Sonete de Vasile BELE

sonet I

încep să scriu, eu cred, nimicuri,

că doar în lume-i primăvară,

toți, așteptăm, ieșitu-afară,

săraca mamă așteaptă plicuri.

de la feciorul cel plecat,

să-și caute al său destin,

el s-a-mbătat cu roșu vin

și de-a sa mamă a uitat.

acuma iară-i supărat,

pe lumea asta urâcioasă

și de acasă a plecat.

noroc să caute și-n drum,

a spart un cuib de rândunică

și s-a-ntâlnit numai cu fum.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet II

cu gând curat veneam spre casă,

tu semn cu mâna mi-ai făcut,

să vin să-mi vinzi al tău sărut,

eu, deja te vedeam mireasă.

același dulce sărutat

îl voi purta în gândul mereu,

atât cât va vrea Dumnezeu,

nu pot să spun că l-am uitat.

of! Doamne, iarăși am uitat,

în plină zi cu cer senin,

să îți mai fur un sărutat.

iubita mea mult prea frumoasă,

m-ai ocolit în drumul tău,

în timp ce te-ndreptai spre casă.

8 februarie  2013 – Baia Mare

sonet III

pe lumea asta-s furios,

nu mi-a adus decât necaz

și multe lacrimi pe obraz

și m-a întors cu susu-n jos.

abia acum mărturisesc,

de-al meu trai de-a mea tihneală,

tuturor dând socoteală,

eu, în urmă-mi nu privesc.

privesc spre cioata din pădure,

tăiată fără aprobare,

de un topor, de o secure.

privesc-nainte ușurat,

spunându-vă chiar din colină,

să nu credeți că v-am uitat.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet IV

iubito-ți scriu cu iz dement

și chiar te rog să fii cu seamă,

fără să știu nici cum te cheamă,

îți spun de azi sunt absolvent.

tu nu-ntreba de școli gătate,

c-am să mă bâlbâi garantat.

să nu mă crezi niciun ratat,

îți spun cinstit c-o facultate.

chiar trebe școli să ai o mie,

să-i spui ființei c-o iubești

și c-ai în suflet bucurie.

nu cred să fie adevărat,

o vorbă din cele rostite,

de-o lună sunt licențiat.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet V

îți scriu cu pix o scrisorică,

pe care dacă nu te plictisești

chiar vin și rog să o citești

și îți mai spun că n-am nimică.

scrisoarea mea să te găsească bine,

în loc de-antet voi desena o floare.

și-o rândunică-n lume călătoare

și doar atât eu nu pot fără tine.

cu ce-s de vină ori cu ce-am greșit,

atunci în ziua cea cu soare,

în piață de ne-am întâlnit.

de-atunci într-una mă gândesc,

de câte ori e soare afără

cum să mai fac să te-ntâlnesc.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet VI

iarăși ninge lin afară,

eu la sobă mă-ncălzesc

și la tine mă gândesc,

cum să ne-ntâlnim deseară?

de când stau cu tine-n gânduri,

zăpada s-a adunat,

geamul mi l-a astupat,

fulg cu fulg și rânduri rânduri.

n-am putere să te sun,

dar nici n-aș ieși afară,

iau pixul și îți compun.

vreau să-ți scriu ceva frumos,

despre ger sau despre iarnă

și iubirii de folos.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet VII

iubita mea azi îți mărturisesc,

doar astăzi am curaj de-a-ți spune,

vreo zece mii de vorbe bune,

așa ca să mă spovedesc.

la pop-am alergat degrabă

să-i spun și poate-n rugăciune

să te apropie de mine,

el mi-a răspuns că are treabă.

acum chiar nu știu ce să fac,

aștept o altă zi mai norocoasă,

de mine aproape să te-atrag.

nu sunt frumos dar am virilitate,

de vrei să vezi eu zic să-ncerci

și o să vezi că-mi dai dreptate.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet VIII

chiar dacă nu-i o zi cu soare,

iubita mea cu ochi căprui,

te rog să nu spui nimănui,

că ți-am trimis în dar o floare.

și-un buchețel de ghiocei,

în mâna dreaptă l-ai luat,

l-ai mirosit, l-ai sărutat

și chiar că te-asemeni cu ei.

iubita mea ești prea sfioasă,

am pus în el iubire și parfum,

azi vreau să te conduc acasă.

de-a fi să se-mplinească visul,

și chiar de-o fi să mă îndrăgostesc,

am să-ți arat la noapte paradisul.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet IX

fără să mă gândesc azi la păcate,

scriu lumii, mie fără de folos,

că totul e cu susu-n jos,

mă duc și-mi caut iar dreptate.

dacă a fi să n-am noroc,

căci a se-ntâmpla azi se prea poate,

o să-mi adun doi saci de sănătate

și-aș putea trece și prin foc.

de dorul tău mă simt ca un nebun,

alerg fără de țintă-n jos și-n sus,

văd totu-n ceață, văd totu-n fum.

cum aș putea să îți mărturisesc,

ca tu, frumoaso, să mă înțelegi,

cât iubesc și câte pătimesc.

8 februarie 2013 – Baia Mare

sonet X

nimic din lume n-am să duc,

nimic la lume n-am să cer,

atuncea când a fi să pier,

doar îngropați-mă sub nuc.

și mă depuneți chiar la rădăcină,

ca frunza umbră să îmi facă,

iar păsările-n el să nu îmi tacă

și spuneți-le tuturor că nu am nicio vină.

de sus, din cer, din bolta prea-nstelată,

să nu mă așteptați, nu voi veni,

nu n-am să vin, nu vin, să-mi cer răsplată.

de-a fi să duc ceva-ntre stele,

nimic din ce e pământesc,

îmi puneți rima și versurile mele.

8 februarie 2013 – Baia Mare