Discreția

 de Viorica Pârja

 Cred că discreția e despre oamenii maturi. Și înțelepți. Care știu ce să spună, când să spună, cum să reacționeze în momente diferite, în situații asemănătoare. În anumite momente din viață e bine să ai doza necesară de discreție. Așa cum preotul trebuie să păstreze taina încredințată și oamenii de rând trebuie să dea dovadă de discreție. Faci fapte bune pentru că așa simți, nu ca să știe lumea; ajuți că așa e creștinește, nu pentru a da bine în ochii altora.

Sunt mulți oameni care înfăptuiesc multe lucruri păstrând discreția și punând pe alții pe primul loc, rămânând în umbră. Fiindcă discreţia este cel mai plăcut şi frumos detaliu al smereniei. Omul discret ştie să păstreze o taină, e rezervat, reţinut în vorbe şi nu atrage atenţia, nu vrea să şocheze atunci când face ceva pentru semenii lui. Este important cum ne manifestăm, despre ce vorbim și felul în care vorbim în public, fiindcă putem afecta alți oameni.

Unii oameni au în sânge discreția, alții și-au educat-o sau și-o pot educa. André Maurois spunea că sinceritatea este de sticlă, iar discreția este un diamant. Unii confundă indiscreția cu libertatea. De a spune și de a face orice. O vorbă înțeleaptă spune că discreția înseamnă să poți să îți ridici sprânceana în loc de voce. Iar dacă vrei să fii discret, niciodată nu vei face lucruri pentru care trebuie să dai socoteală.

Lecții de învățat!