Trebuie să zdrobim sămânța în matca de „marcă” în care (ne) este strecurată acum! Nu să o lăsăm să germineze, hrănită de nepăsarea noastră. Pentru că nu va avea nevoie de prea multe rădăcini pentru a-și miji „colții” într-un viitor în care nu vom mai vorbi doar despre neajunsuri, indiferențe, neputințe… Ci despre dezertare. Or, acum este momentul ca jurnaliștii să arate că sunt gazetari. Că își apără cetatea. Că luptă, nu pentru acronimele instituțiilor lor de presă, ci pentru binele public. Iar singurii „examinatori de informație” ce pot veghea democrația pot fi doar cei ce au de partea lor codurile etice și de deontologie profesională, atitudinea și opinia netrebuind abandonate sub „presa” veridicității unei mărci (încă) neînregistrate, dar instituită aproape până la impunere de către Facebook și „acoliții”..
Am ajuns într-un punct în care, deși, evident, nouă
nu ne pasă, informația nu mai este doar o sursă. A devenit cu adevărat o
resursă. Și nu prin ceea ce ar putea produce în sensul „pozitivării” unei
societăți, nu în sensul distrării cititorilor, radioascultătorilor,
telespectatorilor (pentru că „funcții” anexă în presa de altădată,
divertismentul și facilul, au devenit scop și rost în media de astăzi), ci în
direcția transformării dinților teșiți ai pseudocorifeilor
(politico-administrativi) în garduri înghimpate în așteptările noastre. Și este
esențial să nu ajungem să tratăm atât informația din presa clasică, dar și
conținutul noilor media, aidoma resurselor pe care le-am cedat… Pentru că,
acelea, o dată pierdute, ne-au lăsat doar mai săraci și mai dependenți de
alții. Dar informația, știrea, „contentul” de internet, opinia și atitudinea,
fie ele și pe rețetele (asociale) de scandal, de îndușmănire, de frustrări și
orgolii, pe acestea dacă le risipim, ne punem singuri un punct final.
Și nu este vorba doar despre reducerea la tăcere a
adversarilor ideologiilor de felurite „genuri” și abrevieri. Ci de tăcere. Pe
care să nu ajungem peste ani să o șoptim ca neputință prin colțurile camerelor
(nici măcar a birourilor), cu televizoarele tot mai „smart” acoperite cu
pături, cu toată inteligența artificială strecurată prin feluritele dispozitive
audio-video scoasă din online-ul vieții…
Suntem într-un război informatic… Și suntem
într-adevăr și întâia „carne de tun”… Dar nu pentru că am fost puși în fața
unor guri de foc ideologic, nu pentru că ni se testează nivelul de acceptare al
impunerii a fel și fel de „new age”-uri, ci pentru că noi ne comportăm ca o
masă de carne amorfă…
Este prea multă, nu tăcere, căci, în ciuda măștilor,
putem încă vorbi, noi le-am transformat în botnițe și lese pentru a a ne
justifica lașitatea, este prea multă nepăsare… Vedem cum sunt dezlegate noile
haite de hingheri de media… Vedem curentul de opresiune, mâine și represiune,
care își asmute ghearele asupra noastră. Sigur, am putea spune (am vrea să o
spunem peste ani!), că toate acestea s-au petrecut fără știința noastră. Iar
noi doar ne-am trezit într-o neputință devenită botniță. Dar nu este așa. Știm
că se întâmplă. Știm de ce se întâmplă… Dar nu reacționăm… Chiar dacă s-a mers
mult prea departe… Chiar dacă cenzura este impusă taman prin
instrumentele-viciu de care am devenit prea dependenți… Prin facebookul care
anunță că a lansat în România un program de „verificare a veridicității
știrilor”, și nu prin cozile de topor de la noi, ci prin colaborare cu
instituții media de „afară”… Ce știu însă francezii de la AFP, „aleși” de
facebook, despre noi pentru a decide ei ce este fals sau nu?… Pentru a face
diferența între informația voit menită a dezinforma și atitudinea, opinia,
satira, pamfletul?…
Și nu, nu este nici măcar vorba de o asanare a
informației strict de pe rețeaua „socială”… Ținta este mult mai sus. Pentru că
nu gurile otrăvite, răutăcioase, provocatoare ale utilizatorilor sunt vizate,
ci informația de presă, facebookul vrând să asigure el, și este puțin probabil
să facă toate acestea fără acordul guvernanților, veridicitatea informațiilor
la nivel de „pagini și domenii”. Or, una este postarea unui utilizator care se
crede cruciat anonim și postează informații aiuritoare și cu totul altceva
pagina ori linkul unor ziare și media… Și, mai ales, una este eliminarea
postărilor unor utilizatori și altceva vizarea conținutului domeniilor web.
De fapt, suntem în fața unei acțiuni ce seamănă
foarte bine cu modul în care a fost activat mecanismul de cenzură al presei în
starea de urgență… Facebook vrea să se impună drept examinator de informație,
doar acum prin intermediul Agenției franceze de știri AFP… Examinator de
informație transformat în decident și cenzor… Pe care, nu ar fi mare mirare,
să-l găsim deja „certificat” în strategia de securitate a țării, în secțiunea
acelor vulnerabilități generate și reprezentate de presă, să-l găsim acolo pe
post de instrument oficial de spălat imaginea guvernării. Cu un „drept de
acțiune” ce va anula de facto rostul codurile noastre de etică și deontologie
profesională…
Cezar
Adonis Mihalache – Naţiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu