Previziuniele
asupra natalităţii noastre sunt sumbre, suntem o populaţie în
descreştere…Posibilitatea exploatării pământului nostru mănos şi de hrănire a
unei populaţii de optzeci milioane locuitori este în dezacord cu premisele
actuale ale evoluţiei noastre. Adesea auzi spunându-se ,,de ce să aducem pe
lume copii, locurile bunăstării sunt ocupate, nici cele ce-ar asigura un trai
decent nu sunt libere…, ce importanţă mai poate avea că plaiurile ne sunt frumoase, că le numim,, Grădina Maicii
Domnului,,.. va urma ca şi ei să plece din ţară, să se supere o dată pentru ei,
apoi pentru noi fiindcă au fost nevoiţi să ne părăsească şi apoi noi părinţii
să rămânem cu dorul lor. …” Reflectia este de un rar pesimism, adică a fi mamă
şi tată înseamnă a fi părtaş la aducerea pe lume a unei fiinte care intră în
insecuritate materială, socială, în nevoia de a se adapta între străini, a fi
privit acolo , în general, ca fiind de o categorie inferioară. Cât e de
aşteptat, până la sosirea momentelor potrivite ?. Frecvenţa naşterilor, numărul
mare de copii se obţine din partea unei alte categorii de cetăţeni, ce-şi leagă
sporul, chiar supraveţuirea de ajutoarele date pentru copii, acestea fiind
sursă sigură a câştigului, urmată de viaţa în jurul recipientelor din tablă,
cerşitoria. Această ultimă grupare devine tot mai numeroasă şi greu încadrabilă
în muncă.
Daniel MUREŞAN
