Recent, a apărut, într-un supliment al revistei 22, un
documentar, alcătuit de Daria Ghiu, despre Joseph Beuys, la împlinirea unui
veac de la nașterea artistului plastic german. Mi-a stârnit curiozitatea
deoarece despre Beuys știam din atelierul lui Mihai Olos, din Baia Mare. Ce a
însemnat arta pentru Beuys, acest artist atât de controversat, care a marcat
arta secolului XX și pare încă o face, la 100 de ani de la naștere și 35 de ani
de la moarte? El este calea perfectă către înțelegerea posibilităților infinite
ale artei contemporane. Este greu ca mintea umană să accepte absența unor
granițe, înțelegerea are nevoie de limite, pe care noi, ca privitori, le dorim.
Spațiul pe care artistul le construiește te izolează într-un perimetru în care
devii conștient de propriul tău trup. El folosea materiale care se transformă
în puteri psihologice. Socotea viața, o sculptură socială. Natura joacă un rol
important, iar protejarea ei ține de un efort comun.
Plantarea a șapte mii de stejari în Kassel, artistul o privește ca opera de
artă a unui organism social și nu ca proiect activist. Extraordinara sa
libertate de gândire, pe care o teoretizează la fiecare pas, nu poate fi
înțeleasă decât în momentul în care te întâlnești, în mod direct, cu opera sa.
Beuys este un sistem complex, o instituție de gândire, în care totul comunică,
fiecare lucrare a lui produce o doză de șoc. Centenarul Beuys este un eveniment
amplu în Germania. O expoziție amintește de cele două episoade ale întâlnirii și
colaborării artistice dintre Beuys și Mihai Olos. Este pus în relief discursul
sincron al celor doi. Cum l-a cunoscut Mihai Olos pe Joseph Beuys? În una din
serile de neuitat din celebrul atelier de pe strada Victoriei, Mihai ne-a
povestit întâmplarea. Mizez pe acuratețea memoriei mele.
Prin anul 1973, cu ocazia unui colocviu itinerant, organizat de Societatea
„Eminescu” din Freiburg, în mai multe orașe din România, printre care și Baia
Mare, Olos îl întâlnește pe Paul Miron, profesor de romanistică la Universitatea
din Freiburg. Acesta îl ajută să participe la Expoziția Dokumenta 6 de la
Kassel, ocazie cu care va participa la unul dintre atelierele organizate de
Beuys, unde își va prezenta desenul și modelul Orașul Universal. Pe care
artistul german le va duce la Bienala de la Veneția. Datorită recomandărilor
lui Beuys, Olos va lucra vreo șase luni în atelierele Universității și își va
pregăti primele expoziții în Germania. M-am bucurat că omagierea unui mare
artist german este pusă în legătură și cu arta lui Mihai Olos. Mihaela Chiriac,
care a vizitat expoziția aniversară din Berlin, în care în centru se află
Beuys, remarcă două picturi și un număr generos de obiecte semnate de artistul
român. Acestea sunt structuri modulare de diferite dimensiuni, sublimate din
folclorul maramureșean, mai exact, din vocabularul formal găsit în tehnicile
locale de îmbinare a lemnului.
Beuys și Olos se întâlnesc în atitudinea lor de căutare a unei esențe universal
umane în acord cu elementele naturii. Originile acestor tendințe și interese
ale celor doi sunt, firesc, diferite. Veneau din alte culturi. Beuys vine
dinspre invocarea spiritualității cu filieră mitologică germană, dar și din
invențiile avangardei trecute prin conștiința șamanică. În schimb, Olos vine
direct de la sursă. Într-un text, pe care-l scrie pentru catalogul unei
expoziții din Germania, Olos se plasează între Maramureș și Brâncuși și vine în
apărarea culturii arhaice și a folclorului care l-au inspirat. Atât pe el, cât
și pe Brâncuși, fiind conștient de efectul acestor repere în raport cu arta
contemporană. Pentru Olos, Infinitul din Coloană se regăsește în forma fusului
maramureșean. Dar nici Beuys nu se îndepărtează de Brâncuși, de rădăcinile
arhaice ale acestuia, fiind interesat de superstiții, mitologie folclorică și
ritualuri magice.
Am scris despre omul Mihai Olos, despre asumarea lumii ca formă a artei sale.
Simțeam în lucrările sale mai multe etape, care au marcat istoria artei
contemporane. Da, venea dinspre Maramureș spre Brâncuși. Poate de aceea îi
plăcea lui Beuys, pentru că vedea în el tipul de artă care se adresează omului,
în general, pe care îl practica el însuși. Cred că opera lui Mihai Olos are
sorți de izbândă, de a fi deslușită în noi dimensiuni și de a fi pusă în
context contemporan. Pași s-au făcut în acest sens. Cum este și prezența
lucrărilor lui în expoziția omagială Beuys, de la Berlin. M-a cuprins o nespusă
bucurie intelectuală că valorile Nordului primesc contur european. Închei cu
aprecierea criticului de artă Petru Comarnescu, cel care a crezut, de la
început, în arta lui Mihai Olos, scriind: „Ca și meșterii din popor, Mihai Olos
crează nu numai cu gândul la el însuși, ci la lumea căreia îi aparține și de
aceea are sorți de a fi român și universal totodată, de a fi tradițional și modern,
cu o notă foarte personală de artist-intelectual, de meșter-poet.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu