| |||||||||
|
miercuri, 1 februarie 2023
5 noutăţi de la TWINKL
Concursul Internațional DISCOVERY, Ediția a XXIX-a, 6-10 martie 2023
|
|
|
ELENA CLAUDIA DRUGĂ CER, DIN CER, BUNĂTATE
(semnal editorial; autor Vasile Bele)
Azi, voi cere, „… din cer, bunătate”, pentru a
se împlini porunca biblică: „dați, Cezarului, ce-i a Cezarului!”. O știți, cu
siguranță! Am să încerc, atât cât îmi este cu putință, să semnalez apariția
editorială a volumului „Cer, din cer,
bunătate”, apărut la Editura Cartea Ta, Oradea, 2020, ISBN
978-606-94675-9-6, 108 p., autor Elena Claudia Drugă. Am citit volumul și,
precum alte volume și alți autori, se arată interesant. Poezii de factură
clasică, rezonând mai mult sau mai puțin cu realitatea cotidiană, îți stârnesc
interes pentru lectură.
Nimic nu este
întâmplător sub soare, zice o vorbă! Această vorbă se potrivește autoarei, pe
care nu o cunosc personal, dar pot spune că se află la început de drum înspre
literatură. Foarte bine. Scrie cu patos. Aș zice că scrie și cu o oarecare
naivitate, dar nu aș vrea să fiu înțeles greșit. Nu scrie copilării și nici
copilărisme. Scrierea-naivă aș declara-o poezie-apel la… bunătate, precum,
bunătatea din titlul volumului.
Probabil, de aici vine titlul acestui volum…
„cer, din cer…”. Întrebare: oare să mai fi cerut, până acum, cuiva, ceva, și nu
s-a rezolvat? Poate da! Poate nu! Dar, faptul că, cere-Cerului, nu este o
cerere oarecare. Este, de fapt, poate ultimul lucru și loc, de unde mai poate
să vină soluția cererilor ei.
Volumul și poeziile sunt marcate de o
profunzime pe care chiar și eu o bănui. O profunzime aparte, soră cu
naivitatea, soră cu credința, cu rugăciunea, cu clopotul vestitor al zilei, cu
Biserica Mireasă.
Nu o scriere
naiv-copilărească, ci una cu responsabilitate. Responsabilitatea unuia care a
trecut prin viață, care știe „mejda” dintre bine-rău, alb-negru,
lumină-întuneric, dintre pământesc-nepământesc, dintre puterea lui Dumnezeu și
răutățile lumești. Deci, cu siguranță nu povestim de cineva/ceva imatur.
Se vede o oarecare experiență dar și o provocare… o
provocare a vieții, pe care ea, autoarea dorește să o depășească. O vom susține
și îi vom aprecia micile creații cu o tematică diversificată. M-a atras titlul
volumului… „Cer, din cer, bunătate”.
Doamne, cât de frumos! Și cât de
adevărat, pentru că de-acolo, ne vin toate… din cer, de la Bunul și Dreptul
Dumnezeu.
Nu afirm că am
în față o scriitoare doar de factură tradiționalistă, dar cred că este o
credincioasă, cu frică de Dumnezeu Tatăl, care își dorește o lume mai bună, mai
sinceră… așa cum, poate (și așa ar trebui să fie!), ne-o dorim fiecare din noi.
Ne-o dorim, dar, oare, facem ceva pentru a o avea așa? Mai mult sau mai puțin…
„Cer, din cer, o viață
bună,
Dar în cer fulgeră, tună”,
zice autoarea, undeva, într-o strofă din poezia „Cer, din cer”, (p. 5), parcă știind că
din cer se văd toate pe pământ… Așa și este… toate se văd! Cu rele, cu bune.
Din păcate, dar nici nu aș vrea să credeți că am preluat rolul judecătorului
pământesc, sunt prea multe rele și prea puține bune. Vinovații? Toți! Cu toții…
Și-atunci,
vine, novicea-autoare și, parcă, trage un semnal. Parcă, ar vrea să se/ne
întrebe: „până când atâtea rele?”. O face într-o formă sau alta, nu așa,
direct. Poemul „Inimă”, (p. 7), este
iar un exemplu. Este, în fapt, inima unui „nepregătit-pregătit” pentru viață, a
unuia care încă speră într-o lume curată și bună, cinstită și sinceră:
„Inimă… atâtea ode,
poezii, romane și povești
Ți s-au dăruit ție,
dar tu încă nu ești
Pregătită de război,
nici măcar de luptă
Aștepți miracole, dar
uiți, c-o pagină e ruptă”.
Îmi place
poezia „Dragă răsărit”, (p. 6), pe
care mi-o închipui o scrisoare, adresată soarelui aflat în răsărit și scrisă de
unul care se bucură de această zi, cu toată inima, dar care, nu își dorește, în
această zi, să atingă idealuri, irealuri, dimpotrivă, vrea doar, nici n-o să
credeți… simplitate – o lume simplă, „locuri curate”, speranță și magie,
„bucurie”… iată, strofa:
„Dragă răsărit, sper
într-o magie,
Să îmi fii aproape,
să-mi dai bucurie.
E greu de găsit, e
atât de rară,
Mai e doar o clipă și
o să dispară.
Lasă-mă, te rog, să
cred în minuni,
Că există oameni,
iubitori și buni!
N-aș vrea să devin cu
suflet de piatră,
Să aparțin parcă, de
la cort, din șatră”.
Aici, nu mai
poți vorbi despre naivitatea unui copil. Avem un matur, care mulțumește
răsăritului că i-a dăruit această zi. Cu toții am putea face acest lucru. Și
cum o putem face? Prin rugăciune! Autoarea, alăturat rugăciunii, găsește
curajul de a se adresa cuiva, prietenește, unuia care ar putea-o ajuta, într-o
formă sau alta – răsăritul. Frumos. Acest răsărit de zi, de soare, de viață, nu
are nicio vină, pământeștilor pricini și răutăți. Din punctul de vedere al
autoarei, răsăritul este salvarea cotidiană.
Încadrez
poemele la cele cu tentă religioasă. De ce, cu tentă, religioasă? Cu siguranță
o să mă întrebați… Pentru că, ele, poeziile, sunt adresate Cerului și celor
de-acolo, din Cer. Poezii-rugăciune. „Doamne, care le poți pe toate, atât îți
cer… eu, umilul rob al Tău, dar nu-mi da osândă. Iartă tuturor, „precum în Cer,
așa și pe pământ!”. Trimite bunătate, fericire, iubire Nu vi se pare că avem
tenta religioasă?
Iată, alt
exemplu, care-mi vine în sprijin:
„Dacă
eram cu frică diafană și fără de credință,
Găseam măcar în vis,
stropi de făgăduință”,
din poemul „Dacă era…”,
(p. 9), cu un final excepțional, cu o asumare, cu responsabilitate și credință:
„Dacă era, erau, eram,
oricând, oriunde și oricum,
Orice poveste-a fost,
oricum, eu mi-o asum”.
Autoarea, după scrisoarea către răsărit, cheamă stelele,
nu una, nici două, nici trei… ci, cinci - „Cinci
stele”, care să îi fie ajutor și călăuză, în labirintul lumesc. „Cinci stele”, (p. 10), fiecare cu
puterea sa – norocul (steaua cu noroc), zâmbetul (steaua care „nu mă lasă să
fiu tristă”), steaua iertării și a îmbrățișării („îmi dă grija pentru suflet și
iertarea”), puterea („cea de-a patra cu putere”) și, în fine, cea din urmă,
steaua cu numărul cinci - „îmi dă frica de urât și de viață grea”).
Antonimul
trecut-prezent îl găsim în poemul: „O
clipă”, (p. 11):
„Clipa ce desparte
trecutul de present
e-o graniță
impunătoare,
plină de lacrimi și
regret”.
- antonimul prieten-dușman, îl găsim în poemul „Te iubesc, prostuțo!”, (p. 12:
„Timpul ce-mi va fi?
Prieten sau dușman?
Ziua o s-o simt, lungă
cât un an?”.
Dacă tot vorbim de antonimele din lirica
Elenei C. Drugă, nu putem trece cu vedere: alb-negru, frumos-urât,
sărman-bogat, blând-crud:
„Viață! Ești doar una, fii un pic mai blândă,
Nu mai sta cu bățul după gard la pândă.
Viață! Viață dragă, nu fi așa crudă,
Lasă-ne iubirea, fără multă trudă!”,
(„Viață…”, p. 25).
- bine-rău:
„Dacă-i bine, dacă-i
rău,
Ce-ai făcut de capul
tău.
Dacă-i roșu, dacă-i
verde,
Oricum, nimeni nu mai
crede”, („De la dulce ne stricăm…”, p. 27), sau,
aceeași poezie, strofa următoare:
„Nici în rău, dar nici în
bine,
Ei cred doar ce le
convine.
N-au nici umbra
luminoasă,
Se pitesc la ușa
roasă”.
Sau antonimie?
Clar, folosirea antonimelor este evidentă. Și, încă un exemplu, relevant –
antonimul prietenie/prieten-dușmănie/dușman:
„Văd des intenții
pline de răzbunare,
Dar mi-acopăr ochii cu
floare de cicoare.
Văd cum prietenia se
transformă-n dușmănie,
Însă-mi pun pe răni
multă alifie…”.
Și exemplele pot continua. Am remarcat, câtă autenticitate
dau aceste antonimii, versului și
autoarei. Vă las pe dumneavoastră să le descoperiți pe următoarele. Mie acestea
mi-au fost de-ajuns să mă conving de faptul că autoarea este, în fapt, una de
factură complexă.
Dar de trilogiile următoare ce veți zice?
- trilogia „a fi, a cere, a avea”, „E bine să fii, să ceri și să ai, o dată în viață”, din poemul „O dată în viață”, (p. 55);
- „a spera, a ierta, a găsi” - „E bine să speri, să ierți, să găsești, o dată în viață”, idem
supra;
- „a ști, a cunoaște, a ajuta”, - „E bine să știi, să cunoști, să ajuți, o dată în viață”, idem supra;
- „a șterge, a arunca, a ignora”, - „E bine să ștergi, să arunci, să ignore, o dată în viață”, idem
supra;
- „a căuta, a ridica, a relua”, - „E bine să cauți, să ridici, să reiei, o dată în viață”, idem supra;
- „a sparge, a lovi, a goni”, - „E bine să spargi, să lovești, să gonești, o dată în viață”, idem
supra:
Cu siguranță,
trilogii mai găsim, depinde de fiecare din noi cum le vedem și la ce ne
raportăm, atunci când vorbim despre trilogii, nu? Dacă vorbim de interdicții,
ce ați zice de următorul exemplu de trilogie format din… sintagme, din poezia „E interzis”:
„… să intri cu
bocancii într-o viață străină” / „… să uiți de oamenii ce te-au iubit” / „… să
mergi pe cioburi de oglindă”. În acest context, aș face o propunere - a se vedea poezia „Focuri”, de unde am mai putea da un
exemplu de trilogie, formată din sintagmele: „Sunt focuri…”, „… ce nu se mai sting” / „… care cad din
cer” / „… ce au ars de mult și ultima chemare”…
Oare despre ce
povestim? Simplitatea poetei? Cu siguranță, nu! Elena Claudia Drugă – un poet
actual, al actualului, al lumescului ce ne înconjoară, al originalității de
exprimare, un poet al religiosului din noi… sau feminizată exprimarea, (pentru
a nu da apă la moara cârcotașilor!) – o poetă actuală, a clipei prezente, a
lumii în care trăim și respirăm, o poeta originală.
Deocamdată, atât, lăsând și altora posibilitatea de a
recenza/semnala această carte, care nu este altceva decât un dar, un răspuns la
cererea, făcută de către autoare, Cerului, Divinității. Un răspuns din Cer
către sufletul autoarei. Este o eliberare. Este o realitate de care am vrea să
fi cuprinși – o lume mai bună, mult zâmbet, sinceritate absolute, „stop-ură”,
„stop-minciună”, „stop-nedreptate”…
Folosind sintagma
„cere și ți se va da!”, acestei autoare, chiar i s-a dat – har și talent.
Finalizez, oarecum, standard – parafrazând - „carte frumoasă, cinste cui te-a
scris!”, dar, mare atenție, „carte frumoasă, să ai parte de cititori pe măsura
sufletului tău!”. De aici încolo, să vorbească noblețea din sufletul autoarei,
eu mai citez o strofă, extraordinară:
„Nici eu nu-s ca ieri,
nici mâine ca azi,
Nu ne găsim locul, ca
niște nomazi.
Ne dorim să ne crească
rădăcină,
Dar, probabil,
pământul e de vină!”, („Niște nomazi”, p.
56).
Vasile Bele, Chiuzbaia
(MM), 28 ianuarie 2023
Membru U.Z.P.R.,
Filiala Vâlcea;
Membru L.S.R., Filiala
Cluj-Napoca;
Președinte ASCIOR –
ARIA Maramureș;
Asociația Scriitorilor
din Maramureș.
Semnificațiile zilei de 1 februarie 2023
Evenimente ale zilei 1 februarie
1600:
Mihai Viteazul semnează "Tratatul de închinare și credință" față de Rudolf al II-lea, împarat al Germaniei și rege al Poloniei și Ungariei
În schimbul recunoașterii suveranității sale, Rudolf al II-lea a făgăduit lui Mihai Viteazul ajutor și a garantat domnia ereditară în linie bărbătească
1789:
A fost ales primul președinte al SUA, George Washington
1814:
Lordul Byron a publicat "Corsarul"
1814:
Vulcanul Mayon, situat în Filipine, a erupt, provocând moartea a aproximativ 1.200 de persoane.
1823:
Într-un memoriu, vornicul Mihail Sturdza folosește, pentru prima dată în viața politică a Țărilor Române, noțiunea de "conservator", pentru a desemna tendințele marii boierimi de a păstra vechile stări de lucruri
1847:
Se inaugurează Teatrul de la Copou din Iași cu "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg", tablou vivant de Gheorghe Asachi, și "Vicontele de Letorier", vodevil de Bayard și Dumanoir
1861:
Începe să funcționeze, la București, Arsenalul Armatei
1866:
A fost înființată agenția de știri daneză "Ritzaus Bureau" (poartă numele întemeietorului său, Erik Nicola Ritzu)
1880:
Stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație între România și Olanda
1884:
A fost publicată prima ediție a Oxford English Dictionary
1896:
Premiera mondială a operei "Boema" de Puccini, la Torino
1905:
A apărut, la București, "Viața nouă", publicație lunară, sub direcția lui Ovid Densusianu; revista a devenit principalul organ de presă al mișcării simboliste de la noi
1908:
Regele Carlos I al Portugaliei și fiul său, prințul Luis Filipe, sunt uciși la Terreiro do Paco, Lisabona
1912:
A apărut, la Iași, revista "Însemnări literare", sub direcția lui Mihail Sadoveanu și a lui George Topîrceanu
1914:
Intră în funcțiune prima instalație centralizată feroviară din România, pe linia București-Ploiești.
1918:
Rusia adoptă calendarul gregorian.
1919:
A fost desemnata prima Miss America.
1920:
S-a înființat Institutul de Istorie Națională din Cluj-Napoca; fondat din inițiativa și cu sprijinul material al regelui Ferdinand I, Institutul a funcționat în cadrul Universității din Cluj, fiind condus de Ioan Lupaș și Alexandru Lapedatu.
1944:
Evacuarea administrației civile din Transnistria, imediat după ianuarie 1944, când trupele sovietice de tancuri au rupt frontul în nordul Transnistriei.
1946:
Norvegianul Trygve Lie (1896-1968) devine primul secretar general al ONU (până în 1953)
1946:
Proclamarea Republicii Ungare.
1958:
Primul satelit al Americii este lansat cu succes în Cosmos.
Plasat pe o orbită terestră de o rachetă "Jupiter-C", "Explorer" este destinat să transmită semnale pe Pământ, prin cele 2 emițătoare, de la o distanță variind între 340 și 2900 km.
1958:
Egiptul și Siria alcătuiesc "Republica Arabă Unită", o structură care se declară, prin Constituție, parte a unei viitoare mari națiuni arabe.
1968:
A fost înființată Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina.
1974:
Ilie Năstase este declarat cel mai bun tenismen al anului 1973 și este distins, la New York, cu "Racheta de aur".
1978:
Regizorul Roman Polanski plătește cauțiunea și fuge din Statele Unite în Franța după ce a pledat vinovat la acuzația de relații sexuale cu o fată de 13 ani.
1979:
Ayatolahul Ruhollah Khomeini s-a întors la Teheran (Iran), după 15 ani de exil.
1990:
Gabriel Liiceanu înființează la București editura Humanitas.
1991:
România a obținut statutul de "invitat special" la Consiliul Europei. La 7 octombrie 1993 a avut loc ceremonia de aderare a României ca membru cu drepturi depline.
1993:
UM 0433 a primit denumirea de Școala Militară de Subofițeri de Poliție „Vasile Lascăr”.
1995:
România semnează, la Strasbourg, alături de reprezentanții altor 20 de state, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei (a intrat în vigoare la 1 februarie 1998).
1995:
A intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană (Acordul a fost semnat la 1 februarie 1993)
1995:
La Cairo, se întîlnesc, pentru prima oară în istoria Orientului Mijlociu, liderii din Egipt, Iordania, Israel și Yasser Arafat, pentru a sprijini procesul de pace din regiune
1996:
Lansarea în viața politică românească a Partidului "Alternativa României", condus de Varujan Vosganian, și devenit în 28 martie 1999 "Uniunea Forțelor de Dreapta".
1998:
Intră în vigoare Convenția europeană pentru protecția minorităților naționale
1999:
Iuri Voronțov, fostul ambasador al Rusiei în SUA, preia funcția de adjunct al secretarului general al ONU, Kofi Annan.
2001:
Intră în vigoare legea care interzice oamenilor politici să accepte cadouri în schimbul unor servicii sau favoruri. Legea a fost adoptată de Parlamentul japonez la 22 noiembrie 2000.
2003:
Naveta americană "Columbia" se dezintegrează la reintrarea în atmosferă, la altitudinea de 63 km.
Naveta, lansată la 12 aprilie 1981, se afla la a 28-a misiune. Și-au pierdut viața 7 astronauți (6 americani și unul israelian).
Celebrări 1 februarie
1951:
A fost născut Elena Indries.
1951:
A fost născut Rodian Dragoi.
1966:
A fost născut Felix Lupu.
1936:
A fost născut Nicolae Motoc.
1932:
A fost născut Anatolie Panis.
1944:
A fost născut Petru Popescu.
1954:
A fost născut Tudor Dumitru Savu.
1981:
A fost născut Elena Vladareanu.
Comemorări 1 februarie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)