vineri, 25 noiembrie 2016

Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.R. Patapievici – plătiţi din afacerile Microsoft

Nu cumva aceasta era, în realitate, cumpărarea tăcerii din partea acestor intelectuali pe marginea subiectului „Dosarul Microsoft“? O dovadă este faptul că iniţiatorul lor, directorul Microsoft România, este acum cercetat penal în „Dosarul Microsoft“!

 Nu suntem primii care îşi pun această întrebare, ci poate doar cei mai vehemenţi adversari ai „intelectualilor lui Băsescu“, pentru că au devenit (şi le-a plăcut) să devină propagandişti. Încă din 2014, pe site-ul „Ştiri pe surse“ apărea articolul „Și-a cumpărat Microsoft bunăvoința vocilor anticorupție?“, semnat de Denisa Miron, în care se scria: „Intelectualii lui Băsescu“ au făcut parte din privilegiații sponsorizați de Microsoft România în perioada 2003-2006. Poate de aceea niciunul dintre numele participante la conferințele Microsoft nu s-a pronunțat public cu privire la…Microsoft. Printre „fanii“ Microsoft se numără nume grele, precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.R. Patapievici, Mircea Mihăieș sau actualul ambasador al României la Chișinău Marius Lazurca.
Ioan T. Morar, maestru de ceremonii
Maestrul de ceremonii și intermediarul legăturii intelectualilor cu Microsoft a fost Ioan T. Morar…Perioada desfășurării conferințelor Microsoft în care intelectualii cunoscuți ai țării făceau imagine publică pentru companie coincide cu perioada contractelor în care Microsoft are rolul principal în România. Tăcerea acelorași intelectuali pe această temă este, din acest punct de vedere, foarte grăitoare. Investiția în bunăvoința publică față de Microsoft a fost costisitoare și deocamdată nimeni nu a cercetat câți bani a cheltuit compania în a-și asigura o imagine bună sau protecția vizavi de activitățile sale!“.
„Conferinţele Microsoft“ – iniţiate de Silviu Hotăran, unul dintre suspecţii din dosar
Despre începutul acestei serii de conferinţe povesteşte chiar Mircea Mihăieş, unul dintre beneficiari, în „România literară“ nr. 47/2004: „În decembrie 2003, inauguram la Timişoara o aventură intelectuală, de cunoaştere şi comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de uşor de pus în practică.
E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi. Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran“.
Iată cine sînt cei doi despre care scrie Mircea Mihăieş. Silviu Hotăran a fost directorul Microsoft şi chiar primul angajat al firmei americane în România. Iată ce scria „Ziarul financiar“ la începutul anchetei: „Fostul director general al Microsoft România Silviu Hotăran, care a fost audiat luni la Direcţia Naţională Anticorupţie şi plasat sub control judiciar în dosarul legat de contractele prin care statul român a achiziţionat licenţe de utilizare a produselor dezvoltate de compania americană, este unul dintre oamenii cheie pentru afacerile derulate în România de gigantul american“. Silviu Hotăran a fost chemat şi luni la audierile DNA, alături de Claudiu Florică!
Paula Apreutesei era Business Strategy Manager la Microsoft Romania şi declara în 4 aprilie 2009, într-un interviu pentru Hotnews: „Unul dintre programele pe care le-am avut noi, în ultimii cinci ani, s-a numit „Conferinţele Microsoft“. A fost o ocazie de a merge în mediul universitar, în universităţile din ţară, şi de a crea un mediu în care studenţii să fie în dialog cu personalităţi marcante ale culturii româneşti – Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu şi alţii“.
Ce erau conferinţele Microsoft?
Toate aceste „Conferinţe Microsoft“ au fost un moft elitist, un fel de caravană purtată prin toată ţara, în care „elita“ bătea cîmpii pe teme dintre cele mai surprinzătoare! Pentru fiecare acţiune de acest fel, „conferenţiarii“ primeau, potrivit surselor noastre, între 2.000-3.000 euro! Multe dintre aceste „conferinţe“ au fost publicate apoi în broşuri, completînd aşa-zisa „operă filosofică“ a conferenţiarilor!
În 2004, potrivit informaiilor furnizate de Mircea Mihăieş, au avut loc 4 astfel de conferinţe: „Într-un an, 2004, în care «cearta intelectualilor» a împărţit lumea creatorilor de la noi în două tabere, publicul românesc a dovedit că rămâne constant alături de valoare. Deocamdată, pentru Microsoft au conferenţiat trei dintre «greii» culturii române de azi: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi H.R. Patapievici“. Ulterior, au mai fost derulate încă 14 astfel de manifestări.
Spre exemplificare, iată ce scria revista „22“ în cronica broşurii „Despre minciună” a lui Gabriel Liiceanu, apărută la Humanitas: „Volumul cuprinde un eseu, Despre minciună, prezentat la Universitatea din Timişoara, în decembrie 2004, apoi la Universitatea din Oradea, în cadrul Conferinţelor Microsoft”.
Cine vrea să citească una dintre „conferinţele“ lui Andrei Pleşu, intitulată „Despre inimă“, ţinută la Timişoara chiar în prezenţa lui Silviu Hotăranu, suspect în „Dosarul Microsoft“, poate accesa pagina de Internet la adresa www.revistaorizont.ro, unde pot fi citite toate „conferinţele“ sponzorizate de Microsoft:
Conferinţele Microsoft s-au derulat între 2004-2006. Conferenţiarii care au încasat bani de la Microsoft România au fost: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.R. Patapievici, Mircea Mihăieş, Nicolae Manolescu, Vladimir Tismăneanu, Mihai Răzvan Ungureanu, Theodor Baconsky, Andrei Codrescu. Au mai fost invitaţi scriitorii Mario Vargas Llosa şi Adam Michnik.
De remarcat că Patapievici a prezentat o conferinţă despre „Ochii Beatricei“, deşi a fost acuzat de către scriitorul István Aranyosi că, în cartea sa cu acelaşi titlu, a plagiat din textele filosofilor William Egginton şi Ioan Petru Culianu, referitoare la o interpretare specială a „Divinei comedii“ a lui Dante! Patapievici a mai susţinut alte 5 conferinţe.
Mihai Răzvan Ungureanu a susţinut conferinţa „Europele din Europa“, Theodor Baconsky a citit conferinţa „Ce viitor are creştinismul european?“, Nicolae Manolescu a susţinut conferinţa „Istoria literaturii la două mâini“. Vladimir Tismăneanu a ţinut şi el 3 conferinţe Microsoft, dintre care una chiar în SUA. Pentru toate aceste mici „prostioare elitiste“, conferenţiarii au primit sume importante de bani de la Microsoft!
Cine va căuta vreun articol scris de unul dintre autorii de mai sus împotriva „Afacerii Microsoft“ va avea surpriza să constate că aşa ceva nu există, deşi absolut toţi au susţinut teoretic lupta anticorupţie! În timp ce „conferenţiarii“ încasau banii de la Microsoft, şpăgi de zeci de milioane se dau pentru licenţele Microsoft, astfel că tăcerea acestui grup autointitulat „elita lui Băsescu“ era extrem de importantă căci, după cum se ştie, toţi aceştia erau şi lideri de opinie în spaţiul public, majoritatea avînd rubrici în reviste sau ziare!
Ţîfna lor elitistă a fost trădată chiar de unul dintre iniţiatorii acestor „conferinţe“. Este vorba despre acelaşi Mircea Mihăieş care, în articolul citat mai sus, încercînd din senin să arunce cu zoaie în „gaşca lui Iliescu“, practic, defineşte chiar grupul „conferenţiarilor Microsoft“: „Numai la gândul că un Fănuş Neagu, un Dinu Săraru, un Ludovic Spiess, un Sergiu Nicolaescu şi ceilalţi «apolitici» din gaşca lui Iliescu ar fi puşi în situaţia de a conferenţia în faţa unui public de genul celui care a rupt uşile la Conferinţele Microsoft mă trec fiorii unui râs homeric. Am dat nu întâmplător aceste nume, pentru că ele reprezintă tot ce are mai spectaculos pesedismul în materie de intelectuali. Adică aceeaşi veche gardă a băieţilor obişnuiţi să sufle în trâmbiţa partidului, oricare va fi fiind acela. Servilitatea a fost întotdeauna aducătoare de arginţi şi de posturi grase!“.
O mai bună radiografie a „Grupului Microsoft“ nici că putea s-o facă altcineva mai bine ca Mircea Mihăieş, căci toţi cei care-l formează au fost cu adevărat „trâmbiţa partidului“, iar „servilitatea“ lor chiar „a fost întotdeauna aducătoare de arginţi şi de posturi grase!“.
Că banii făceau parte din şpăgile grase din „Dosarul Microsoft“ este cu totul altceva, nu numai expresia „servilismului“, ci şi a unei ipocrizii care, mai devreme sau mai tîrziu, te pocneşte în moalele capului de te ia mama dracului, cum se spune în popor. Sursa: Cotidianul

                                                                                          Autor: Ion Spanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu