Prof. Dan Dungaciu: „În pofida dorinței domnului Trump de a face armistițiu în Ucraina, Uniunea Europeană să declare că vrea să continue războiul!”

Profesorul universitar Dan Dungaciu spune că exista șansa să vedem un scenariu de coșmar, potrivit căruia Statele Unite vor dori pacea în Ucraina, dar Uniunea Europeană să se opună și să susțină continuarea sângerosului conflict.

Analistul afirmă că Statele Unite vor prefera discuțiile bilaterale cu țările europene, nu cu Uniunea Europeană.

„Nu cu Uniunea Europeană, ci cu statele naționale. Ce poate face Europa în aceste condiții? Probabil că Europa va încerca să facă ceva sau va discuta despre cum să riposteze chiar, nu neapărat virulent, la Administrația Trump, adică să rămână unită și chiar să își asume, inclusiv pe relația cu Ucraina, un punct de vedere diferit. Maximul unei asemenea poziționări ar fi ca, în pofida dorinței domnului Trump de a face armistiții în Ucraina, Uniunea Europeană să declare că vrea să continue războiul’, a susținut profesorul Dungaciu într-un interviu acordat Agerpres.

Profesorul a spus, în context, că provocarea României este să găsească un loc în acest duel dintre Washington și Bruxelles.

„Cea mai mare provocare pentru România, pe termen scurt, este găsirea unei poziționări strategice pe relația Washington-Bruxelles. Ce s-a întâmplat în Statele Unite nu e o schimbare de președinte, e o schimbare de regim. Schimbare de regim înseamnă că practic tot eșafodajul societal, politic, economic, cultural din Statele Unite se modifică. O să vedem o modificare nu numai la nivelul viziunii strategice, o să vedem o modificare și la nivelul valorilor care prezidează societatea americană. (…)

Deci, ‘răscolirea’ americană este extrem de profundă. Nu-i întâmplător că astăzi deja vedem niște mici fricțiuni de tip cultural între adepții taberei tehnologice, noilor tehnologii din jurul domnului Musk, dar din jurul oamenilor bogați din Silicon Valley și tradiționaliștii de tip MAGA, care-l au în frunte poate pe Steve Bannon.

Deci, bătălia dintre aceste două curente, care e foarte interesant de urmărit, este expresia faptului că modificarea de putere de la Washington e, de fapt, o schimbare de regim, care va agita toate nivelurile de funcționare a societății americane”, a menționat Dan Dungaciu.

Profesorul a subliniat că România se află în acest tablou într-o situație aproape imposibilă, fără să-și pregătească nicio formulă politică capabilă să-și asume la nivel de mainstream mesajul lui Donald Trump și al Administrației sale.

„Asta este principala problemă. Se pare că România și-a amenajat spațiu public sau spațiu politic plecând de la ipoteza că Donald Trump în 2016-2020 a fost un accident istoric și că niciodată acel accident istoric nu se poate repeta. În 2024 am înțeles cu toții că Donald Trump nu este un accident istoric, este un trend istoric. Din păcate, diriguitorii politici ai României n-au înțeles asta și au rămas, ca să zic așa, complet descoperiți. Tot ce înseamnă mesaj al lui Donald Trump, din păcate, în România este trecut la rubrica ‘așa nu’. Nu avem un partid, asta este și explicația pentru care astăzi nimeni aproape din mainstream-ul românesc, inclusiv guvernarea, nu mai vorbește despre parteneriatul strategic cu Statele Unite, ceea ce mi se pare aproape o amenințare la securitatea națională. Toată lumea vorbește maximum despre relațiile euroatlantice ale României, dar nimeni nu mai vorbește despre relația specială cu Statele Unite. Și nu mai vorbește de teamă ca nu cumva din partea Opoziției să apară curentul trumpismului exprimat de unul sau de altul. Problema României nu este de persoane’, a spus Dan Dungaciu.

Sursa: R3media

Constantin Gheorghe: „După „pandemie”, alt domeniu în care manipularea „merge” ca unsă: războiul din Ucraina.

 

După „pandemie”, alt domeniu în care manipularea ”merge” ca unsă: războiul din Ucraina. Dintr-un motiv foarte simplu: individul, consumator de știri despre cele două evenimente, are prea puține, spre deloc, cunoștințe necesare pentru a aborda critic noianul de informații care-l inundă. Și atunci polarizarea opiniilor este inevitabilă, și, ce-i mai grav, polarizarea privește aspecte periferice ale celor două domenii, și aproape deloc esența.

De asta avem acum delirul rasist, în esența lui, împotriva rușilor. Totul pornește de la premiza că ăia sunt niște monștri, care ucid cu plăcere și sadism copii și bătrâni, care distrug înfloritoarea cultură și civilizație ucrainene, și cărora forțele binelui, gen Azov, voluntarii din lumea întreagă, în diverse pauze și armata regulată, NATO și UE, SUA, ce mai, îngerii contra demonilor.

Cât despre situația din teren, mișcările de trupe, cauzele și consecințele conflictului, negocierile, astea nu contează. Ar plictisi! Alta este să vorbești despre operațiile estetice ale lui Putin.

Incultura este factorul favorizant, și instrumentul predilect al manipulării. Tot ce vedem/citim/auzim se adresează inculturii generalizate în toate societățile. Toate reformele ”educației”, promovate în întreaga Europă, după căderea ”comunismului” asta au urmărit: generalizarea inculturii, a analfabetismului funcțional. Și le-a reușit! Ultima lovitură dată învățământului public românesc este nebunia ”modulelor”.

Evident, există un segment educativ extrem de restrâns și în educația privată, care formează elite, în general elite politice. Este un domeniu exclusivist, și în care selecția nu se face după merite neapărat, ci după familia din care faci parte. Restul elitelor? În general selecția este încredințată piețelor. Și, ca orice selecție de acest fel, are multe slăbiciuni și efecte negative.

Sunt câteva națiuni, precum cea rusă, cea chineză, cea japoneză, care și-au păstrat sisteme educative puternice, bazate și pe meritocrație. Dar fuga creierelor nu le ocolește, deci ele vor fi slăbite de incapacitatea occidentului de a mai face performanță în educație.

Așa că manipularea are un viitor luminos. Și sigur va distruge lumea pe care o știm noi. Fără să pună nimic mai bun în loc…

 

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Acum, dincolo de propagandă, și la modul cel mai serios…”

 

Acum, dincolo de propagandă, și la modul cel mai serios. Rușii au o cunoaștere profundă a Occidentului, și nu de ieri, de azi, ci cam de la Petru cel Mare încoace. A fost, dacă vreți, un soi de obsesie pentru ei. Au o largă diaspora, construită în timp, din perioada Imperiului Țarist, emigrația ”albă” din timpul Războiului Civil, și apoi din primii ani ai bolșevismului. Este apoi emigrația din epoca sovietică, inclusiv cea a evreilor, disidenților, în general a intelectualilor contestatari, care nu au uitat însă că sunt ruși, deși fugiseră de persecuțiile din epoca stalinistă, mai ales. După care urmează emigrația economică, urmare a prăbușirii URSS. Numai în SUA sunt aproape trei milioane de ruși, educați, cei mai mulți, unii în universitățile americane. În Occidentul european situația este identică.

Cu ochii pe oligarhi, buni și ei la ceva, mai ales în relațiile economice la vârf, în cercuri în care doar o mână de oameni au acces, uităm armatele de ruși angajați în multi-naționale, peste tot în lume, și în Rusia. Să nu uităm mediile cultural-artistice, ale spectacolului, căsătoriile mixte, extraordinara lor flexibilitate în gândire, adaptarea la mediu, ambiția, și, da, demnitatea, sentimentul că aparțin unui mare popor, cu toată doza de mesianism inevitabilă.

Noi am creat o imagine caricaturală a Rusiei. Din motive de necunoaștere. De fapt, de refuz al cunoașterii. Apropo, deși nu pare că rămân la subiect, câte căsătorii mixte au mai avut loc după 1960, după ”derusificarea” României? Cum vrei să evaluezi corect ceea ce se întâmplă în Rusia, când tu nu cunoști schimbările induse de realitățile ultimei jumătăți de secol.

Și acum ajungem la ”nebunia lui Putin” și la ”eșecul”ofensivei” Rusiei în Ucraina, generat de sancțiunile economice ale Occidentului. Chiar crede cineva că, într-o dimineață, Putin s-a trezit cu fața la saltea, și a ordonat: ”Pe ei, tanchiștii mei!”? Cât de naiv să fii, să crezi așa ceva?

Acțiunea actuală din Ucraina este pregătită de cel puțin zece ani! Și TOATE posibilele reacții ale SUA și ale Occidentului au fost analizate și construite strategii de contracarare. Strategii care au început să funcționeze imediat după prima tranșă de sancțiuni, cea din 2014! Cine sunt autorii acestor strategii? Păi, cei de care v-am spus mai sus: rușii din diaspora și din multinaționalele ”parcate” în Federația Rusă. Care cunosc mecanismele financiar bancare, piețele, nu doar cele de materii prime, și tot așa. Din milioanele de ruși care au acces la așa ceva, credeți c-a fost greu să recruteze analiști? Să aibă cunoștințe solide despre mentalitățile occidentale, despre părțile tari și părțile slabe ale societăților occidentale, despre structuri sociale, reacții posibile, valori politice, sociale, culturale, morale.

Rușii nu s-au aruncat cu capul înainte într-o aventură militaristă. Să nu-i subestimăm! Nu sunt barbarii ăia pe care ni-i vinde propaganda anti-rusă. Sunt sofisticați în gândire, înțeleg, și folosesc complexitatea în favoarea lor. Despre asta ar trebui să se vorbească în emisiunile alea de tot râsul de la televiziunile noastre. Nu despre nebunia lui Putin, amantele lui și operațiile estetice. Ni se induce un fals sentiment de siguranță. Ni se alimentează o rusofobie irațională, care ne împiedică să vedem ansamblul. Așa cum nu avem cu adevărat specialiști în relațiile cu SUA, cu UE, nu avem nici în materie de relații cu Rusia. Și cu China, că și asta e o problemă mare. Acest dispreț față de Rusia promite să ne coste.

Eu sunt, de felul meu, anti-imperialist. Nu pot aproba politicile imperiale ale Americii, nici pe cele ale Rusiei. Și nici înclinațiile în materie ale UE și ale Chinei.Mă ghidez după principiul ”Cunoaște-ți dușmanul ca pe tine însuți!” Asta nu înseamnă că ești trădător. Ești doar precaut, vorba Dulapului Suprem, și-ți pasă de interesul național!

Autor: Constantin Gheorghe