miercuri, 21 iulie 2021

Poesis - Vasile Dan Marchiș

 


PURIFICARE  

  
Mai imprevizibilă ca oricând muza m-a întâmpinat astfel:  
”Dacă prima formă de a muri liniștit și împăcat  
nu reușește la nimeni,  
va reuși a doua oară,  
sau a zecea oară?  
Cine moare liniștit și împlinit?  
Odată ai vrut să mori îngânând poezia,  
dar nu se moare de poezie  
deși sunt eu ca urzica...  
Îi fi tu grădinar  
dar cu muza nu te joci de-a urzicile  
sau să mă îngâni ca pe acestea…  
De aceea te voi face aprig să scrii  
cum grădinarii la fete dedicații cu trandafiri...  
Când se credea despre tine că dormi  
ori că undeva savurezi băuturi sau meniuri alese,  
sau că ești undeva de cineva așteptat și mângâiat…  
nu-ți amintești unde erai?  
Erai unde din lipsă de modestie  
conducători n-au cuvântat,  
pelerini în veci nu s-au rugat,  
cercetători n-au cercetat.  
Unde îndrăgostiții nu vin  
să-și destăinuie fanteziile.  
Unde zi de zi în taină într-un loc pustiu te-am dus  
și te-am inspirat să scrii...  
Este de probă  
sau temporară iertarea de azi  
când dintre toate instinctele oamenilor  
doar cele necontrolate  
dau impuls să se respecte  
cele zece porunci dumnezeiești…  
Acum că înțelegi de ce te-am adus până aici să scrii,  
scrie!!!”  
  
Încep a scrie parcă  
dau foc la rampa de gunoaie verbale a lumii...  
Această scriere o refulez  
ca pe o componentă lichidă din  
dicționarul-cisternă de neologisme inflamabile...  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu