De mai bine de 24 de ore, toată lumea vorbeşte despre o
carte. Povestiri şi dezvăluiri de la palat care ne transformă într-o ţară de lectură. Adriana Săftoiu scrie „Cronica de la Cotroceni ” şi îşi
aminteşte acolo întâmplări care stârnesc mari controverse. Cele mai mari sunt
legate de serviciile secrete. Despre cine le conducea, de fapt, când Traian
Băsescu era preşedinte. Şi despre iminenţa unei numiri care, dacă nu ar fi fost
oprită la timp, ar fi provocat un scandal uriaş:
Embed:
„Pe culoarele intelligence se spunea că, de fapt, cei care
conduceau cele două instituţii erau Silviu Predoiu la SIE şi Florian Coldea la SRI. Sigur e că amândoi
reuşiseră să-i fie pe plac preşedintelui. Într-un timp record, fuseseră
preferaţi mai mult decât şefii de drept. Dacă nu se întâmpla fuga printre oi a
lui Omar Hayssam, de la finele lui iunie 2006, Timofte şi Fulga ar fi putut să
rămână în funcţii fără probleme. Păreau a fi cea mai bună acoperire pentru
colaboratorii reali ai Preşedintelui.
21 septembrie 2006. Ora 6 dimineaţa. Ziariştii sunt deja pe
aeroport. Preşedintele face o scurtă declaraţie şi urcăm în aeronavă. Plecăm
într-o scurtă vizită în Germania . Începe
decolarea. Preşedintele mă informează că i-a lăsat lui Ştefan Deaconu, de cu seară,
numirile viitorilor şefi de Servicii. „După ce le trimite la Monitorul Oficial ,
să anunţi presa”. Când îmi spune numele celor doi, rămân uluită: Coldea şi
Predoiu. Îi replic că nu e în regulă. Îi reamintesc că, odată intraţi în
structurile NATO ne-am asumat obligaţia demilitarizării acestor Servicii. S-a
iritat şi mi-a spus că e o prostie condiţionarea. Deşi e limpede că nu îi face
plăcere discuţia, îi cere STS-istului să-i facă legătura cu Ştefan Deaconu.
Într-un final, Ştefan răspunde. Nu e nici ora 7 dimineaţa. Îi cere să oprească
trimiterea datelor la
Monitorul Oficial.
Numirea şefilor de Servicii e un capitol care a fost folosit
într-un mod neaşteptat de Preşedinte. Afirmaţia că sufleţelul meu şi-a dorit
soţul şef la SIE
a fost şi a rămas cel mai urât gest al lui Traian Băsescu faţă de mine. Nu doar
că nu era adevărat, dar încercarea de a mă decredibiliza a avut efect de
bumerang. Acesta era criteriul de a numi oameni importanţi în stat? Ce vrea un
sufleţel? Nu mă aştept ca Traian Băsescu să îşi facă o introspecţie atât de
onestă, încât să recunoască faptul că acest criteriu, sufleţelul, nu îi fusese
impus de nimeni, ci doar de calculele sale”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu