PUNCTE DE VEDERE

Buna ziua prieteni! Punctul de vedere de astazi este cel al lui Nicolae Geanta. Mi-a plăcut foarte mult acest punct vedere atat de actual si care poate fi un serios semnal de alarma! Citiți, si dați mai departe! Sa aveți o zi frumoasa si binecuvantata!

FIFTY-FIFTY CU... CÂRPĂCEALA

(A pune egal între campioni și lichele)

Zilele trecute, o duduie care se recomandă profesor doctor, dar predă la o Școală Gimnazială din Bacău, a făcut alergie la... premianți.

Iluminista vrea să elimine, indubitabil, complexele celor neperformanți (a se citi afoni), care nu se pot încadra să poarte pe cap coroniță în cadrul festiv de final de an.

Ana Nela Popoveniuc - căci așa se intitulează reformatoarea care a făcut o petiție online, zice că nu mai poate vedea „suferința celor cu rezultate mai puțin bune, care sunt puși în antiteză, în mod fățiș cu cei premiați!” De asemeni, coana Nela crede că transmiterea notelor în public fără acordul părinților sunt încălcări ale dreptului la intimitate! Ba mai mult, ar conduce la „invidie și ură!”

Lamentația duduiei, pentru mine, a fost un șoc destul de năpraznic! Obsesia nediferențierii sale (care lucrează în subteran) elimină stimularea școlară. Apetitul pentru carte. Informarea. Răspunsurile logice. Spontane. Curajul de-a rezolva necunoscute.

Cum să pui egal între vârfuri și văi? Între campioni și chiulăi. Între inteligenți și „lichele” (ca să folosesc un verdict al domnului Liiceanu). Atunci școala ar fi un... blat. Un fifty-fifty cu prostia. Cu cârpăceala. Cu ineficiența.

Și de ce trebuie oare să pici pe cineva la capacitate sau la bac? Să-l discriminezi cu note proaste și să nu ții cont că s-a chinuit să-și onduleze părul cu placa, să-și facă selfie prin mall-uri, și să-și epileze sprâncenele și să posteze pe tik-tok-uri?

Chiar așa, doamna Nela, de ce vă declarați public ca sunteți profesor doctor? Nu cumva „aroganța” asta îi face să sufere pe profesorii fără doctorate? Nu „care cumva” îi împingeți spre mânie și ură?

Propun să renunțați la titlu! Asumându-l faceți discriminare! Iar dvs sunteți o egalitaristă!

Tot deunăzi, domnul Tudor Chirilă, un alt pugilist ce se ia la încăierare în stradă cu învățământul (individ care nu predă la catedră, dar înroșește proletar hibele școlii fără însă a aduce soluții concrete), ne spunea cât de superior e învățământul de „afară”, unde nu se spun notele public!

Nu trebuie să știe cel de lângă tine că ești terci, că ai numai 3 la mate și 4 la științe! Ca să nu fii ofensat!

Și dacă ajungi politician să nu știe presa că tu ai trecut liceul din pix, că ai picat bacu' de cinci ori sau că ai fost corigent anual la limba română!

Tot domnul de pe la Vama Veche ne aburea cu performanțele învățământului finlandez, unde de ceva ani s-a scos scrisul din școli (în loc de abecedare primesc tablete; să vezi acolo caligrafie!), și unde de curând, doamna premier a națiunii a venit la serbarea fiului său... trasngender!

Fără să știe a scrie de mână la Română, liceeni vor face istorie!

Tot în demersul discriminării, un profesor neaoș, de-al nostru, ne anunța că „o elevă a fost eliminată de la bac', deoarece a fost prinsă... știind!”.

"Parcă înnebunise, scria ca apucata", s-a revoltat un supraveghetor. "Săraca, e dusă, n-a aflat că notele și premiile s-au eliminat de mult, încă avea impresia că școala e competiție...", a mustăcit egalitaristul.

"Unii când intră-n sala de examen uită să mai fie oameni", a remarcat amar și președintele comisiei. "Ce suflet să ai să rezolvi toate subiectele, când cel de lângă tine nu știe a răspunde nici la primele cerințe?!...

Crezi că dac-ai stat să-nveți până târziu ești superior celorlalți? Ce să vezi, nici colegul n-a închis un ochi toată noaptea. Spuneți-mi, cum ai putea să dormi în club, cu muzica dată la maxim?!...", s-a întrebat retoric “regele” umanității.

Nu înțeleg de ce, dar de la o vreme, școala tot scarpină prostia-ntre coarne iar intelighența e lăsată de izbeliște. Să facă păienjeni.

Între timp am ajuns să nu ne mai mirăm că tinerii cred că „Dama cu camelii” e aceeași cu „Dama de pică”, că autostrada este locul cu autostopiste, iar Mihai Viteazul a fost un pictor, și că Biblia a fost scrisă de popa din sat! Ori, ca să facă economie de pix, nu scriu nimic pe foaia de examen!

Mi-a plăcut enorm un sfat al cuiva: „Căutați să ridicați pe corigenți la nivelul olimpicilor, nu să coborâți olimpicii la nivelul corigenților!”

Cine are urechi de auzit să audă!

Notă. Semnează un tip activ pentru elite și mare dușman al prostiei...

Puncte de vedere

Dragii noștri,

    Dacă tot ne minunăm de vreme, ceea ce cred eu nu este cazul. trebuie să spun că atât de mult ne afectează minciunile politicienilor că practic ne trăim viața în minciunile lor, dar ce este trist, de o tristețe deosebită, este faptul că  oamenii de știință-savanții lumii în loc să abată minciunile de la acești politicieni, ei descoperirile și adevărata situația a Lumii și a Pământului caută s-o  subordoneze politicului, adică ei confirmă minciunile politicienilor. Cele mai grave minciuni la ora actuală sunt despre încălzirea globală și El Nino. Dacă  ANTARCTICA a însemnat trilioane de tone de gheață, dacă acestea dispar, se crede că pământul fiind dezechilibrat, își va schimba atât  unghiul de înclinare și chiar orbita, deoarece se descentrează, ca orice obiect în rotație, care deja a început odată cu construirea celui mai mare baraj din China. S-a auzit că cineva a vorbind de asta ? Sigur că nu. 

    Apoi fenomenul El Nino, ale cărui  manifestări sălbatice încă nu s-au văzut integral, abia după ce se vor termina de ars  toată jungla și pădurea tropicală, se vor vedea cu adevărat efectele  acestui dezastru. Ar mai fi  un aspect, care nici nu este luat în seamă. Este vorba de greutatea aproximativă a atmosferei terestre cu maximul de încărcătură de ploaie și cu minimul de încărcătură, element care momentan nu șochează pe nimeni, dar formarea norilor care au legături foarte slabe de la o anumită greutate și care acum  se numesc ”rupere de nori” ar putea fi atacați acești nori supra încărcați de apă să se ”ușureze” în trepte, fără a aduce atâtea necazuri și în unele  locuri de pe pământ mari secete, grindină și alte necazuri prin inundații. 

    În 1936 o româncă a făcut ploaie  în Sahara, ea a descoperit că o sare a argintului cumulează norii de ploaie. Acum și aici avem rachete antigrindină, dar ba uită să le tragă, ba nu au avut exact cantitatea de nitrit sau nu funcționează. Deci o țeavă goală prin care trece racheta nu funcționează și mai bine le-a plătit statul despăgubiri agricultorilor. Și asta spune multe, cum că cei cu politica nu au avut niciodată un plan de dezvoltare, cum era elaborat pe vremuri de Institutul de Prognoză și dezvoltare, care cuprindea toate ramurile economiei unei țări. Trump va muri, va veni un alt idiot și dezmembrarea fizică a pământului o facem fiecare.

    

                                 Toma Gross Rocneanu

Arhitecţii maramureşeni: puncte de vedere asupra situaţiei din mediul rural

Când spunem “sat” gândim: pitoresc, tradiţional, natural.

Când vizităm satele maramureşene căutăm aceste atribute, cu atât mai mult cu cât faima care încă le mai însoţeşte este mare, iar bisericile de lemn - declarate toate monumente de arhitectură - rămân chezaş al frumuseţii apuse.

Fenomenul auto-mutilării satelor maramureşene nu este nou, a apărut după 1989, odată cu democraţia ce a fost percepută ca descătuşare din chingile comunismului şi eliberea totală de norme şi implicit de legi.

După atâţia ani, revenirea la respectarea regulilor este foarte dureroasă dar absolut necesară  pentru sănatatea fizică şi spirituală a satelor maramureşene. Acest proces trebuia demarat de mult, dar faptul că nu a fost făcut la timp nu înseamnă că trebuie abandonat.

Arhitecţii maramureşeni au început să tragă semnale de alarmă începând cu anul 2008 prin acţiuni de sensibilizare a locuitorilor din mediul rural asupra importanţei conservării specificului local în arhitectură, explicând că respectarea principiilor arhitecturii tradiţionale nu contrazice modernitatea şi confortul în modul de trai.

Satul maramureşan merită o evoluţie mai bună decât cea în care s-a angajat acum 25 de ani. Trasând azi o linie “zero” îndărătul căreia nu mai privim în căutarea vinovaţilor, ne îndreptăm privirile spre viitor şi  căutam modalităţi prin care atât comunitatea locală cât şi organizaţiile şi instituţiile implicate ar putea acţiona.

Am identificat două direcţii de acţiune, în baza unor întrebări simple :

1. Ce facem cu ceea ce s-a mai păstrat ?

2. Cum construim în continuare ?

1. Ce facem cu ceea ce s-a mai păstrat ?

Primul pas este oprirea demolărilor caselor tradiţionale prin intensificarea controlului în mediul rural şi sancţionarea responsabililor din sistemul de stat care permit distrugerea patrimoniului aflat în administrare proprie. Menţionăm că nici o construcţie – fie ea în proprietate privată sau în proprietatea statului – nu poate fi demolată fără Autorizaţie de Demolare.

Al doilea pas este conservarea construcţiilor tradiţionale păstrate. Pentru a putea face acest pas este necesară o acţiune urgentă de inventariere a tuturor obiectivelor de patrimoniu material existente în acest moment, urmată de analiza lor, pentru a vedea în fiecare localitate care este stadiul real de păstrare a patrimoniului, pentru a marca acel punct “zero” de la care pornesc în continuare strategiile necesare. Aceasta acţiune este posibilă prin implicarea autorităţilor judeţene şi locale în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.). Pot fi de asemenea implicaţi specialişti ai muzeelor etnografice, oameni de cultură locali, O.N.G.-uri, instituţii de învăţământ superior de specialitate, etc.

Cu ajutorul autorităţilor judeţene şi locale este necesar a se găsi modalităţi prin care obiectivele identificate să capete un statut special, care să limiteze dispariţia în continuare a acestora, prin Hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene, într-un sistem unitar la nivel de judeţ.

Spre exemplu:

- facilităţi fiscale pentru proprietari,

- modalităţi speciale de analiză în cazul în care se solicită desfiinţarea lor, prin solicitarea unor avize din partea unor comisii înfiinţate în acest scop, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) ,

- posibilitatea comunităţii de a avea drept de preempţiune la achiziţionare în cazul punerii în vânzare.

O altă acţiune sensibilă este definirea PATRIMONIULUI în regulamentele locale de urbanism şi în legislaţia specifică, astfel încât să înceteze practica de a considera PATRIMONIU doar monumentele istorice.

2. Pentru a raspunde la cea de-a doua întrebare “Cum construim în continuare ?” este necesar să urmărim respectarea legislaţiei în construcţii şi respectarea elementelor reprezentative ale arhitecturii tradiţionale la construcţiile noi.

În decursul timpului am identificat disfunctionalităţi grave în procedura de Autorizare a Construcţiilor. Enumerăm cele cu impact major :

- în faza eliberării Certificatului de Urbanism, autorităţile locale nu informează Beneficiarul cu privire la regulamentele impuse prin Planul Urbanistic General al localităţii (P.U.G.)  şi implicit din Regulamentul Local de Urbanism (R.L.U.); nu solicită luarea în evidenţă a Proiectului la Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) conform H.G. 932/2010. De multe ori construcţia este ridicată, etapa de proiectare se desfăşoară mai mult ca o “punere în legalitate”;

- în faza de elaborare a Proiectului, Beneficiarii preferă să nu lucreze cu Arhitect, ci angajează pentru întocmirea Documentatiei Tehnice pentru Autorizatia de Consturire (D.T.A.C.) diferite categorii de proiectanţi cu altă pregătire decât cea de arhitect. Astfel, un procent foarte mare – cca. 80% - din documentaţile care obţin Autorizaţie de Consturire nu sunt întocmite de arhitect, ceea ce contravine legislatiei şi conduce la nerespectarea normelor de proiectare specifice şi ale celor impuse prin Planul Urbanistic General al localitatii (P.U.G.)  şi prin Regulamentul Local de Urbanism (R.L.U.);

- în etapa obţinerii avizelor cerute prin Certificatul de Urbanism, Beneficiarul şi proiectantul de altă specialitate decât cea de arhitect confundă luarea în evidenţă a Proiectului la Ordinul Arhitecţilor din România O.A.R, cu o verificare “de arhitectură”, ceea ce contravine legii;

- în etapa eliberării Autorizaţiei de Construire, autoritatea locală nu verifică încadrarea în prescripţiile prin Planul Urbanistic General al localităţii (P.U.G.)  şi Regulamentul Local de Urbanism (R.L.U.), nu verifică existenţa Dovezii de luare în evidenţă la Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) şi nu virează taxa de timbru către O.A.R.;

- în etapa construirii obiectivului nu se respectă Proiectul autorizat iar abaterile nu se fac pe bază de Dispoziţie de Şantier conform legislaţiei. În proporţie de aproape 100% putem afirma că proiectanţii ce nu sunt arhitecţi nu se implică în urmărirea lucrărilor pe şantier şi nici în respectarea proiectului, aceasta etapă fiind o misiune extrem de importantă a arhitectului, în urma căreia rezultă construcţii ce “mobilează” şi dau imaginea spaţiului public al satelor pentru zeci de ani;

- recepţia lucrării cu participarea reprezentantului administraţiei publice care verifică respectarea Documentaţiei Tehnice pentru Autorizaţia de Consturire (D.T.A.C.) este o etapă omisa de obicei.

Este important ca aceste disfunctionalităţi în procedura de Autorizare a Construcţiilor să fie rectificate pentru că doar astfel se vor putea implementa acele măsuri cu caracter specific local ce vor conduce la o imagine a satului maramureşan, bazată pe respectarea arhitecturii tradiţionale.

Pentru aceasta, masura cea mai rapidă este instituirea unui set de reguli pentru păstrarea specificului local, care sa fie însuşite de autorităţile locale şi judeţene şi apoi aplicate cu stricteţe. Elaborarea unui astfel de regulament trebuie să fie iniţiată de autoritatea locală urmând ca acesta să fie aprobat prin Hotărâri ale Consiliilor Locale. Aplicarea setului de reguli va fi stabilită prin colaborarea între Primării, Consiliul Judeţean, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ordinul Arhitecţilor din România - filiala Nord Vest. Fără o colaborare instituţională de bună credinţă între cei enumeraţi mai sus nu este posibilă salvarea satului tradiţional.

O măsură mai lentă dar mai profundă este demararea de către autoritatea locală a Planurilor Urbanistice Zonale pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi/sau  pentru noi zone în care se mai găsesc structuri tradiţionale ce pot primi statut de protecţie. Astfel se va delimita fondul arhitectural-urbanistic de valoare deosebită şi se vor impune reglementări specifice detaliate în special pentru păstrarea specificului local. Modul în care reglementările propuse prin Planurile Urbanistice Zonale (P.U.Z.) vor fi aplicate va fi stabilit prin aceeaşi colaborare între Primării, Consiliul Judeţean, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ordinul Arhitecţilor din România - filiala Nord Vest.

Atragem atenţia încă o dată asupra importanţei respectării HG 932/2010 cu privire la Luarea în evidenţă la O.A.R., care ar putea conduce la creşterea calităţii proiectelor autorizate. La ora actuală majoritatea sunt întocmite de persoane neavizate care elaborează proiecte superficiale, aducând deservicii atât peisajului construit în satele maramureşene cât şi breslei arhitecţilor.

arh. Stefan Paskucz, presedinte O.A.R. filiala Nord Vest,

arh. Alexandru Baban, vicepresedinte O.A.R. filiala Nord Vest,

arh. Laura Zaharia, membru in Grupul de Lucru RURAL – O.A.R.