INVITAŢIE la avanpremierea ZORBA’S DIONYSOS, în regia lui MARCEL ŢOP

Sâmbătă 3 decembrie 2016, ora 19.00, vă invităm la AVANPREMIERA spectacolului ZORBA `S DIONYSOS, un scenariu de Marcel Țop, inspirat de opera lui Nikos Kazantzakis, scenografia Anca Cernea, spectacol care se va juca la Sala Mare a Teatrului Municipal (cu publicul pe scenă).

Prețul unui bilet este 15 lei și 10 lei cu reducere.

Duminică 4 decembrie 2016, va avea loc PREMIERA spectacolului, de la ora 19.00.

Prețul unui bilet 20 lei.

                                      AVANCRONICĂ de VIRGINIA PARASCHIV

   ZORBA’S DIONYSOS. Marcel Ţop, scenariu de intenţie regizorală

28 noiembrie 2016, . Baia Mare. Holul Teatrului Municipal , ora 11. Ultima conferinţă de presă pe anul în curs, anunţă cu sobrietatea caracteristică directorul teatrului, domnul Radu Macrinici. Dramatis personae: Marcel Ţop, regizor şi scenarist al spectacolului inspirat de opera lui Nikos Kazantzakis; un mănunchi de actori distribuiţi de creativul atipic Marcel Ţop, intr-o manieră şi după criterii care rămân, până la desfăşurarea spectacolului, încă misterioase; un grup minuscul de reprezentaţi ai presei. Avându-i în vedere pe cei din urmă, se face demnă de precizat următoarea constatare: oraşul se află precum întreaga noastră patrie, în campanie electorală. O campanie leşioasă şi plicticoasă, precum vremea de afară. O atmosferă magnifică, în care trupa Teatrului Municipal dă semnalul de trezire către urbea somnolentă. Sâmbătă, 3 decembrie, avanpremiera, duminică, 4 decembrie, premiera: ZORBA’S DIONYSOS. Tonul conferinţei-invitaţie l-a dat directorul Macrinici, iar Marcel Ţop a continuat în acelaşi spirit de decenţă şi de bună cuviinţă, dar şi de crispare, distribuită în proporţii aproape egale, între echipa artistică şi mini-echipa publicistică. Plutea în aer suspiciunea şi marea întrebare nerostită : „ Bine, voi faceţi spectacolul de teatru, dar filmul, FILMUL, unde e!?

Pedant şi tacticos Marcel Ţop a făcut pornirea în rostire . Domnia sa pleacă de la ideea definitorie pentru societatea noastră, anume aceea a culturii şi teatrului în special, care au fost şi sunt, şi, adaug eu, vor fi încă în viitorul apropiat, un fel de fată greu de măritat, fată fără zestre, aşa cum inspirat a parafrazat un interlocutor spontan. Mircea Ţop anunţă lapidar intenţia de a face un Zorba al nostru, situat între Maramureş şi Grecia. Nimeni nu clipeşte în tabăra celor din presă. Adaugă apoi, cu titlu compensatoriu, că în fapt Herodot l-a plasat pe Dionysos în Tracia, aşadar este firesc să-l aduci pe Zorba dionisyacul înapoi de unde a pornit povestea energiei descătuşate iraţional. Dionysos, cel de două ori născut, ce face să ţâşnească din ţărâna ostenită de atâta tropotit, lapte, miere, vin. Ba mai mult, plusează cu distincţie doctă, Marcel Ţop, Dionysos cel pogorâtor din Tracia, i-a dereglat pe atenieni, care în fapt erau raţionalişi senini, apolinici. Stau şi mă tot minunez cum se ajunge, din aproape în aproape la ideea unei intepretări contemporane a poveştii lui Dionysos, întrupate în personajul Zorba, personaj simbol. Imaginea unui Zorba dyonisiac pur sânge, este să recunoştem, seducătoare. Dar şi mai tulburător este cum Marcel Ţop păşeşte în timp şi spaţiu fără inhibiţie, într-o libertate percutantă a spiritului. Nu cere nimănui acordul, nu supune plebiscitului ideea sa, pur şi simplu invită spectatorii să-i însoţească pe actori la o călătorie iniţiatică în spaţiul scenei de teatru. Marcel Ţop are de partea sa dubla cunoaştere: Maramureşul nativităţii şi Elada cu înfăţişare contemporană, ca spaţiu adoptiv. I-a cunoscut îndeosebi pe cretani, cărora le-a observat cu atenţie similitudinile cu maramureşenii, în fizionomia cutumiară şi profilul psihologic. Acolada hermeneutică şi demersul antropologic odată încheiate, Marcel Ţop îşi anunţă conceptul fundamental pe care statuează spectacolul. Îşi doreşte ca măcar în planul ficţional al unui spectacol, să se producă o reconciliere între Occident şi Balcani. Spiritul tutelar al pare a fi un vechi proverb cretan, pe care „autorul princeps” de spectacol îl redă cu nedisimulată savoare: „omule, du-te până unde nu mai poţi”. Şi odată cu dânsul să se pornească şi actorii, deja marcaţi de intensitatea repetiţiilor, dar mai ales spectatorii.

Amintesc, deloc în treacăt, un aşa zis fapt anecdotic relatat cu un aer aparent neutru de Marcel Ţop, de la unul din spectacolele sale. Invitaţi în primul rând erau nişte vipuri dâmboviţene. Cică taman în plin spectacol, publicul din rândul unu, s-a topit din sală, subtil, în linişte. Sala nu a băgat de seamă autoexilul spectatorilor cu ştaif. Publicul făcea corp comun cu viaţa de pe scenă.

Naraţiune cu tâlc prevestitor.

Cât despre film, e limpede. Marcel Ţop şi-a propus ca spectatorul să uite, fie şi vremelnic, de film. Unde e Zorba’s Dionysos, nu e Filmul. Bubulina a rămas în scenă, am primit asigurarea în direct şi de pe afiş .

Zorba descinde în forţă la Baia Mare cu un alai de văduve şi de curtezane, de călugări, de occidentali , în ritm de tropotit, în sunet de fanfară, pentru vii şi pentru morţi.