Karma
Pe o bancă, într-o gară,
un bătrân cerşea pomană
şi-o fetiţă mică, mică,
cu parfum de rândunică
i-a întins vreo două mii,
banii ei de jucării
Nu-i pot lua fetiţă mică
cu parfum de levănţică!
c-am avut şi eu o dată
un băiat şi-apoi o fată - ca şi tine -
mică, mică, cu parfum de rândunică
ce-au plecat în lumea lată,
şi-au uitat dorul de tată,
au uitat c-au fost copii,
că le făceam jucării
din pănuşi şi din castane,
din ciuperci şi din bostane,
că le aduceam bomboane
şi m-ascundeam în poiată
când jucau şotron pe-afară
sau râdeau ca o fanfară.
Poate...
Poate că odată cu plopul tăiat,
plopul ce străjuia cărăruia
Poate că odată cu porumbelul
ce a zburat, ţipând, de pe pervazul ferestrei tale,
Poate că odată cu ofilirea freziilor
ce ţi le-am pus în vază cândva,
pe când erai bolnav şi încercai să-nveţi,
erai în sesiune
Poate că atunci, poate că altcândva
mi s-a spulberat orice iluzie...
Mi-ai dăruit un mărţişor
Nu m-am îndrăgostit de tine,
m-am îndrăgostit de povestea ta
cu Amaury şi Jean-François
când erau mici, pitici
şi încercau în filigran să-ţi arate
că te iubesc chiar şi aşa departe cum erai
şi-apoi când m-ai învăţat să-i iubesc pe Julien şi Ania
din cetatea de zăpadă-albastră, de pe ĺtaca
ai dispărut ca o măiastră în înaltul stelelor,
urzind iţele zilelor ce vor veni
în primăvara în care ai adunat bulgări de soare
în mărţişorul ce mi l-ai dat,
pe care eu l-am agăţat de crengile cireşului
din Valea Liniştii şi-a Dorului
sub care noi ne-am sărutat
întâia oară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu