Aparent vom avea Guvern, în sfârșit, după o jumătate de an în care virginele, miresele neîntinate ale Politicii dâmbovițene, au aruncat răspunderea unele la altele, un fel de tenis în care fileul eram noi. Fiecare servă bună era meritul lor, fiecare lovitură în fileu era vina noastră. Totuși, hai să pornim cu dreptul, corect, firesc, jurnalistic. Cine e Luca Niculescu ăsta?
„Luca Niculescu (născut pe 25 aprilie 1971) este un jurnalist și diplomat
român. A lucrat ca jurnalist în mass-media din România și Franța timp de mai
mulți ani. Niculescu a fost ambasadorul României în Franța, Andorra și Monaco
între 2016 și 2022. Din 2022, este secretar de stat în cadrul Ministerului
Afacerilor Externe al României, responsabil cu aderarea țării la Organizația
pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)”, zice propria pagină de
Wikipedia. “A absolvit Facultatea de Jurnalism și Comunicare a Universității
din București în 1995. În 1996, Niculescu a obținut o diplomă de masterat în
jurnalism european la Centrul Universitar pentru Formare în Jurnalism al
Universității din Strasbourg. Ulterior, a devenit jurnalist, construindu-și o
carieră axată pe domeniul relațiilor internaționale. La Radio France
Internationale (RFI) în 1992 și redactor-șef al RFI România, în 2000. De asemenea,
a fost corespondent permanent în România pentru mai multe instituții media
franceze, precum France Culture, France Info, France Inter, Libération și
TV5Monde. În 2016, Niculescu a devenit ambasadorul României în Franța, Andorra
și Monaco”.
Adică “jurnalist de-al nostrum”, ar trebui să fim măguliți. Primul. De ce nu
dansăm, totuși? Copleșiți de mândria că se dă țara “pe mâna noastră”, în
sfârșit? De ce nu jubilăm, nu-l încărcăm cu laude și patos? Pentru că nu avem
nicio certitudine că va continua pe calea cea bună. Promite reforme, dar are în
spate un șir de miniștri ce promit cu totul altceva. El zice reformă, ăia zic
că măresc pensii. Cea mai mare temere a noastră, de fapt, e să nu fie doar un
pion. Ca marea masă a jurnaliștilor, azi, dacă e să fim corecți, să ne uităm
atenți în oala noastră, în propria ciorbă. 12 din 17 miniștri sunt ai PSD, ceea
ce e oarecum firesc, doar n-au dărâmat guvernul anterior degeaba, aparent
urmează să-și asume. Restul de nume, conform PROTv, sunt apropiate de președintele
Nicușor Dan, cum ar fi miniștrii Cercetării și al Culturii. Printre nume, unele
se regăsesc și în dosare DNA și ale unor instanțe, așa cum stă bine unui
politician român serios. Fără miniștri PNL sau UDMR, care însă susțin guvernul.
OK, Sus Guvernul, că avem nevoie de el.
Ce așteptăm noi de la el, însă? Nu vorbe goale. Nu promisiuni, nu povești. Să
facă urgent bugetul. Să astupe în continuare găurile negre din economia
românească, pe unde țara sângerează cu bani spre destinații necunoscute, doar
bănuite. Să continue și să afirme tranșant apartenența și parcursul
proeuropean. Nu proocidental, proeuropean, da? Să echilibreze piața energiei,
doar vine iarna și se anunță prețuri galopante. Vestea bună e că în ministere
strategice am văzut miniștri pregătiți: Finanțe, Externe, Energie. Educație. De
alte câteva nume ne temem ca de râie, ca să fim sinceri. Dar trebuie să fim
corecți și să recunoaștem că tot ceea ce vedeți în jur, în Politică,
Administrație, Relații externe, e oglinda societății noastre. Așa suntem. Așa
am ales să fim reprezentați. Acesta e nivelul, aceasta e garnitura cu care
mergem înainte în vremuri de Crize Economice, Energetice, cu Războaie palpabile
sau media, cu manipulări grosolane din partea marilor Puteri și a marilor
miliardari ai Planetei. Aproape c-ar fi vremea de o rugăciune…
Aparent
vom avea Guvern, în sfârșit, după o jumătate de an în care virginele, miresele
neîntinate ale Politicii dâmbovițene, au aruncat răspunderea unele la altele,
un fel de tenis în care fileul eram noi. Fiecare servă bună era meritul lor,
fiecare lovitură în fileu era vina noastră. Totuși, hai să pornim cu dreptul,
corect, firesc, jurnalistic. Cine e Luca Niculescu ăsta?
„Luca Niculescu (născut pe 25 aprilie 1971) este un jurnalist și diplomat
român. A lucrat ca jurnalist în mass-media din România și Franța timp de mai
mulți ani. Niculescu a fost ambasadorul României în Franța, Andorra și Monaco
între 2016 și 2022. Din 2022, este secretar de stat în cadrul Ministerului
Afacerilor Externe al României, responsabil cu aderarea țării la Organizația
pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)”, zice propria pagină de
Wikipedia. “A absolvit Facultatea de Jurnalism și Comunicare a Universității
din București în 1995. În 1996, Niculescu a obținut o diplomă de masterat în
jurnalism european la Centrul Universitar pentru Formare în Jurnalism al
Universității din Strasbourg. Ulterior, a devenit jurnalist, construindu-și o
carieră axată pe domeniul relațiilor internaționale. La Radio France
Internationale (RFI) în 1992 și redactor-șef al RFI România, în 2000. De asemenea,
a fost corespondent permanent în România pentru mai multe instituții media
franceze, precum France Culture, France Info, France Inter, Libération și
TV5Monde. În 2016, Niculescu a devenit ambasadorul României în Franța, Andorra
și Monaco”.
Adică “jurnalist de-al nostrum”, ar trebui să fim măguliți. Primul. De ce nu
dansăm, totuși? Copleșiți de mândria că se dă țara “pe mâna noastră”, în
sfârșit? De ce nu jubilăm, nu-l încărcăm cu laude și patos? Pentru că nu avem
nicio certitudine că va continua pe calea cea bună. Promite reforme, dar are în
spate un șir de miniștri ce promit cu totul altceva. El zice reformă, ăia zic
că măresc pensii. Cea mai mare temere a noastră, de fapt, e să nu fie doar un
pion. Ca marea masă a jurnaliștilor, azi, dacă e să fim corecți, să ne uităm
atenți în oala noastră, în propria ciorbă. 12 din 17 miniștri sunt ai PSD, ceea
ce e oarecum firesc, doar n-au dărâmat guvernul anterior degeaba, aparent
urmează să-și asume. Restul de nume, conform PROTv, sunt apropiate de președintele
Nicușor Dan, cum ar fi miniștrii Cercetării și al Culturii. Printre nume, unele
se regăsesc și în dosare DNA și ale unor instanțe, așa cum stă bine unui
politician român serios. Fără miniștri PNL sau UDMR, care însă susțin guvernul.
OK, Sus Guvernul, că avem nevoie de el.
Ce așteptăm noi de la el, însă? Nu vorbe goale. Nu promisiuni, nu povești. Să
facă urgent bugetul. Să astupe în continuare găurile negre din economia
românească, pe unde țara sângerează cu bani spre destinații necunoscute, doar
bănuite. Să continue și să afirme tranșant apartenența și parcursul
proeuropean. Nu proocidental, proeuropean, da? Să echilibreze piața energiei,
doar vine iarna și se anunță prețuri galopante. Vestea bună e că în ministere
strategice am văzut miniștri pregătiți: Finanțe, Externe, Energie. Educație. De
alte câteva nume ne temem ca de râie, ca să fim sinceri. Dar trebuie să fim
corecți și să recunoaștem că tot ceea ce vedeți în jur, în Politică,
Administrație, Relații externe, e oglinda societății noastre. Așa suntem. Așa
am ales să fim reprezentați. Acesta e nivelul, aceasta e garnitura cu care
mergem înainte în vremuri de Crize Economice, Energetice, cu Războaie palpabile
sau media, cu manipulări grosolane din partea marilor Puteri și a marilor
miliardari ai Planetei. Aproape c-ar fi vremea de o rugăciune…
Autor: Alexandru Ruja
Sursa: Graiul Maramureșului