ÎNTÂLNIRE CU SCRIITORII LA ULMENI

         În data de 8 noiembrie 2016 în cadrul programului „Școala altfel” a avut loc la Liceul Teoretic „George Pop de Băsești”(liceu particular) din Ulmeni o întâlnire a elevilor liceeni cu scriitori din zonă: Milian Oros din Someș- Uileac, stabilit în Baia Mare, dar cu sufletul rămas ancorat la mirajul satului și al copilăriei, dna. Robu Cedică Georgeta-autoare a peste zece cărți și subsemnata-Mureșan Olimpia, autoare a două cărți de critică literară și coautoare la alte două cărți.                                                   

         Dna. Directoare onorifică a liceului, prof. de limba și literatura română Aurora Pușcaș ne face turul de onoare prezentându-ne minunata școală din Ulmeni a cărei patroană este, dânsa fiind și patroana tuturor liceelor particulare„George Pop de Băsești”                   din Maramureș”, dar, Aurora Pușcaș este și Președinta Fundației„ Sf. Anton de Padua”.

        Astfel am putut vedea săli de clasă curate și bine aranjate după ultimele standarde ale calității și bunului simț. E o instituție care se pregătește pentru aniversarea celor aproape două decenii de existență atât școlile cât și „Fundația Sf. Anton de Padua”.                     

         Școala din Ulmeni este o școală modernă, situată în centrul localității pe fostul amplasament al   Consiliului Popular. Acolo s-a ridicat într-un an și două luni o clădire impozantă și modernă din sticlă și beton, în curte cu o fântână arteziană și o peluză cu iarbă verde ; o sală de educație fizică pentru orele ce țin de sport.                       

         Felicităm elevii pentru norocul lor de a fi școlari într-o asemenea școală modernă și bine utilată cu material didactic performant.  

         Dna.Georgeta Robu Cedică își prezintă o parte din cărțile dânsei lansând ideea ca fiecare elev să citească cât mai multe cărți pentru a-și lărgi orizontul de cunoaștere atât artistic cât și pentru dezvoltarea imaginației proprii, se recomandă un sait de unde se pot cumpăra cărți la un preț rezonabil.                           

        Acestea fiind spuse, dna. Cedică citește mai multe poezii din al doilea volum al dânsei reeditat.   S-au citit poeziile: „Ochii tăi”,  „Copilărie”, „Fermuarul din ceafă”, „Acoperământul Maicii Domnului” etc.         Redau din poezia „Copilărie” câteva versuri: „Aș vrea din nou să retrăiesc/ Dragi verile de altădată/ Să mă dezmierd ca îmbătată/ De farmecul copilăresc. /Dar anii, oricât ne-am dori, /Nu se întorc, rămân trecuți/ Și n-ai decât să te ajuți / Cu amintiri, de le mai ții.”/ Scriitoarea donează bibliotecii liceului și fiecărei clase în parte mai multe volume din cărțile sale.

          Farmecul acestei întâlniri l-a reprezentat convorbirea amabilă a elevilor cu scriitorul Milian Oros. Mai întâi acesta își prezintă romanele:„Culorile destinului”și” Femeia din vis”   relatând procesul de creație, documentația asupra epocii istorice din vremea lui Vlad Țepeș atunci când se referă la trilogia dedicată lui Vlad Țepeș și anume romanele istorice: „Dragonul”, Kaziklu”, și„ În ghearele corbului” -romane care prezintă o perioadă zbuciumată din istoria poporului român și anume lupta împotriva otomanilor având în frunte un luptător neînfricat pentru dreptate și libertate. Imaginea domnitorului este mult diferită de cea dată de legendele medievale.      

         Fiind în perioada adolescenței elevii manifestă un real interes pentru romanul de dragoste „Ioana”o incursiune în sufletul uman. La fel, se prezintă și romanul„Bodava„ -o îmbinare între realitate și ficțiune, pornind de la un fapt real, găsirea unei brățări de aur în ținutul natal al autorului în locul unde legenda spune că a existat cetatea dacică „Bodava”. Partea de ficțiune care a fost inspirată din basmele și legendele locului încearcă să abordeze ideea transhumanței locuitorilor cetății în vatra actuală a satului Someș-Uileac.

        Elevii sunt interesați de cum se stabilește titlul unui roman și cum se realizează coperta. Dl. M.Oros le răspunde că mai întâi scrie romanul,  apoi alege titlul: în legătură cu imaginea de pe copertă-are și ea o importanță deosebită, se alege din mai multe imagini ale pictorului ofertant –acea imagine care corespunde mai bine întâmplărilor relatate în roman.

         Se donează mai multe exemplare din cărțile scrise de Milian Oros atât bibliotecii cât și cadrelor didactice și elevilor.                          

         Se pune-n discuție posibilitatea elevilor de-a colabora cu unele creații originale la revista care apare trimestrial „Freamăt” -revista Ligii Scriitorilor Români-filiala Maramureș.                                                      

           Spre final discuțiile converg spre ideea „patriotismului”-dacă acest sentiment există, dacă el se manifestă și cum anume.      Se spune că românii mereu așteaptă ca țara, conducătorii să facă ceva pentru ei și mai puțin ce fac ei pentru țară.                                                                 

           O elevă citește ultima proză scurtă scrisă de Milian Oros cu titlul: „Vioara” o metaforă a talentului ce se poate manifesta în orice domeniu numai să ai aplicare, curaj și dragoste pentru ceea ce faci . Comentariile asupra textului se amplifică, fiecare comentator aducându-și aportul său creativ în interpretarea textului.

           Dna. Mureșan Olimpia vorbind despre sentimentul patriotic amintește că au rezistat timpului acei autori care nu au fost indiferenți față de patrie și care și-au exprimat dragostea și atașamentul față de ea. Poetul nepereche Eminescu prozator și publicist scria:„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară, iar Sadoveanu Mihail scria:„Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datoria către neamul nostru, nu înseamnă pretenția că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci înseamnă să devenim un popor vrednic.”Scriitorul R. Rolland spunea:„Patria sunt eu, ești tu, e tot ceea ce iubim, tot ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi. Marele istoric Nicolae Iorga spunea că cei ce nu-și cunosc trecutul, acesta ar putea să se răzbune, repetându-se prin greșelile sale. Ar trebui ca cei de azi să nu-i uite pe eroii noștri, pe cei ce și-au dat chiar viața pentru țară. La fel, nu trebuie să uităm că suntem printre puținele popoare care au rămas pe locurile unde ne-am născut. De fapt, țăranii duc greul în România, ei nu vor pleca niciodată afară și nu urmăresc visul american al îmbogățirii peste noapte. Ei practică o agricultură de subzistență, așa cum au făcut-o secole de-a rândul . Nu arareori îi mai ajută și pe cei tineri până-și găsesc un rost în viață.

Cu acceptul asistenței se citește poezia „Singura mea avere”:

Spuneți-mi, n-ați văzut, cumva, o țară

Am fost plecat vreo patru ani pe-afară:

Azi am venit și-o caut cu ardoare,

Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost și-n sate,

Ogoare plâng în buruieni lăsate,

Înspre păduri, potecile uitate,

M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,

Căci mama tot mai iese și se uită:

Atâta dor i-a mai rămas pe lume,

Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moșneagul iese-n cale și-o întreabă:

„Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,

La noi în țară e multă sărăcie...

Știu ei-că de- or veni, la ce să vie?!

Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară

Cântată de poeți odinioară,

Cu ochi de cer și plină de verdeață?

Am fost și am căutat-o și la piață.

Acolo nu era de bună seamă,

Că prea o înjurau români de mamă:

Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,

Erau culese parcă...de pe Lună!

Chiar, voi n-ați văzut pe jos o țară,

Călcată în picioare și murdară?

Ce-aveți cu ea? Nimica nu vă cere,

Eu o declar singura mea avere!

               Spre final se reamintesc acele cugetări ce dăinuie de veacuri și care sunt mereu actuale: „Fără muncă nu există bunăstare, fără adevăr nu există cultură, Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui, nicicând.” și nu în ultimui rănd cuvintele lui Eminescu care sunt mai actuale ca niciodată, ca și cum poetul ar fi încă printre noi, ar tresări de mânie ori revoltă față de ceea ce se întâmplă în politică, educație, școală, economia și viața socială a României:„Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat„, Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie!”

                Concluzia se regăsește în RUGĂCIUNEA ROMÂNULUI:

Doamne, preasfințite Doamne, care-ai creat pământul

Și muntele și marea și soarele și vântul

Acum când nu știu încă ce zile-mi mai rămân

Dă-mi, Doamne, iar mândria că m-am născut ROMÂN

Nu-ți cer nici bogăție, nici glorie, nici avere

Pământuri, acareturi sau slavă și putere

Un singur lucru, Doamne, îmi este de ajuns

Să am iar fericirea să mor cu fruntea sus.

De ce-ai lăsat TU, Doamne, acest pământ blajin

Ce te-a slujit de-a pururi cu cuget de creștin

Ce ți-a închinat biserici în fiecare sat

S-ajungă azi să umble cu capul aplecat?

Când azi totul se vinde și se cumpără pe bani

Când țara e condusă de hoți și șarlatani

Ascultă, Doamne Sfinte și ULTIMA MEA RUGĂ:

Fă, Doamne-n Țara asta să fiu stăpân, nu slugă,

Dă-mi, Doamne, iar tăria să lupt cu toți dușmanii

Ce cred că sunt puternici, fiindcă au furat toți banii,

Când conștiința tace în ȚARA ROMÂNEASCĂ

Fă, Doamne, ca poporul DIN SOMN SĂ SE TREZEASCĂ

Și, ca un nou Vlad Țepeș și ca un nou Ștefan,

Să curețe moșia de orice hoțoman.

S-alunge paraziții ce i s-au urcat în spate

Și să trăiască mândru, în cinste și dreptate!

              Acestea fiind spuse,  adunarea s-a încheiat cu omagierea celor ce poartă numele de Gavril, Gabriela, Mihai și Mihaela-cărora li s-a cântat un:„La mulți ani!„ S-au dat cadouri și un tort.

                Elevii au plecat cu sufletele încărcate de emoții pozitive și cu speranța într-o revedere viitoare.

                  

  A consemnat OLIMPIA MUREȘAN- membru L.S.R.-Filiala Maramureș