Sonete II de VASILE BELE

sonet XI

vreau totul azi clarificat

și de e rău și de e bun

și de e ceață și de-i fum,

nainte de al meu plecat.

de-o fi să plec spre-o altă zare,

duceți-mă încet și chiar nu mă treziți,

în șoaptă doar să mai vorbiți

și-apoi să m-aruncați în mare.

de-o fi răsplată ca să căpătați,

pe-o coală voi lăsa o poezie,

la altă nici să nu vă așteptați.

de-a fi așa, așa de nu a fi,

vreun secol pe aici mai stau,

de-aici nu m-oi grăbi, nu m-oi grăbi.

8 februarie 2013 – Baia Mare

.......................................

sonet XII

vă las prieteni să vă răcoriți,

c-o bere poate sau c-un vin,

c-o lacrimă și c-un suspin,

pe mine nu mă așteptați.

mărunt am fost mereu mereu,

mă duc spre stele, chiar spre stele

duc toate dorurile mele,

le duc la Dreptul Dumnezeu.

de-ntors vă spun nu este cale,

or plânge după mine două babe

și toate pietrele din vale.

însă pe-acolo, de pe ceruri,

plecat fiind făr-de întors,

am să rămân cu-a mele doruri.

8 februarie 2013 – Baia Mare

 ...............................................

sonet XIII

ce-o fi cu mine, chiar ce-o fi?

nici liniștea nu mi-o găsesc,

nici nu știu dacă mai iubesc,

dar văd că mor cu fiecare zi.

citit-ați bine, da, e-adevărat,

nici rugăciunea n-o mai pot rosti,

nici liniștea n-o pot găsi,

nu știu ce oare, cu mine s-o fi-ntâmplat.

să fie oare vreun blestem,

rostit de vreo domniță supărată,

de astea chiar mi-e frică și mă tem.

dacă mai are rost mai pun o întrebare,

n-aș pune una poate nici o mie,

de ce-a căzut pe mine, de ce oare?

8 februarie 2013 – Baia Mare

.......................................

sonet XIV

aș vrea să protestez,

sincer și curat,

că m-am săturat,

vreau alt nume de botez.

moartea de-o veni,

mă va caută,

nu mă va afla,

nu mă va găsi.

nu mă las luat

de va fi așa

m-apuc de luptat.

ce drept are ea,

să-mi spună cinstit,

de-aici să mă ia!

8 februarie 2013 – Baia Mare

................................................

sonet XV

moarte aprigă și-amară,

vii iei suflet rând pe rând,

lași femeile plângând,

cum ne duci în a ta țară?

de-aș putea, da, de-aș putea,

ți-aș da foc să arzi de vie,

să nu aduci sărăcie,

moarte aprigă și rea!

alții poate-ar da palate

și-ar da aur și argint,

ca să scape ei de moarte.

eu, sincer și-adevărat,

încă-un veac voi să rămân,

pe pământ mai am de stat.

8 februarie 2013 – Baia Mare

.................................................

sonet XVI

n-am să plec în sărăcie,

până nu-mi voi termina,

de arat și semănat țarina,

și-am de săpat încă-n vie.

pe toate de-aici voiesc,

să le pun la socoteală

și-apoi pot avea tihneală,

frumos de le rânduiesc.

n-am să stau aici degeaba,

nici nu am să râncezesc,

peste-un veac îmi termin treaba.

sincer, scurt mărturisesc,

nu mor caii când vor câinii,

peste-un veac eu mai trăiesc.

8 februarie 2013 – Baia Mare

.............................................

sonet XVII

azi, iubire-ți, spun curat,

fără a avea pretenții,

fără lipsă de intenții,

încă nu te-am înșelat.

și-nc-un rând iubita mea,

dacă mai vrei să asculți,

peste ape sunt și punți,

nici nu cred că s-a-ntâmpla.

sincer, fără să greșesc,

cu noroc și claritate,

doar pe tine te iubesc.

tu ești apă, dar și mare,

tu ești tot ce am mai scump

și privirea ta e soare.

8 februarie 2013 – Baia Mare

............................................

sonet XVIII

nu știu de ce scriu sonete?!

doar așa ca scris să fie,

o frumoasă poezie,

nu știu de ce fac portrete?!

scurt, frumos, milităresc,

fără motiv a avea,

încă-un veac voi rămânea,

pe-aici să rămân voiesc!

dacă citite s-or vrea,

nici decum nu am habar,

vom trăi și vom vedea.

totuși, înainte de plecare,

sincer stau și mă întreb,

câte-or fi citite oare?

8 februarie 2013 – Baia Mare

..........................................

sonet XIX

iubita mea din nordu-ndepărtat,

îți scriu din țara soarelui răsare,

chiar, uite-ți scriu din depărtare,

ca să nu crezi că te-am uitat, nu te-am uitat.

nu știu scrisoarea pe poștă să ți-o pun,

sau s-o trimit, așa, recomandată,

exact cum procedam și altădată,

iar tu să o primești mergând pe drum.

o iei, o ții chiar cu strânsoare,

știind de unde e, din țara răsăritului

și chiar te bucuri c-ai mai primit scrisoare.

trecut-au ani, vreo câțiva zeci,

cu-o dragoste fierbinte și cu mare iubire,

tu chiar pe tine vrei să te întreci?

8 februarie 2013 – Baia Mare

...................................

sonet XX

la poala codrilor cu frunze

vin păsările să se-adape,

dar și mistreții ca să sape,

cu colții căutând meduze.

la poala codrilor cu frunze,

vin păsările călătoare,

vin ca să fure din splendoare,

azi au venit și buburuze.

culoarea lor e fermecată,

dar printre păsări, printre buburuze,

un băiat așteapt-o fată.

din codru, iată, că apare

și printre multe sărutări,

băiatul îi dă o floare.

8 februarie 2013 – Baia Mare

.............................................