Se afișează postările cu eticheta referendumul pentru familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta referendumul pentru familie. Afișați toate postările

miercuri, 3 octombrie 2018

Referendumul pentru familie: o soluţie viabilă la criza demografică a României

Referendumul pentru familia tradiţională nu are numai o conotaţie morală, ci şi una social-demografică. Arhiepiscopul Calinic al Argeşului şi Muscelului a amintit, în discursul la nunta dintre Principele Nicolae şi Alina Binder, de referendumul pe tema familiei tradiţionale.Inițiativa civică vizează înlocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Potrivit expunerii de motive din proiectul de lege, acesta „își propune să înlăture orice echivoc pe care utilizarea termenului de «soți» (…) ar putea să-l aducă în conturarea noțiunii de «familie», a raportului dintre «familie» și dreptul fundamental al bărbatului și al femeii de a se căsători și a întemeia o familie”. Numai astfel familia devine creatoare de viaţă, deci de naştere de prunci, fapt ce reprezintă esenţa unei uniuni dintre un bărbat şi o femeie, cu respectarea preceptelor biblice. Familia care duce la naştere de prunci înseamnă viaţă. Nu întâmplător ierarhul ortodox care i-a cununat pe prinţul Nicolae şi soţia sa Alina la Sinaia în weekendul trecut a surprins temeiul ancestral al familiei. Arhiepiscopului Calinic al Argeşului şi Muscelului a afirmat în faţa mirilor regali că „orice căsătorie, când tinerii, mirele şi mireasa se gândesc să întemeieze o familie, înseamnă că se întrupează încă o dată gândirea lui Dumnezeu. Pentru că noi oamenii, bărbaţii şi femeile, tinerii şi tinerele, au fost gândită aşa de Dumnezeu şi aşa a binecuvântat el şi aşa trebuie să fie. De exemplu, dacă facem un exerciţiu să spunem aşa, în fugă, puţin mai abracadabrant aşa: dintr-o dată, în calculatoarele lui Dumnezeu să se seteze acolo numai naşteri de bărbaţi. Ar fi plin Pământul doar de bărbaţi. Ar fi pustiitor şi plictisitor. Dacă cineva de acolo face o greşeală şi apasă pe o tastă şi se pot naşte numai femei, ar fi amuzant aşa pentru o vreme. Dar după aceea se complică lucrurile. Aşa încât Dumnezeu a gândit forma şi felul nostru de a fi“. În acest context referendumul pentru familia tradiţională din 6 şi 7 octombrie a.c. vine în întâmpinarea unui deziderat social-demografic. În mai puţin de zece ani populaţia României a scăzut cu peste 1,6 milioane, iar trendul se va menţine şi pe viitor. Până în anul 2060 populaţia va ajunge în jur de 14 milioane de locuitori, presupunând că fertilitatea feminină se va menţine constantă, apreciază specialiştii contactaţi de gândul. E cea mai drastică scădere într-un interval de o sută de ani, având în vedere că la recensământul din 1948, primul recensământ care a acoperit actualul teritoriu al României, populaţia stabilă a fost de 15,8 milioane locuitori. Potrivit datelor statistice finale în urma recensământului din 2011, numărul de locuitori este de 20.121.641, cu 1,5 milioane mai puţin decât în 2002, şi cu 2,6 milioane mai puţin decât în 1992 când populaţia ajunsese la 22.810.035. Nu numai scăderea natalităţii şi emigrarea a dus la căderea dramatică a populaţiei ţării noastre, ci şi îmbătrânirea unui segment demografic major.
Asistăm la o îmbătrânire a populaţiei României. Ponderea persoanelor varstnice, de peste 65 de ani, era, la 1 ianuarie 2018, de 18% din totalul populatiei, respectiv 3.559.957 de persoane dintr-un total de 19.523.621.Conform datelor INS, dintre varstnicii existenti, barbatii insumau 1.433.412 persoane (15% din totalul barbatilor rezidenti in Romania de 9.543.228 persoane), iar femeile 2.117.495 (21% din totalul femeilor rezidente in Romania de 9.980.393 persoane). In plan teritorial, regiunea cu cei mai numerosi vârstnici, raportat la totalul populaţiei rezidente sunt Sud-Muntenia si Sud-Vest-Oltenia (peste 20% din total), urmate de Nord-Est (17,8%), Centru (17,7%) si Nord Vest (17%), cea mai „tanara” fiind regiunea Bucuresti-Ilfov (15,9%). Varsta mediana si varsta medie plasează România sub nivelul Uniunii Europene, desi în ultimii 15 ani acestia s-au aflat în continuă crestere. Astfel, vârsta mediană a populaţiei rezidente a crescut de la 35,3 ani în România în 2003 la 41,8 ani în 2017, in timp ce in UE indicatorul a crescut de la 38,9 ani la 42,8 ani. Varsta medie a populatiei rezidente a crescut de la 37,8 ani (2003) la 41,7 (2017), iar in UE de la 39,8 la 42,5 ani. Indicele de îmbătrânire demografică a populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2018 a fost de 116,9 persoane vârstnice la 100 persoane tinere. Structura gospodariilor realizata în funcţie de statutul ocupţional al capului gospodariei arata ca cele mai numeroase categorii sunt cele de pensionari (43,9%) si de salariati (38,4%). Structura dupa varsta capului gospodariei plasează pe locul doi gospodariile conduse de cele cu cap de gospodarie în vârstă de 65 ani şi peste (34,6%), pe primul loc plasându-se cele în vârstă de 25-49 ani (36,8%). În anul 2017, din totalul de 5,228 milioane de pensionari, 3,971 milioane erau pensionari de asigurari sociale pentru limita de vârstă.În câţiva ani se pune problema reală că nu va mai fi o masă de populaţie tânără în câmpul muncii ca să asigure plata pensiile şi dezvoltarea economică a ţării. Ca urmare organizarea referendumului pentru familia tradiţională din 6 şi 7 octombrie are şi o puternică componentă social-demografică, care va duce la ocrotirea uniunii legale dintre un bărbat şi o femeie ca şi creatori de viaţă, deci la creşterea natalităţii în România, fundament al unei dezvoltări economice durabile. Creşterea demografică a României depinde şi de noi, ca pe 6 şi 7 octombrie, să protejăm familia ca sursă a vieţii şi naşterii de prunci români.Referendumul este cel mai democratic exerciţiu electoral şi primul din istoria României organizat liber la iniţiativa cetăţenilor, nu a elitei politice. Să mergem să votăm pentru viitorul nostru democratic şi demografic.


Ionuţ Ţene


joi, 13 septembrie 2018

Ce se câştigă şi ce se pierde de pe urma referendumului?

O cursă fără învingători şi fără învinşi este de neconceput.  Este referendumul pentru familie o cursă, o întrecere între o tabără pro şi una contra? Deocamdată taberele nu s-au conturat.
Faptul că data a fost stabilită în pripă, pentru data de 7 octombrie arată că miza acestui referendum ca quasi inutil. De la Geneză încoace toată lumea este acord că familia este formată dintr-un bărbat şi o femeie.
PSD vrea să scrie istorie, sau să rescrie Biblia, din moment ce a decis că este nevoie să fie stipulat în mod expres acest lucru. Profitând de o campanie demarată de preoţi, PSD s-a gândit că poate scoate un profit electoral şi, fără să pornească o campanie furibundă, a stabilit că trebuie organizat un referendum pe această temă. Majoritatea parlamentară a votat, guvernul a stabilit data. Urmează ca în 7 octombrie cetăţenii să se prezinte la urne.
Ce se poate câştiga şi ce se poate pierde? Să punem răul în faţă. În primul rând se vor pierde nişte bani. În al doilea rând pierderea ar putea fi una de imagine. Dacă prezenţa la vot va fi slabă, referendumul să nu fie validat. Coaliţia de guvernare se va acoperi nu doar de ruşine, ci şi de ridicol. Nevalidarea referendumului ar echivala cu recunoaşterea faptului că familia nu este doar uniunea dintre un bărbat şi o femeie.
Sigur, asta nu înseamnă că se vor putea căsători bărbaţii între ei şi femeile între ele. Situaţia va rămâne la fel ca până acum. Adică o problemă dezbătută din când în când.
Punând binele în faţă, referendumul ar putea fi o repetiţie pentru marea reuniune din preajma zilei de 1 Decembrie.  Timpul scurt obligă guvernul să demareze o campanie în forţă pentru chemarea alegătorilor la urne.
Dacă pentru PSD şi ALDE este un prilej de a se întâlni cu alegătorii, opoziţiei i se oferă şansa de a arăta că guvernul Dăncilă aruncă banii publici pe fereastră. Cu suma cheltuită s-ar fi putut face altceva.
Interesantă va fi poziţia preşedintelui. Klaus Iohannis se află în campanie electorală, mai mult sau mai puţin mascată. Ieşirea la curăţenie alături de un grup de tineri este acţiunea electorală mai mult decât simbolică. Preşedintele avea pregătită şi o declaraţie, de altfel foarte previzibilă: ar trebui făcută o curăţenie mai în profunzime. Metafora, străvezie şi deloc profundă, este la îndemâna oricui.
PNL nu a riscat să se opună referendumului. În schimb USR a adoptat co poziţie radicală. Unde se va situa preşedintele? Fiind candidat al PNL în mod normal va merge pe linia partidului. Nu va dori să piardă susţinerea USR şi va încerca să se ralieze şi poziţiei acestui partid.
Interesantă va fi atitudinea străzii. S-a întâmplat însă un lucru care pune semnul îndoielii asupra societăţii civile în numele căreia s-a ieşit la proteste. Un grup de partide plus o serie de ONG-uri au anunţat că se constituie într-un bloc politic. Este vorba în principiul despre organizatorii protestelor, USR, Mişcarea lui Cioloş, despre un partid numit PACT, care s-ar fi remarcat prin faptul că a finanţat protestele.
PNL va avea un concurent ceva mai bine organizat decât era USR, în timp ce preşedintele Iohannis nu se poate debarasa de acest nou bloc politic.
Situaţia politică se complică. Dacă asociaţiile civice se politizează, locul lor va fi luat de alte ONG-uri care la rândul lor se vor declara apolitice. A venit rândul PSD să susţină din umbră o nouă societate civilă? Acest partid nu prea are vocaţia susţinerii societăţii civile, şi în general nu-şi poate apropia intelectualitatea şi tineretul.
Elemente importante în derularea campaniei pentru referendumul familiei sunt cultele religioase, preoţimea.
Pe ajutorul lor electoral mizează nu doar PSD, ci şi PNL. Liberalii pot juca o carte importantă în următoarele săptămâni.

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş