Dragnea a descoperit secretul succesului

de Dumitru PĂCURARU

Ultimele zile din an sunt dedicate de obicei bilanţurilor. Se trage linie, se adună şi se scad realizările şi eşecurile. Fiind şi sărbătorile de Crăciun există tendinţa de a fi mai toleranţi, mai iertători cu ceilalţi şi cu noi înşine. Mai trecem cu vederea părţile rele şi ne concentrăm pe cele bune. Zicala din popor spune “cele rele să se spele, cele bune să se-adune”. Cei mai mulţi nu ţin seama de acest lucru. Adversarii se uită unii la alţii şi văd numai rele.

Şi mai fac eforturi de a exagera, de a inventa lucruri şi mai rele unii despre alţii. Sigur, ne referim aici la adversarii politici. Pentru că ne dirijează viaţa, ei iau decizii în numele poporului pe care-l reprezintă datorită voturilor pe care le-au obţinut în alegeri.

Cel mai reprezentativ, omul care a obţinut cele mai multe voturi, după cum a fost gândită Constituţia, este preşedintele ţării. La americani, datorită sistemului lor electoral, nu întotdeauna câştigă cel ce a luat mai multe voturi. De exemplu la alegerile precedente Hillary Clinton a luat cu 2 milioane de voturi mai multe, dar Donald Trump a câştigat mai mulţi electori. Şi a ajuns el preşedinte. În Ungaria nu se alege preşedintele prin vot direct, fiind ales de parlament.

Prin urmare nu există un cult al preşedintelui. Noi părem a fi o excepţie. Preşedintele are şi nu are putere. Nici nu ştim exact ce putere îi conferă Constituţia. Are exact atâta putere cât îşi doreşte. Fiecare, după ambiţia lui, are sau nu autoritate, are sau nu influenţă.

Până acum, cu excepţia premierilor Nicolae Văcăroiu şi Emil Boc, toţi premierii au intrat în conflict cu preşedintele. De data aceasta, după alegerile parlamentare, conflictul s-a deschis între preşedintele partidului care a câştigat alegerile şi preşedintele ţării. Nu se spun vorbe mari. Este un război cu vorbe puţine, cu aluzii. Vin Sfintele Sărbători şi ar fi de aşteptat ca bileţelele sau sms-urile secrete dintre preşedinte şi liderii politici să cuprindă criptograme precum “Sărbători fericite” şi “La mulţi ani”.  Liviu Dragnea ar putea merge cu colindul pe la Cotroceni şi, între două prăjituri şi un pahar de vin, să pună ţara la cale.

Pentru prima oară după alegerile parlamentare, preşedintele partidului care a câştigat alegerile devine şi un lider de direcţie. Liviu Dragnea tinde să demonstreze că este un politician de viziune. Vrea să muncească 24 de ore din 24 şi vrea să-i pună şi pe alţii la treabă. Preşedintele Iohannis, cum ar veni, prin amânarea desemnării premierului propus, nu se grăbeşte. Şi prin asta încurcă lucrurile, rupe ritmul muncii. Care, de fapt, nici nu a început.

Sărbătorile vor trece. Până la urmă vom avea un premier. Dragnea insistă că va fi Sevil Shhaideh. Preşedintele, se pare sau se speculează, ar dori pe oricine altcineva care nu-i este pe plac lui Liviu Dragnea. Aşa, de dragul confruntării. Pentru că întreaga viaţă politică din România este clădită pe confruntare. Energiile se consumă în luptă, nu prin muncă.

Probabil Liviu Dragnea a prins un fir, a descoperit un mic secret care crede că este la originea succesului: munca. A fost foarte greu. Clasei politice româneşti i-au trebuit 27 de ani până a descoperit acest lucru.

Este cam aiurea să vorbim despre muncă în ajunul Sărbătorilor. În aceste zile, când toată lumea bea şi mănâncă, Liviu Dragnea şi-ar fi dorit să-i adune pe cei care ar urma să facă parte din viitorul guvern. Preşedintele Iohannis a decretat: “după Crăciun”. E bine? Nu e bine? Măcar dacă ar fi nişte săr­bători liniştite. Iar odată trecute, toată lumea la muncă.