Poetul Ionel Sima, de loc din Suciu de Sus, Ţara Lăpuşului, s-a afirmat tot mai pregnant în ultima vreme, atât prin volumele publicate („Cărări printre stele” 2013; „Copacul Iubirii” 2017; „Frânturi din suflet” 2018; „Roua florilor de primăvară” 2019; „Lumina gândurilor” 2019), cât şi prin apariţiile cu poeziile Domniei sale în reviste prestigioase, din care amintesc: „Calendarul Maramureşului”, „Armonii Culturale”, „Contraste Culturale”, „Caietul Cenaclului Literar”, „Din Vatra Satului”, „Mărturii Maramureşene”, „Izvoare Codrene”.
Lecturându-i poeziile pot să afirm că Ionel Sima, în majoritatea poemelor sale, aduce un elogiu Iubirii, în toate formele ei. Pentru el Divinitatea este aşa cum a înţeles-o de mic de la părinţi şi bunici, nu iese deloc din perceptele biblice, iar Femeia înseamnă motorul acestei lumi: femeia-mamă, femeia-soţie, femeia-iubită, femeia-prietenă, copilă. Ea reprezintă jumătatea şi echilibrul lui.
Deşi par versuri livreşti, uşoare, în acest nou volum numit „Gânduri răzleţe”, sensibilitatea, frumuseţea multiplelor pasaje auctoriale, spiritualitatea, armonia şi muzicalitatea versurilor o să ne ducă într-o lume mirifică şi o să uităm de cotidian, o să ne facă plăcere să citim versuri emblematice despre cele patru anotimpuri, unde primăvara, când totul renaşte, inclusiv speranţa noastră în mai bine, are un loc aparte: „De vrei să vină primăvara/ Te roagă la lună când iese seara/ Să mângâie toate să crească/ Să le iubeşti şi lumea să le iubească” (De vrei să vină primăvara) sau „Aştept să ningă iar cireşii/ să mă ascund sub ei/ să sorb dulceaţa vieţii/ din florile de tei./ Aştept să ningă iar cu soare/ să mă îmbrac cu frunze/ să îi zâmbesc la prima floare/ şi să mă culc în umbre” (Aştept primăvara) ori „Iubirea e peste tot/ şi pe flori şi pe feţe/ Românii sunt fericiţi/ În ziua de Dragobete.” (Dragobete).
După primăvară şi vară, vine toamna, iar poetul Ionel Sima se întoarce la gânduri profunde, la întomnarea cuvintelor, cum ar spune poetul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu: „De primăvară nu mai vorbesc/ că au cam trecut toate/ şi am rămas cu frunze ruginii/ şi multe… multe… toamne!” (Trecut-au anotimpuri); „Au început/ nouăzeci de zile/ de toamnă,/ în casă e cald/ şi pernele-s moi,/ iubirea aici/ o să-nflorească/ ca să o ţinem/ la cald între noi.” (Nouăzeci de zile de toamnă); „Şirag de boabe de struguri/ ţi-ai aşezat în gât,/ iar boabele mustesc/ numai de iubire,/ apoi pe frunte/ ţi-ai pus/ rând pe rând/ toate anotimpurile/ ce-o să vie.” (Tablou de iubire); „Vântul mă înveleşte/ cu norii cenuşii/ te aştept/ să te iau în braţe/ să te sărut/ cu frunze din vii/ dar tu nu mai vii.” (Gânduri de toamnă).
Pentru autor iarna este anotimpul când „Vin şi florile de gheaţă/ Ce fereastra ne răsfaţă/ Este frig afară tare/ În suflet căldura-i mare.// Liniştea din cer coboară/ Albă, calmă şi domoală/ Neaua îmi cuprinde ochii/ Flori albe în mii de copii.// Vine iarna şi-are flori/ Numai albe, nu-n culori/ Ce înfloresc pe fereastră/ Ca o pasăre măiastră.”
Poetul Ionel Sima acordă spaţiu şi timp obiceiurilor de peste an, sărbătorilor religioase, evenimentelor importante din viaţa noastră de muritori şi exemplific cu câteva versuri sugestive din poeziile lui: „Îmi vine un colind în gând/ şi-aş vrea să îl colind/ cu voce tare/ că nu am colindat de mult/ şi-acuma sunt departe tare.” (Colind); „Departe sunt/ şi până aici/ nici iarna nu răzbate/ mi-e dor s-ascult colinzi/ şi să mă plimb/ pe malul apei îngheţate” (Sunt departe); „Mi-au rămas lacrimile/ de 8 Martie/ aş vrea să culeg flori/ dar nu am pentru cine/ ai îmbrăcat/ o altă mantie/ şi ai urcat la Cer/ o sfântă mănăstire.” (8 Martie); „Cu pioşenie/ să ne-închinăm/ în faţa crucilor/ copiii noştri/ să-nvăţăm/ ce-nseamnă jertfa lor./ Au stat/ cu pieptul dezvelit/ în faţa/oştilor păgâne/ care au vrut/ şi încă vor/ ţara să ne dezbine.” (Înălţarea – Ziua Eroilor); „De mii de ani/ îmbrăcată/ cu frumoasa ta ie/ ţi-ai crescut copiii/ cu dragoste la sân/ şi le-ai şoptit/ nicicând să nu uite/ că sunt pui de român.// Ai învăţat copiii/ ce-i steagul tricolor/ şi-acuma/ după 2000 de ani/ le plângi/de dor”. (Mama Româncă). Aşadar, durerea pentru soţia Zorica plecată la ceruri, pentru părinţi şi consăteni, se poate simţi în mai multe poezii, cum ar fi: „8 Martie”, „Unde sunteţi?”, „Colind”, „Raze şi umbre”, „Te-am sculptat”, „Rătăcit”, „Tristeţe”, „Am obosit”.
„Ars Poetica” poetului lăpuşan sau dacă vreţi o poezie de mare profunzime, răscolitoare şi care stârneşte un ocean de sentimente şi emoţii este „Declaraţie de poet”, pe care vi-o propun în totalitate: „Iubim pe Domnul/ Iubim cuvântul/ Iubim cerul cu stele/ Iubim pământul/ Din „Copacul iubirii”/ Vrem ca să plouă/ „Frânturi de suflet”/ Şi rouă, pe care cu drag/ Vi le dăruim vouă./ „Cărări printre stele”/ Facem cu drag/ Cuvinte frumoase/ V-aducem în prag./ Iubim pe Domnul/ Iubim cuvântul/ Iubim florile, apa şi vântul/ Pe care le punem în versuri/ Cu drag vi le aducem în prag./ Iubim cerul şi ce-i frumos/ Poetul va scrie un gând/ Cu zâmbetul pe buze/ Ori lacrimi în ochi/ Sperând tot mai mult/ De la muze”.
Gelu DRAGOŞ
Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2020/02/19/ionel-sima-iubind-ingereste/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu