Oh, sfîntă mare inconştienţă!

Azi,( n.n. 3 septembrie ) în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, Filarmonica Naţională a interpretat aşa-zisul poem simfonic „Kossuth”, de Bela Bartok. O mizerie. O ruşine. Nu credeam că, pe prima scenă muzicală a ţării, va fi omagiat un ucigaş de români. E ca şi cum, în Israel, s-ar cînta o ipotetică lucrare intitulată „Hitler”, sau „Mengele”. Nu sînt absurd, am văzut şi am înţeles multe la viaţa mea. Dar aşa ceva e inacceptabil. Eu cred că ştiu muzică mai bine decît aproape toţi muzicologii, compozitorii şi interpreţii români la un loc. De pe poziţia de meloman şi cunoscător al biografiilor şi istoriei muzicii îmi permit să spun ce gîndesc: nu-mi place Bela Bartok, n-am „organ” pentru el. Şi nu pentru că a fost ungur – de pildă, am o reală slăbiciune pentru Rapsodiile Ungare, de Brahms. Dar am unele criterii valorice care m-au făcut să mă opresc la marii clasici (Beethoven, Mozart, Händel, Haydn, Wagner, Verdi, Rossini, Ceaikovski, Chopin). Unora le place Bartok – ca să parafrazez un titlu celebru. Bravo lor, îi respect. Dar el a compus ceva care lezează unele sensibilităţi româneşti. Acest poem simfonic e scris în 1903, fiind interpretat, pentru prima oară, în 1904.

Compozitorul nu şi-a ascuns sentimentele naţionaliste, scriind: „1848 este anul cu cele mai importante evenimente din Istoria Ungariei. A fost anul revoltei – al luptei naţiunii maghiare pentru libertate. Liderul, inima şi sufletul acestei lupte a fost Lajos Kossuth“. E trist că un om de valoarea lui Bela Bartok nu ştia ce atrocităţi teribile au săvîrşit aşa-zisele armate revoluţionare maghiare, în Transilvania. Documentele istorice atestă că acestea au trecut prin foc şi sabie cca. 300 de aşezări şi au ucis 40.000 de români. Acesta e adevărul. Au existat victime şi de altă naţionalitate, cum a fost pastorul sas Stephan Ludwig Roth, ucis pentru că a îndrăznit să apere… Limba Română (?!). Eu am studiat bine acea epocă şi am scris mii de pagini. Acel 1848 nu este ,,anul cu cele mai importante evenimente din Istoria Ungariei” – ci anul cu cele mai ruşinoase şi mai barbare evenimente. A avut o pereche, în oglindă: anul 1940. Ani însîngeraţi de doi fraţi ,,gemeni”: Kossuth şi Horthy. Şi în 1848, şi în 1940, şovinismul insuportabil al barbarilor asiatici a atins apogeul. Acest şovinism a fost pus la stîlpul infamiei de mari spirite: Lev Tolstoi, Emile Zola, Louis Leger, Setton Watson, fiul lui Garibaldi ş.a.

Şi vine acum Filarmonica ,,George Enescu” să îi aducă osanale unui personaj sinistru, care a măcelărit români! Unde se produce sacrilegiul? Pe scena unei clădiri istorice, unde au conferenţiat patrioţi ca I.L. Caragiale, Delavrancea, Maiorescu ş.a. Atheneul Român e un templu – de ce-l profanează nişte provocatori, sau iresponsabili? Dacă cineva dorea să-l aibă pe Bela Bartok în repertoriu, de ce nu a fost aleasă o altă lucrare a lui? De ce ,,Kossuth”? Mareşalului Antonescu i s-au demolat statuile. Românii sînt ameninţaţi cu puşcăria dacă spun, sau scriu ceva pozitiv despre el. Dar un călău al românilor e ridicat în slăvi! Nu de ungurii revizionişti, ci chiar de noi! Rog să nu mi se replice că muzica nu trebuie amestecată cu politica. A amestecat-o Bela Bartok. Iar acum, un festival de tradiţie, desfăşurat sub aripa unui Înger al Păcii, care a fost George Enescu, ni-l bagă pe gît pe un asasin. Poate se crede că a trecut destul timp de la 1848 şi pînă azi? Memoria sîngelui e veşnică şi are un alt etalon. Mai lipsea ca, pe scena Atheneului Român, să se ţină o şedinţă comună a Guvernelor României şi Ungariei, prezidată de Marko Bela. Îi acuz şi îi dispreţuiesc, profund, pe principalii vinovaţi pentru această samavolnicie: ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu; directorul Filarmonicii, Andrei Dimitriu (ce legătură are ţărănistul ăsta pîrît cu muzica?); directorul ediţiei din acest an a Festivalului, Ioan Holender – un fost contabil evreu, care a început să devină foarte enervant…

                                                       CORNELIU VADIM TUDOR