După o singură victorie în alegerile parlamentare din decembrie 2016, PSD şi ALDE beau pentru a treia oară şampanie la Palatul Victoria !

 Criza prin care trece PSD ar trebui să fie un prilej de afirmare pentru partidele de opoziţie. Demiterea unui prim ministru de către propriul său partid, atrăgând după sine demiterea întregului guvern, nu a schimbat cu nimic statutul opoziţiei. Nimănui nu-i trece prin cap că este un moment al unei schimbări radicale. Stânga, aflată la al doilea eşec într-un singur an, după luarea unor măsuri care au condus la creşteri uriaşe de preţuri, la demonetizarea leului, nu au schimbat opţiunile electoratului. Sondajele sunt în favoarea PSD-ALDE într-o proporţie descurajantă pentru PNL, USR şi PMP.

Singurul partid care încearcă să profite de situaţia creată este PMP. Traian Băsescu propune un candidat pentru formarea unui nou guvern. PNL şi USR vor alegeri anticipate. Altfel spus, cer ceva ce nu se poate. Doleanţa este atât de străvezie, atât de lipsită de raţiune, încât nu poate trezi decât un zâmbet binevoitor din partea întregului electorat.

Lipsa de hotărâre a opoziţiei nu se datorează doar liderilor. (Dacă se poate vorbi despre lideri ai opoziţiei în adevăratul sens al cuvântului.) Vina îi aparţine în mare parte preşedintelui. Klaus Iohannis nu încurajează deloc partidele de opoziţie. Se concentrează, mai precis pariază pe mişcările de stradă. Modul distant faţă de PNL, faţă de Ludovic Orban, par să facă imposibilă o colaborare în momentele de criză. În cazul USR este adevărat că preşedintele nu are cu cine sta de vorbă, acest partid neavând niciun lider. La un an de la intrarea în parlament nu s-a desprins nicio personalitate marcantă, chiar şi fondatorul, Nicuşor Dan, părăsind partidul.

Dar de ce solicită PNL ceva ce nu se poate? Pentru ce îşi doreşte continuarea guvernării PSD-ALDE? Pentru că parlamentarii PNL pe ascuns sunt de acord cu legile Justiţiei, doresc în continuare ca majoritatea actuală să modifice codul penal astfel încât să se termine cu lupta împotriva corupţiei în forma actuală. Parlamentarii proveniţi din PDL, la fel ca şi colegii lor din fostul PNL, scot castanele fierbinţi cu mâna PSD. Ei sunt la fel de penali ca şi colegii din PSD şi ALDE. În rest nu este decât făţărnicie politică.

Ca şi altădată în momentele de criză acută, preşedintele Klaus Iohannis este lăsat singur. Nu are parte de niciun ajutor din partea partidelor de opoziţie. Probabil nu are nici cu cine să se consulte. Acesta este şi motivul pentru care se grăbeşte să desemenze un candidat pentru formarea unui nou guvern.

După consultările de la Cotroceni concluzii noi nu se pot trage. Aceeaşi atmosferă rece, distantă, aceleaşi declaraţii după şabloanele cunoscute. Dacă Liviu Dragnea a renunţat la jocul de desemnare a premierului, se pare că nici preşedintelui nu-i mai convine suspansul.

O soluţie politică ar fi menţinerea unui premier interimar. Astfel guvernul nu mai poate emite ordonanţe de urgenţă, nu poate lua decizii majore. Dar fiind asociat cu instabilitatea, preşedintele nu are curajul să experimenteze o astfel de soluţie.

Prin lipsa de hotărâre a PNL soluţia radicală, de formare a unui guvern de dreapta, a fost scoasă din calcul. Atfel s-a ajuns la situaţiile iniţiale, de după alegerile parlamentare când preşedintele a refuzat prima propunere, iar apoi la căderea premierului Grindeanu a mers pe mâna PSD.

De fapt, coaliţia PSD-ALDE a înregistrat două victorii împotriva preşedintelui, urmând să marcheze şi a treia victorie. Cum să vorbeşti despre eşecuri în lanţ când reuşeşti să transformi crizele în tot atâtea victorii?

Poate contrazice cineva realitatea că după o singură victorie în alegerile parlamentare din decembrie 2016, PSD şi ALDE beau pentru a treia oară şampanie la Palatul Victoria?

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş