La mulți ani, Lucian!
ALEXANDRU MĂRCHIDAN
Cina
din cînd în cînd
mai cinez și acasă
și astfel nu mai stau la rînd
la împinge tava pe masă—
de obicei mănînc pe pîine
cam 33 de cuvinte deodată,
asta pînă acum,dar de mîine
mă voi sprijini pe toată
poezia română contemporană,
și, pe aripile ei purtat, voi
putea chiar ieși din ţară
la conferinţe literare unde meniuri noi
voi servi-n vase de lumină
și-mi voi diversifica activitatea literară
din această pricină,
mai ales la cină!
ALEXANDRU SFÎRLEA
SCRISOAREA DIN SFÎRLEZIA
Firmamentul literaturii române
a început să fie brăzdat
de o mulţime
de stele căzătoare,care,ciudat,
au lăsat în urma lor atîta fum,
că ne-au intoxicat
toate sentimentele culturale—
ceea ce vă scriu eu acum
nu sînt dezvăluiri senzaţionale,
e mai degrabă un strigăt de siliciu,sincer,
pe care-l ridic
pînă în al nouălea cer,
spre cei din Uniune,
deși sînt conștient că nimic
bun,nici o minune
nu se va-ntîmpla
și strigătul meu va deveni o flamă degerată,
ba chiar că se va încerca
să mi se-nchidă gura,
să mi se vină de hac, odată și-odată,
așa că,pentru a-mi salva poezia,
și, implicit, literatura,
am fugit în Sfîrlezia!
GHEORGHE CALAMANCIUC
pedeapsă
Aș putea să scriu cu de aur stilou,
sau să-i dictez secretarei,
dar ascult de-al inimii ecou.
Și scriu cu lacrima fecioarei—
Ce vor zice cititorii de asta?
Nu știu,dar știu că doar așa poemele mele
vor răzbi în vasta
și mîrșava lume a literarelor stele,
așa că voi fi iertat.
Se vor speria de ele doar cei ce-au trădat
limba română,cuminţenia ei,
eu spre repaus i-am îndemnat.
Aș putea să scriu zilnic tomuri întregi,
dar tu, cititor, mă-nţelegi
Că tot ce-i prea mult,orice s-ar zice,
creează paradisuri ironice!
CLAUDIA BOTA
Am rămas
Am rămas,dar nu voi mai rămîne
La margine de astăzi,ieri și mîine,
Nu voi rămîne doar un cînt de vers,
Sau o culoare ștearsă-n Univers.
Nu voi rămîne doar un gînd de bine,
Nici doar un vis al iernii care vine,
Și nu voi fi nicicînd în viitor
Un artist plastic sau poet minor.
Nu voi rămîne-n poarta vieţii tristă
Cît timp cuvîntul dor încă există.
Nu voi rămîne multe,bunăoară,
Dar sigur voi rămîne profesoară.
Pe vreme bună sau pe vreme rea,
Eu merg cu drag la curs la școala mea!
IOANA HAITCHI
Singurătăţi
Mi-am rupt bani de la gură
Să pot să scot o carte,
S-o dau la editură,
La Cluj,deci nu departe.
Monșer,șef-editorul,
Cînd a văzut-o, plîns-a
De bucurie,flerul
Lui îi spunea de dînsa
Că -i foarte,foarte bună.
Și m-a rugat, precum pe Dumnezeu,
Să îi mai dau volume la tipar,
Și-am început să scriu și mai mereu
Luam cîte un premiu literar.
Și mi-am deschis și bloguri și-acum am
Mii,mii de prieteni,chiar din ţări departe,
Sînt ruptă de-oboseală după program
Și-am poft-acuma de singurătate.
Și totul a pornit de la o carte…
DANIELA OUATU
Ploaia împăcării
(fragment)
Mai mereu, cînd m-agăţ de cuvinte,
că mai fac și așa ceva
ca profesor-diriginte,
în jurul meu totdeauna
se iscă furtuna
le evidenţiez elevilor
fragilitatea eternităţii scriitoricești
și le explic tuturor
că trebuie serios să muncești
și să nu crezi în miracole
poezia română
se întinde abia pe cîteva secole,
dar deja e plină
de fantasmele
versurilor rele
vorbele mele
sper să aibă ecou,
mai ales cele
spuse printre-ncruntări,
cum le spun mai nou,
și am mari așteptări
de la noua generaţie
să-mi înţeleagă sentimentele
și sincera mea situaţie
de călăuzitor
în așteptatul și, sper, fericitul
lor viitor
în zilele cînd plouă,
mai ales,
cuvintele
mele au mare succes—
Dumnezeu știe de ce!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu