La răscruce de drumuri

 

de Gheorghe Pârja

Se înțelege, am mers la vot ca să fie mai bine în țară. Am pus ștampila pe cei care promit drumul cel bun. Și s-a ales ce vedem cu ochii. A venit pandemia și s-au stricat planurile pentru cei mulți. Unii s-au ales cu moartea, alții cu frica de necunoscut, dar nu puțini s-au ales cu bani mai mulți. Paradoxal, dar și necazul face bani! Pentru aleșii sorții. Iar noi așteptăm ca țara să fie pusă pe linia de plutire. Ni se spune, de la conducere, că navighează. Barca pe valuri. Avem dreptul, și datoria, să facem socoteli. Adunări și scăderi. De pildă, recent, s-au împlinit șase luni de la instalarea guvernului Cîțu. Să facem un bilanț. Ce văd eu? Lipsa unei direcții clare, pe fondul unor dispute dintre facțiunile liberale, dar și între cele din USR PLUS. Nimic despre strategia unei politici generale credibile.
După cum am mai scris, tensiunile de la liberali îi privesc pe cei cu carnet de partid, dar asistăm la un spectacol național. Destul de stânjenitor pentru mare parte dintre români. Ce să crezi, când premierul este contestat în propriul partid? Cei doi lideri liberali se împung ca iezii pe același tăpșan. Pe de altă parte, Dan Barna este confuz, deci fără argumente pentru spusele sale. Cioloș este departe, dar trimite mesaje suficient de aventuriste. Kelemen Hunor este discret, cu interese știute. Președintele țării, cu tot respectul pentru instituția pe care o girează, prin votul nostru, nu are curajul unui proiect politic ambițios. Este protocolar, participă la reuniuni internaționale, unde nu l-am remarcat prin intervenții memorabile. Spune ce i-au spus alții, manevrând cu dibăcie pedagogia prudenței.
De la recentul summit de la Bruxelles, am aflat de la alții ce s-a întâmplat acolo. Și care a fost poziția României. Are un limbaj liniar, un fel de limbă de lemn mai șlefuită, cum observa un confrate. S-a lăudat cu România Educată, dar vremurile nu-i dau dreptate. Ca fost învățător în această țară, sunt trist și îngrijorat de cei un milion de tineri români care nu au situația școlară limpede. Este cifra dată de autorități. Șomeri și hoinari prin lume. Se enunță drama tinerilor români, dar nu se încheagă proiecte practice. Zău, sunt la mâna hazardului. Paradoxal, antreprenorii se plâng de lipsa forței de muncă în țară. Sunt la o răscruce de drumuri împotmolite. Primii care ar trebui să reacționeze la această stare de fapt sunt tinerii politicieni. Nici vorbă! Sunt preocupați de ițele politicii. Unele de-a dreptul naive. Silitorul pe tărâmul sănătății, Vlad Voiculescu, l-a amenințat pe filosoful Mihai Șora cu tribunalul, deoarece a publicat un volum în Editura Academiei, pe spezele patronului de la Antena 3.
Ce infracțiune a săvârșit filosoful la peste o sută de ani? Astea sunt problemele țării? Un deputat AUR a bătut un șofer. Ministrul Ghinea, arogant și nepregătit, se bâlbâie cu fondurile europene. Doamna primar Clotilde are probleme cu gunoaiele. Nu au fost deloc inspirați cu numirile șefilor de la TVR și de la Radioul public. La care s-a adăugat presiunea parlamentară pentru debarcarea Avocatului Poporului, care s-a dovedit o mișcare de amatori. Pardon, o uzurpare cu vădită culoare politică, fără nici un calcul juridic. Curtea Constituțională i-a trezit la realitate. M-au amuzat comentariile celor care au fost învinși de propria lor viziune politică. Nimeni nu și-a recunoscut greșeala. Ocoleau, fără să roșească, subiectul. Adică decizia CCR, prin care se spunea că demiterea, chiar democratică, nu este legală. Apoi bizareria lui Barna, care a propus să elimine domiciliul omului din cartea de identitate. De la o poștă se vede că năzbâtia are miros electoral.
Celor care comentează cu îndoieli propunerea lui Barna, cum fac și eu, ni se sugerează să ne schimbăm mentalitatea. Cer argumente credibile! Cu afirmații fără idei limpezi, nu mă puteți convinge că duceți țara înainte. Mi-ați dat pilde din țări apusene. Bine, dar cum se potrivesc la noi. O întrebare pentru tinerii politicieni, de la noi: voi cunoașteți poporul român? Un răspuns l-a dat recent Ludovic Orban: „Avem niște parteneri de guvernare care, de multe ori, parcă nu s-au născut aici. Nu i-am văzut la drapelul național, nu i-a văzut la momente esențiale în celebrarea a tot ceea ce este simbol al națiunii române, ca să nu spun că nu i-am văzut jurând pe Biblie, și nu i-am văzut făcând cruce.”
Cu toată înțelegerea pentru cei tineri, care vor schimbarea lumii, cam după ureche, le spun că istoria acestui popor are o arhitectură construită cu multe jertfe. De aceea are o logică interioară, care nu poate fi îmburdată foarte ușor. Spun, în mod repetat, că nu am pasiuni politice. Scrierea mea este reflexul unui cetățean român, cu profesia de jurnalist. Cei care nu sunt de acord cu mine, îi consider cititori de nădejde. Știu să aleg, din lumea în care trăiesc, partea frumoasă, încurajatoare. Nu-mi sunt folositori, ieftinii carieriști, în căutare de voturi, de putere și de bani. Care deși sunt aleși de popor, sunt avocații suveranității limitate. Cu ei, suntem, tot timpul, la răscruce de drumuri.