le citesc sunt fără putere. De ce obraznicii udemerişti ies de fiecare dată în stradă şi în lume  iar noi nu putem să mergem la Bucureşti asemenea lui Horia la Viena? Să-i trezim pe toţi cei care dorm în parlamentul României. Îmi aduc aminte când Mareşalul Antonescu, a fost umilit la Tg- Mureş, iar clasa românească  locală n-a făcut nimic decât să semnalizeze în scris, după care a fost dat uitării ca şi acuma. Îmi aduc aminte de momentele grele când am ridicat ruşinea urbei trandafirilor, aducându-l pe marele Mareşal la Sărmaşu, cu mari riscuri, dar nimeni în afară de d-l general Constantinescu şi Arhiereul Andrei, n-au ridicat un pai de jos, din contra... mari români de cultură  ai vremii, l-au trecut la „uitare veşnică", uitare care mai dăinuie şi astăzi, iar pe mine în loc să mă apere, m-au ameninţat cu pedepse foarte grele. Iată că acum încă odată plecăm capul și demnitatea românească la pământ prin eliminarea Mareșalului Antonescu din muzeul de la Sărmașu. Rușine trădătorilor și inculților. Dar pe aceea care au omorât peste 2 milioane de români cine-i va pedepsi? Numai Dumnezeu. Și timpul acela va veni. Toți vă afișați că sunteți credincioși. Atunci să credeți și în judecata Lui. Până atunci vă blestemă poporul obidit, scuipă după voi, morții strigă din mormântul batjocorit și călcat cu buldozerele, spunându-vă odată cu Scriptura: „Va veni vremea că veți zice să ieșim noi din morminte și să intrați voi”. I-ați înmormântat de vii, i-ați belit cu cosoarele, le-ați tăiat capetele cu sapele, i-ați împușcat beți fiind, ați scos copiii din burțile mamelor, le-ați străpuns capul cu parii, i-ați răstignit pe ușile bisericilor, i-ați tras pe roată, le-ați furat pământul și hainele de pe ei, le-ați distrus limba, școala și religia, le-ați ars Bisericile sfinte, trebuiau să meargă pe alte drumuri nu prin centrul Sibiului, fiind doar „vaci de servicii”, și atâtea fărădelegi. De ce nu vă opriți? Noi tot aici suntem fiindcă aici e Dumnezeul nostru. Voi nu aveți aici nici pământ nici Dumnezeu. Căutați-l fiecare de pe unde sunteți. Noi v-am pus la masă cu noi, ați mâncat din vase de aur, iar voi ca șarpele încălzit la sân ați făcut. Dar nu sunteți voi în totalitate vinovați.

Duşmanii interni sunt „TOŢI" politicieni ardeleni: parlamentari, consilieri judeţeni, locali, primarii, şefi de instituţii, care nu-şi dau valoarea patriotică potrivit funcţiei şi jurământului depus. În timp ce Transilvania este umilită de honvezii udemeriştii descreieraţi, ei îşi savurează victoriile şi conturile personale prin baluri exorbitante şi ditamai diplome, când săracii poporului n-au un lemn pe foc, şi o bucată de carne pe masă. Aceşti „ciocoi vechi şi noi", sunt vinovaţii principali, prin tot ceea ce fac, dar şi prin tăcerea lor... care zic ei, trece neobservată. Să nu uitaţi că va veni odată şi „blestemul pământului" care să vă „geruiască”, trupurile sătule şi sufletele goale. Nu pot să nu îmi aduc aminte când eroul martir Mareşalul Antonescu, a cerut sprijinul politic, el fiind militar, la conducerea ROMÂNIEI, mai marilor liberali şi ţărănişti ai vremii, şi ei au refuzat, fiind astfel, coautori morali la moartea eroului mareşal dar şi la multe neplăceri istorice; Orice am spune, politicienii unguri şi-au învăţat bine lecţia istoriei Arpadiene: „Dacă ar fi ca ultimul ungur să piară, Ardealul tot a nostru o să fie". Vina ne aparţine nouă românilor şi „cozilor de topor trădători români";  suntem repetenţi la materia „ISTORIE", fie că ne place, fie că nu ne place. Totuşi, le voi spune ultra-extremiştilor udemerişti, ceea ce odinioară spunea confratele lor Bolyai Janos: „ŞTIINŢA PĂCII e mai presus de ştiinţa luptei pentru că ştiinţa păcii cuprinde ştiinţa luptei. RĂZBOIUL nefiind scop final, numai PACEA poate fi, conform naturii, scop final". Până atunci, nu uitaţi FRAŢI ROMÂNI  de Sfântul Ardealului care înaintea morţii din anul revoluţionar 1989,  ne prevestea că „ungurii vor mai mult decât Ardealul" şi că ...„CINE ARE MINTE SĂ IA AMINTE!". Eroii și martirii Patriei nu sunt morți; morți sunt trădătorii de toate felurile, chiar dacă respiră aer românesc. Horia trăiește în fiecare suflet românesc și ne spune de peste timpuri: „Plâng, părinte Raț, înaintea morții, nu pentru că îmi este frică de moarte; PLÂNG  FIINDCĂ M-AU TRĂDAT ROMÂNII MEI”. Pentru salvarea României vine un fost ambasador clujean, Pavel Suian, care a terminat toate școlile cu nota maximă, fiind unicul de acest fel din țară, care ne spune: „SALVAREA ROMÂNIEI SE VA FACE PRIN DOUĂ LUCRURI: Întoarcearea la valorilor morale cu DUMNEZEU și a doua:  toți factorii de conducere ai țării din toate domeniie să fie CINSTIȚI”. Întrebați-vă cei care sunteți pe scaune călduțe și cu salarii exorbitante dacă îndepliniți aceste două criterii? Nu este nevoie de răspuns, fiindcă vă înjosi-ți și mai mult prin trădarea și nepăsarea voastră.

Cu responsabilitate, dragoste de Neam,  Țară și Dumnezeu,

părintele Ilie Sărmășanul